154,308 matches
-
interlopi de la Iași cu scopul de a fi oprită reînființarea grupului PPDD. În iulie 2014 fusese numit vicepreședinte al PPDD. În prezent este senator independent, fiind recunoscut ca având cea mai bogată activitate parlamentară. Între 2013 și 2016 a fost Secretarul Comisiei pentru Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională, Secretar al Comisiei Parlamentare Comune a Republicii Moldova și României pentru integrarea europeană a Republicii Moldova, membru al Comisiei Economice Industrii și Servicii și membru al Comisiei pentru Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională
Ionel Agrigoroaei () [Corola-website/Science/333244_a_334573]
-
reînființarea grupului PPDD. În iulie 2014 fusese numit vicepreședinte al PPDD. În prezent este senator independent, fiind recunoscut ca având cea mai bogată activitate parlamentară. Între 2013 și 2016 a fost Secretarul Comisiei pentru Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională, Secretar al Comisiei Parlamentare Comune a Republicii Moldova și României pentru integrarea europeană a Republicii Moldova, membru al Comisiei Economice Industrii și Servicii și membru al Comisiei pentru Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională. A fost președintele Comisiei de Industrie Ușoară din cadrul Asociației
Ionel Agrigoroaei () [Corola-website/Science/333244_a_334573]
-
și modernă la Universitatea Harvard. Teza să de doctorat despre Revoluția Franceză a fost întreruptă de la Marea Criza Economică. El a predat timp de un an în Vermont și a condus un centru comunitar din Provincetown, activând, de asemenea, ca secretar executiv al Comisiei pentru Meserii înființate de Franklin Roosevelt. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Hapgood a fost angajat de Center of Information (care a devenit mai tarziu Office of Strategic Services și apoi Central Intelligence Agency) și Crucea
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
Mondial, Hapgood a fost angajat de Center of Information (care a devenit mai tarziu Office of Strategic Services și apoi Central Intelligence Agency) și Crucea Roșie, si a servit, de asemenea, ca ofițer de legătură între Casă Albă și Oficiul Secretarului de Stat pentru apărare. După război, Hapgood a predat la Colegiul Keystone (1945-1947), Colegiul Springfield (1947-1952), Colegiul de Stat Keene (1956-1966) și Colegiul New England (1966-1967), predând cursuri de istorie americană și universală, antropologie, economie și istoria științei. Hapgood s-
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
Grădina Copou și Parcul Expoziției ar fi fost salvate. Până la urmă i-am convins"", mai spune Mandache Leocov. Leocov a salvat, de asemenea, perdeaua de arbori din jurul Palatului Culturii din Iași: ""Am fost convocat de Maria Ghițulică, ea era prim-secretar. Avea un adjunct Ionescu, unu’ al dracului, i se spunea Baiazid. Și au vrut să taie tot cordonul de vegetație de acolo. Am intrat între ei ș i-am rugat să-mi îngăduie să le povestesc toată istoria palatului. Cum
Mandache Leocov () [Corola-website/Science/333275_a_334604]
-
dintre primii litografi polonezi. s-a născut înainte de 20 noiembrie 1794. A luat lecții de desen de la Józef Richter. În 1816, s-a strămutat în Varșovia, unde a început cariera ca funcționar în Comisia de Justiție. În 1818 a devenit secretar al Bibliotecii Publice și responsabil a Cabinetului de Gravuri din cadrul Universității din Varșovia. În 1819 a beneficiat de o bursă la Viena, unde a studiat istoria. S-a aflat timp de câteva săptămâni la Berlin și Dresda (1825), unde a
Jan Feliks Piwarski () [Corola-website/Science/333323_a_334652]
-
în Egipt (vezi Commission des sciences et des arts) se regăseau în diferitele secțiuni, într-un mod analog celui din Institut de France: matematici, fizică și istorie naturală, economie politică, literatură și artă. Monge era președintele, Bonaparte vicepreședintele, Joseph Fourier secretarul și Costaz secretarul adjunct. Institutul trebuia să numere 48 de membri (câte doisprezece în fiecare secțiune), însă au fost mai puțini. Institutul capitalizează munca savanților expediției lui Bonaparte în Egipt care, la 22 noiembrie 1799, a luat decizia de a
Institut d'Égypte () [Corola-website/Science/333314_a_334643]
-
Commission des sciences et des arts) se regăseau în diferitele secțiuni, într-un mod analog celui din Institut de France: matematici, fizică și istorie naturală, economie politică, literatură și artă. Monge era președintele, Bonaparte vicepreședintele, Joseph Fourier secretarul și Costaz secretarul adjunct. Institutul trebuia să numere 48 de membri (câte doisprezece în fiecare secțiune), însă au fost mai puțini. Institutul capitalizează munca savanților expediției lui Bonaparte în Egipt care, la 22 noiembrie 1799, a luat decizia de a reuni toate lucrările
Institut d'Égypte () [Corola-website/Science/333314_a_334643]
-
a fost semnat la 24 noiembrie 1838, iar deschiderea oficială a avut loc la 24 martie 1839. Consiliul Bibliotecii Poloneze era format din 8 membri. Președinte al Consiliului a fost ales Adam Jerzy Czartoryski, iar K. Sienkiewicz ocupa funcțiile de secretar, bibliotecar și casier. La întemeiere, Biblioteca Poloneză se afla pe strada Duphot, nr. 10, în 1840 în rue de Surène 10, iar în 1842 în rue des Saussaies 3. În 1851, o comisie compusă din trei dintre întemeietorii ei: A
Biblioteca Poloneză din Paris () [Corola-website/Science/333326_a_334655]
-
în istorie la Universitatea Țel Aviv, iar mai târziu a terminat titlul de master la Colegiul militar al Armatei Statelor Unite de la Carlisle, Pennsylvania. În 1999 Eizenkot a fost înaintat la gradul de general de brigadă și a fost ales ca secretar militar al primului ministru și ministrului apărării Ehud Barak, păstrând această funcție și în timpul guvernului Ariel Sharon. În timpul guvernului Barak a luat parte la negocierile cu Siria. Ulterior a comandat Divizia 355 și Divizia Iudeea și Samaria. În iunie 2005
Gadi Eizenkot () [Corola-website/Science/333346_a_334675]
-
române de la origini pînă la 1900 (1919)" (acad. Eugen Simion, coord.) și la DGLR. În 1989 obține titlul de doctor în filologie, cu teza "Memorialistica de călătorie (până la 1900) între real și imaginar", apărută ulterior în formă monografica. Activează ca secretar literar al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași (1991-1993), editând revista „Stagiunea". A fost secretar de redacție al „Anuarului de lingvistică și istorie literară" (1988-1991) și face parte (din 1993) din redacția „Revistei române". După 2000 devine profesor asociat la
Florin Faifer () [Corola-website/Science/333355_a_334684]
-
1989 obține titlul de doctor în filologie, cu teza "Memorialistica de călătorie (până la 1900) între real și imaginar", apărută ulterior în formă monografica. Activează ca secretar literar al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași (1991-1993), editând revista „Stagiunea". A fost secretar de redacție al „Anuarului de lingvistică și istorie literară" (1988-1991) și face parte (din 1993) din redacția „Revistei române". După 2000 devine profesor asociat la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași. Ca publicist, Faifer contribuie la "Convorbiri literare", "Anuarul
Florin Faifer () [Corola-website/Science/333355_a_334684]
-
le făcea auzite nemulțumirile, pentru regimul comunist postul de radio era un dușman care trebuia redus la tăcere: Protagoniștii acestei povești se confruntă din nou în "": oamenii de la radio cu vocile lor, teroriști, ascultători din popor ca și securiști sau secretari de partid; români, germani, americani, francezi și de alte naționalități. "„Lumea s-a schimbat, alte războaie sunt la ordinea zilei. Dar dacă ascultăm cu atenție vocile trecutului, s-ar putea să înțelegem ce se petrece sub ochii noștri”". "Război pe
Cold Waves () [Corola-website/Science/333391_a_334720]
-
executive. Ministrul educației, Sorin Cîmpeanu, a fost numit premier interimar de către președintele Iohannis; la cinci zile după demisia lui Victor Ponta, și ministrul de interne Gabriel Oprea a demisionat, Cîmpeanu primind și interimatul funcției acestuia, atribuțiile căreia le-a delegat secretarului de stat Ilie Botoș.
Guvernul Victor Ponta (4) () [Corola-website/Science/333402_a_334731]
-
n. 1982) este un politician, jurist și fost rugbist din Republica Moldova, care din decembrie 2014 este deputat în Parlamentul Republicii Moldova, ales pe lista Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM). Face parte din „Comisia juridică, numiri și imunități” a parlamentului și este secretar general al fracțiunii PSRM în parlament. Înainte de a se implica în politică, a fost rugbist de performanță. De-a lungul carierei sale sportive a jucat pe postul de pilier dreapta, pilier stânga, dar și în linia a doua. A jucat
Vasile Bolea () [Corola-website/Science/334542_a_335871]
-
copii, copii rămași fără mama, precum și tinere necăsătorite, devenite mame, pentru a-și crește copiii, cu scopul de a nu-și înstrăina pruncii. Din Comitetul Fondator făceau parte: Ecaterina Cantacuzino (președinte) , Teodora Văcărescu (vicepreședinte), Irina Cantacuzino (casier), Dr. Toma Ionescu (secretar). Printre alții, se mai numără și doamnele Moruzi, Olănescu, Lamotescu, Vlaso, Lascăr, Grădișteanu, Costinescu, Monteoru, Crissoveloni, Marghiloman, Dumitrescu, Anghelescu. Președinta de onoare a fost desemnată Regina Elisabeta. Doctorul așezământului era medicul Mihail Mirinescu. Primăria capitalei a donat terenul de lângă Arcul
Capela Sfânta Ecaterina, București () [Corola-website/Science/334558_a_335887]
-
ceilalți doi fii să revină în Ungaria. Richárd reușește să ajungă în țară, împreună cu regimentul de husari pe care-l conducea, după traversarea istovitoare a mai multor obstacole (Dunărea, Morava și sectorul vestic al Munților Carpați). Jenő abandonează postul de secretar de legație la Sankt Petersburg (în care urma a fi numit) și logodna plănuită cu Alfonsine Plankenhorst și părăsește Viena, împreună cu mama sa. El este trimis de mama sa la castelul de vară de pe insula dintre Crișuri, pentru a avea
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
în 1919, dar desființată în 1936 și reînființata în 1951. Sediul organizației a fost stabilit în 2010 la Berlin în incinta „Institutului Weierstraß pentru Analiză Aplicată și Stocastica”. Până în acel moment, sediul se mută din țară în țară, după proveniență secretarului general. Lista președinților Uniunii Matematice Internaționale din 1952 până în prezent: 1952-1954: Marshall Harvey Stone (vice: Émile Borel, Erich Kamke) 1955-1958: Heinz Hopf (vice: Arnaud Denjoy, W. V. D. Hodge) 1959-1962: Rolf Nevanlinna (vice: Pavel Alexandrov, Marston Morse) 1963-1966: Georges de
Uniunea Matematică Internațională () [Corola-website/Science/334600_a_335929]
-
Ivan, ful generalului-comandant de cavalerie din Țarskoe Selo, Osip Osipovici Velio, s-a născut în 1830. A fost educat la liceul imperial „Aleksandrovsk”. La absolvire, în 1847 a fost angajat la Ministerul imperial al Afacerilor Externe, și a fost un secretar senior la misiunile din Dresda (1854) și Bruxelles (1858). La începutul anilor 1860 Velio s-a întors în Rusia și a fost numit guvernator-adjunct de Herson (1861), iar apoi a ocupat postul de guvernator al Basarabiei (1862-63). În 1863 a
Ivan Velio () [Corola-website/Science/334597_a_335926]
-
în calitate de consilier juridic (avocat în dosare civile și comerciale) în cadrul Biroului Asociat de Avocați „Solomon”, în Chișinău. În august 2005-noiembrie 2005 a fost consultant principal în Direcția informativ-analitică a Aparatului Președintelui Republicii Moldova. Din 2006 până în 2011 a exercitat funcțiile de secretar al consiliului de administrare a Î.S.C.A. „Air Moldova” și director al Departamentului Juridic (la aceeași întreprindere). În septembrie 2008-septembrie 2009 a fost consilier al Directorului general al Agenției Transporturi în materie de transport aerian și de coordonare a
Vladimir Cebotari () [Corola-website/Science/334603_a_335932]
-
devenit un emisar rus al societății geografice în Bosnia și Herțegovina. Între 1889 și 1891, a fost un editor al jurnalului Departamentului imperial de Antropologie. În 1891, Haruzin a fost numit asistent special al guvernatorului de Estlanda și mai târziu, secretar al comitetului țărănesc, organul gubernatorial pentru afacerile țărănești. În 1902, a fost numit șef al biroului guvernatorului de Vilno. Între 1904 și 1908, a ocupat postul de guvernator al Basarabiei, iar mai târziu a fost director al Departamentului pentru Afaceri
Aleksei Haruzin () [Corola-website/Science/334615_a_335944]
-
gradul de ministru-consilier 1990-94 - Director al Direcției Relații cu Românii din Afara Granițelor; 1989 Consilier în Ministerul Afacerilor Externe; 1987-88 - Director al Centrului Cultural Român de la Paris; 1985-86 - Consilier la Ambasada României la Varșovia (prim colaborator al șefului misiunii) 1981-84 - Prim secretar la Direcția I-a Relații; 1975-81 - Al doilea secretar cu probleme de cultură și presa la Ambasada României la Varșovia ; 1972-74 - Al treilea secretar la Direcția I-a Relații din MAE; 1967-71 - Atașat cultural la Ambasada României la Varșovia; 1966-67
Nicolae Mareș () [Corola-website/Science/334612_a_335941]
-
Românii din Afara Granițelor; 1989 Consilier în Ministerul Afacerilor Externe; 1987-88 - Director al Centrului Cultural Român de la Paris; 1985-86 - Consilier la Ambasada României la Varșovia (prim colaborator al șefului misiunii) 1981-84 - Prim secretar la Direcția I-a Relații; 1975-81 - Al doilea secretar cu probleme de cultură și presa la Ambasada României la Varșovia ; 1972-74 - Al treilea secretar la Direcția I-a Relații din MAE; 1967-71 - Atașat cultural la Ambasada României la Varșovia; 1966-67 - Referent Relații la Direcția Culturală din Ministerul Afacerilor Externe
Nicolae Mareș () [Corola-website/Science/334612_a_335941]
-
de la Paris; 1985-86 - Consilier la Ambasada României la Varșovia (prim colaborator al șefului misiunii) 1981-84 - Prim secretar la Direcția I-a Relații; 1975-81 - Al doilea secretar cu probleme de cultură și presa la Ambasada României la Varșovia ; 1972-74 - Al treilea secretar la Direcția I-a Relații din MAE; 1967-71 - Atașat cultural la Ambasada României la Varșovia; 1966-67 - Referent Relații la Direcția Culturală din Ministerul Afacerilor Externe. 1963-2007 - A publicat în presa românească și străină peste 400 de contribuții din domeniul literaturii
Nicolae Mareș () [Corola-website/Science/334612_a_335941]
-
sau al Brigăzii 1 Artilerie Grea. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 18 Infanterie, în perioada 14/27 august - 16/29 noiembrie 1916, comandant al artileriei Armatei 1 în în bătălia de la Mărășești, din 1917 și Secretar general al Ministerului de Război în anul 1918. A condus delegația militară română la conferința de la Odessa din 3/16-7/20 ianuarie 1917, în care s-au discutat condițiile unei eventuale reorganizări a Armatei României pe teritoriul Basarabiei. După război
Alexandru Referendaru () [Corola-website/Science/334614_a_335943]