154,308 matches
-
mai 1940 pleacă spre țară prin Șerbia, unde, după nenumărate peripeții, se întâlnește cu Horia Sima la București și revine apoi la Sibiu, la familie. Are o contribuție deosebită în organizarea manifestărilor Mișcării Legionare din toamna anului 1940, este numit secretar general al Mișcării Legionare la 20 septembrie 1940. După așa zisă "rebeliune legionara” din 1940, este judecat și condamnat în lipsă prin sentința 14/15 iunie 1941 a Parchetului Curții Militare de Cașare și Justiției la muncă silnica pe viață
Nicolae Petrașcu (om politic) () [Corola-website/Science/334279_a_335608]
-
-o să semneze o declarație în alb și a instigat-o să nu facă vreo afirmație împotriva clanului Mastoi, în special împotriva liderului acesteia, Faiz Mastoi, care „este un om foarte cunoscut și nu este foarte rău”. O doamnă ministru, secretar de stat pentru problemele femeilor din Pakistan, Attya, i-a înmânat lui Mukhtaran Bibi, un cec în valoare de 500 de mii de rupii din partea Guvernului, ulterior aflându-se că a fost trimisă personal de președintele țării. La început, Mukhataran
Mukhtaran Bibi () [Corola-website/Science/334289_a_335618]
-
din iulie 2009 din nou a fost ales ca deputat, în parlamentul de Legislatura XVIII. La următoarele alegeri anticipate din 2010 iarăși a fost ales în funcția de deputat, în parlamentul de Legislatura XIX (2010-2014). În 2010 Muntean a devenit secretar executiv al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova. La 3 februarie 2012 Vladimir Voronin a declarat că va înainta candidatura lui Muntean la președinția PCRM la următorul congres al partidului. În vara anului 2014, Iurie Muntean a fost exclus din Comitetul Executiv
Iurie Muntean () [Corola-website/Science/334301_a_335630]
-
3 februarie 2012 Vladimir Voronin a declarat că va înainta candidatura lui Muntean la președinția PCRM la următorul congres al partidului. În vara anului 2014, Iurie Muntean a fost exclus din Comitetul Executiv al PCRM, apoi și din funcția de secretar executiv al partidului, ca în data de 23 decembrie 2014 să fie exclus definitiv din Partidul Comuniștilor. Despre excluderea sa din partid Muntean spunea ulterior: „"am fost exclus din PCRM pentru viziuni de stânga” ... „deși sunt comunist adevărat, de a
Iurie Muntean () [Corola-website/Science/334301_a_335630]
-
diverse, unele fără legătură cu literatura. În 1904 avea o însărcinare la Galați,inspecta băncile sătești din Județul Covurlui și împărțea în gara Ghibărțeni hrana pentru trei luni la țăranii sinistrați de secetă și inundații. În primăvara lui 1905 era secretarul lui Hurmuzescu în Ministerul Instrucțiunii. În iulie lăsase postul și era secretarul fratelui său, celebrul doctor Ion Nanu-Muscel. Împreună cu Păstorel Teodoreanu,Mihail Dragomirescu și Otilia Cazimir primesc în 1937 Premiul național de literatură. Fără să fie un scriitor prea disputat
Dumitru Nanu () [Corola-website/Science/334322_a_335651]
-
Galați,inspecta băncile sătești din Județul Covurlui și împărțea în gara Ghibărțeni hrana pentru trei luni la țăranii sinistrați de secetă și inundații. În primăvara lui 1905 era secretarul lui Hurmuzescu în Ministerul Instrucțiunii. În iulie lăsase postul și era secretarul fratelui său, celebrul doctor Ion Nanu-Muscel. Împreună cu Păstorel Teodoreanu,Mihail Dragomirescu și Otilia Cazimir primesc în 1937 Premiul național de literatură. Fără să fie un scriitor prea disputat, D. Nanu s-a bucurat însă de o oarecare apreciere din partea multor
Dumitru Nanu () [Corola-website/Science/334322_a_335651]
-
idealurile patriotice proclamate de Arboroasa, pe care autoritățile o desființaseră în luna noiembrie a anului precedent. Aproape toți membrii societății desființate s-au alăturat Junimii. Conducerea inițială i-a inclus pe Dimitrie Onciul ca președinte și pe Ciprian Porumbescu ca secretar. Membrii purtau în mod obișnuit o panglică în culorile tricolorului românesc. Ei înălțau steagul la ocazii festive, precum și un însemn cu inscripția "Vivat, crescat, floreat Junimea". O adunare festivă a avut loc în ianuarie 1879, după care Junimea și-a
Societatea Academică Junimea () [Corola-website/Science/334378_a_335707]
-
fost una dintre cele patru cele mai înalte distincții ale Imperiului Rus, cu care au fost decorați ofițeri și funcționari superiori ruși și străini. Împăratul însuși a fost șeful ereditar al ordinului. Ordinul a avut un maestru de ceremonii, un secretar și doi heralzi. La evenimente mari, membrii au purtat o robă roșie de catifea cu broderii de aur și argint. Statutul ordinului din 1735 a stabilit, ca însemnele principale să fie o cruce de aur, brațele crucii fiind formate de
Ordinul „Sfânta Ana” (Rusia imperială) () [Corola-website/Science/334359_a_335688]
-
nordice. Cei din Sud considerau că, pentru a evita munții, o rută care să se termine în sud-est va trebui să treacă pe la sud prin ceea ce era la acea dată încă teritoriu mexican. Administrația președintelui Franklin Pierce, puternic influențată de secretarul de război Jefferson Davis, (ulterior președinte al Statelor Confederate secesioniste) a găsit ocazia de a achiziționa teren pentru calea ferată, dar și pentru a cumpăra alte teritorii din Mexicul de nord. În cele din urmă, teritoriul pentru calea ferată a
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
să trimită trupe pentru a pune în aplicare acordul neratificat. Articolul XI din Tratatul de la Guadalupe Hidalgo conținea o garanție că Statele Unite îi vor proteja pe mexicani împiedicând raidurile transfrontaliere ale triburilor locale Comanche și Apache. La momentul ratificării tratatului, secretarul de stat James Buchanan credea că Statele Unite au și angajamentul și resursele pentru a îndeplini această promisiune. Istoricul Richard Kluger descria însă dificultățile acestei misiuni: În cei cinci ani de după aprobarea Tratatului, Statele Unite au cheltuit 12 milioane de dolari (310
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
drepturile pentru această rută în schimbul a 25.000 de dolari ( de dolari la valoarea actuală), dar a realizat că această concesiune nu are valoare dacă nu este susținută de guvernele mexican și american. În Mexic, ofițerul topograf i-a raportat secretarului de stat că o cale ferată care să traverseze istmul este o idee „fezabilă și practică”. Clayton i-a dat apoi instrucțiuni lui Robert P. Letcher, ambasadorul în Mexic, să negocieze un tratat cu scopul de a proteja drepturile lui
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
era una de orientare pro-sudistă, pro-expansiune. Senatorul de Louisiana Pierre Soulé a fost trimis în Spania pentru a negocia cumpărarea Cubei. Expansioniștii John Y. Mason din Virginia și Solon Borland din Arkansas au fost numiți ambasadori în Franța, respectiv Nicaragua. Secretarul de război al lui Pierce, Jefferson Davis, era deja cunoscut ca favorizând o rută prin sud pentru calea ferată transcontinentală, astfel că entuziaștii căilor ferate din Sud aveau toate motivele să fie încurajați. Sudul în ansamblul său rămânea însă împărțit
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
cereri de legiferare, susținute de William Gwin din California și de din Ohio și susținute de interesele feroviare, pentru a se efectua noi studii topografice. Gwin se aștepta să fie aprobată o rută prin sud — atât Davis cât și , fostul secretar al trezoreriei, o susțineau. Ambii dețineau acțiuni la o companie feroviară din Vicksburg ce intenționa să construiască o legătură cu Texasul care să se lege de ruta sudică. Davis susținea că ruta sudică ar avea importante aplicații militare în eventualitatea
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
din Kentucky. Meriwether a primit ordine să nu se atingă de Valea Mesilla până când nu se definitivează negocierile cu Mexicul. Cu încurajarea lui Davis, Pierce l-a numit și pe James Gadsden să negocieze cu Mexicul achiziția de teritoriu adițional. Secretarul de stat i-a dat lui Gadsden instrucțiuni clare: el urma să obțină Valea Mesilla în scopul construirii unei căi ferate, să convingă Mexicul că SUA făcea tot ce putea în privința raidurilor indienilor, și să obțină cooperarea Mexicului în eforturile
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
sud până la . El a insistat la început asupra despăgubirilor pentru raidurile produse de indienii americani, dar a acceptat să lase un tribunal internațional să rezolve problema. Gadsden a realizat că Santa Anna are nevoie de bani și a transmis informația secretarului Marcy. Marcy și Pierce au răspuns cu noi instrucțiuni. Gadsden a primit autorizație să achiziționeze oricare dintre șase variante de teritoriu, cu un preț fix pe fiecare. Prețul avea să includă și orice despăgubiri pentru pagubele provocate de indieni și
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
pe dezbaterea pe marginea Legii Kansas-Nebraska. La 17 aprilie, după multe dezbateri, Senatul a votat cu 27 de voturi pentru și 18 împotriva tratatului, cu trei voturi mai puțin de majoritatea de două treimi necesară pentru aprobare. După această înfrângere, secretarul Davis și senatorii din Sud l-au presat pe Pierce să adauge la tratat și alte stipulări, între care: Această versiune a tratatului a fost adoptată de Senat la 25 aprilie 1854, cu 33 de voturi pentru și 12 împotrivă
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
echipa de rugby a clubului Paris Saint-Germain. S-a întors în România după Revoluția. În anul 2001 a fost ales președintele Federației Române de Rugby. În anul următor, a fost numit președintele Agenției Naționale pentru Sport (ANS), cu rang de secretar de stat. În anul 2004 a preluat președinția al Comitetului Olimpic și Sportiv Roman, fiind reales în 2008 și în 2013. În anul respectiv, a devenit primul președinte al Rugby Europe, fosta Federația Internațională de Rugby Amator-Asociația Europeană de Rugby
Octavian Morariu () [Corola-website/Science/335040_a_336369]
-
războiului mondial al-Husseini a fost capturat la 15 mai 1945 de forțe franceze cantonate pe solul german în zona lacului Konstanz. La 19 mai a fost transferat în regiunea pariziană, unde a fost cazat, în condiții favorabile, împreună cu cei doi secretari ai săi, într-o vilă din Saint-Maur. I s-a pus la dizpoziție, între altele, un bucătar de la comunitatea islamică din Paris.. mai și a fost apoi închis în închisoarea Fontainebleau de lângă Paris. Clădirea se afla sub supravegherea poliției judiciare
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
Aurelia Iofciu, șefa acestui serviciu. La concertul de vineri seara, au fost prezente circa 350 de persoane, conform estimărilor participanților. Și la alte manifestări din clubul respectiv participaseră sute de persoane, cu mult peste numărul dat de 80 de locuri. Secretarul de stat Raed Arafat a confirmat că Clubul Colectiv funcționa fără să aibă avizul pompierilor pentru securitatea la incendii și nici pentru spectacolul pirotehnic. Cu toate acestea, 2 ofițeri ISU București, George Petrică Matei și Antonia Radu, au fost de
Incendiul din clubul Colectiv () [Corola-website/Science/335029_a_336358]
-
raport despre incendiu: 27 de morți și 140 de răniți. La 3:00 zona incidentului se eliberează de curioși, rămân câțiva polițiști care păzesc intrarea în club, ca să nu fie distruse probele care vor face obiectul anchetei. Potrivit lui Raed Arafat, secretar de stat în MAI, cel puțin 30 de oameni au decedat și este posibil să se dubleze numărul deceselor din rândul celor răniți în incendiul din Clubul Colectiv, 90 de pacienți aflându-se în stare gravă sau critică. Victimele au
Incendiul din clubul Colectiv () [Corola-website/Science/335029_a_336358]
-
sora Sofiei. Moare la Romă la 7 august 1958. Primul său post a fost la ambasada din Viena (1896), pe atunci condusă de Constantino Nigra. În 1899 a participat la Conferință internațională de la Haga privind dezarmarea, în prima parte ca secretar privat a lui Nigra, iar ulterior ca secretar adjunct al delegației italiene participanta la conferință. În iunie 1901 este numit secretar de legație, iar august același an a fost promovat secretar de legație clasa a doua. În 1904 este numit
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
1958. Primul său post a fost la ambasada din Viena (1896), pe atunci condusă de Constantino Nigra. În 1899 a participat la Conferință internațională de la Haga privind dezarmarea, în prima parte ca secretar privat a lui Nigra, iar ulterior ca secretar adjunct al delegației italiene participanta la conferință. În iunie 1901 este numit secretar de legație, iar august același an a fost promovat secretar de legație clasa a doua. În 1904 este numit în reprezentanta diplomatică de la Atena, condusă de ambasadorul
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
condusă de Constantino Nigra. În 1899 a participat la Conferință internațională de la Haga privind dezarmarea, în prima parte ca secretar privat a lui Nigra, iar ulterior ca secretar adjunct al delegației italiene participanta la conferință. În iunie 1901 este numit secretar de legație, iar august același an a fost promovat secretar de legație clasa a doua. În 1904 este numit în reprezentanta diplomatică de la Atena, condusă de ambasadorul Ricardo Bollati. În iulie 1905 a fost însărcinat temporar la conducerea consulatului italian
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
internațională de la Haga privind dezarmarea, în prima parte ca secretar privat a lui Nigra, iar ulterior ca secretar adjunct al delegației italiene participanta la conferință. În iunie 1901 este numit secretar de legație, iar august același an a fost promovat secretar de legație clasa a doua. În 1904 este numit în reprezentanta diplomatică de la Atena, condusă de ambasadorul Ricardo Bollati. În iulie 1905 a fost însărcinat temporar la conducerea consulatului italian din Cretă, în urma apariției unor agitații filo-grecești în insula. Pentru
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
sale că disputele dintre Austria și Italia pot fi soluționate pe cale pașnică și că prima prioritate pentru statul italian era prezervarea păcii, în vederea câștigării timpului necesar pentru creșterea puterii și influenței sale în raport cu celelalte mari puteri. În 1908 este numit secretar de legație clasa întâi, fiind mutat în țară pentru a lucra în Direcția Generală de Afaceri Politice, din Ministerul de Externe. În iunie același an este promovat consilier de legație clasa a doua, iar în 1910 este numit șef de
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]