17,970 matches
-
leșinuri : Deci vino noapte de fiori Să-mi dărui sfintele comori Și când ne va surâde-o stea, Să-mi cânți iubirea mea ! Urmau, desigur, inegalabilele tangouri și romanțe ale lui Fernic, Iubesc femeia, Pe boltă când apare luna sau Aprinde o țigară, amestecate cu cântece în franceză, italiană sau chiar și în germană, de parcă deodată te-ai fi teleportat la Paris, Milano sau Berlin. Aprinde o țigare, Și-n fumul care zboară-n nori albaștri ca un vis, Cufundă-te
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
inegalabilele tangouri și romanțe ale lui Fernic, Iubesc femeia, Pe boltă când apare luna sau Aprinde o țigară, amestecate cu cântece în franceză, italiană sau chiar și în germană, de parcă deodată te-ai fi teleportat la Paris, Milano sau Berlin. Aprinde o țigare, Și-n fumul care zboară-n nori albaștri ca un vis, Cufundă-te-n uitare Și lasă gândului cărare de abis. În fumul de țigare Durerilor găsește tainicul liman Găsește-o nouă zare Și dorului alean În fumul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
plânge și ea cu noi în cort, ca un simplu om, ca o furnică banală. Trebuia să vezi, Sachi, cum cântecul nostru a devenit un simbol al iubirii și al timpului nostru plin de viață și pace, cum cântecul nostru aprinde lumina în cele mai întunecate unghere și amintește lumii, fie și în ultima clipă, ceea ce este cu adevărat, atunci când ea pare lipsită de orice salvare. Ușor, ușor, și ceilalți au început să observe figura tot mai palidă și neclintită a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lumina chipul morocănos, încă adormit. A stat așa câteva minute, prins încă de magia visului, apoi s-a ridicat să fumeze o țigară pe holul vagonului. Afară era îmbulzeală, gălăgie, și toți soldații se uitau speriați pe geamuri. Și-a aprins o țigară și a privit și el peisajul. Mormane de oameni. Morți. Întinși unul peste celălalt. Morți în putrefacție, intrând unul în celălalt aproape, iar în vârful acelor mormane câinii se înfruptau din carne. — Ce e asta ? întreabă Cristi, albit
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
străzi. Nu l-a ajutat nimeni, absolut nimeni. Noaptea cânta pe te mai miri unde pe niște amărâți de bani, iar ziua dormea pe străzi, ascuns printre ruine, prin ghetouri, ca un câine, cu toată familia. Poate trecem să -i aprindem o lumânare într-o zi, să-l ierte Dumnezeu și odihnească-se în pace ! Cu cât punea mai multe întrebări, cu atât se îngrozea și mai tare de felul cum destinul îi terminase pe toți, fără milă, pedepsiți de viață
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aproape În tête-à-tête (m-au interesat Întotdeauna, ca scriitor și psiholog, cei „puternici a doua zi după pierderea puterii”; un lucru oarecum asemănător l-am făcut și față de foștii demnitari P.N.Ț., În anul 2000!Ă, Într-o discuție destul de aprinsă În care mi-a declarat că nu acceptă să li se restituie țăranilor mai mult de un hectar și jumătate de pământ și nici proprietarilor de case care pretindeau mai mult de un singur imobil. Era, În esență, contra ideii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
coborî asupra sa din cerul cel mai senin, mai albastru sau... nu va coborî deloc! Și acest „bun plac” teribil este, de fapt, originea acelei spaime care, În diavolescul ei, are o sclipire zeiască, așa cum sunt tunetul sau focul ce aprinde din nimic mii de hectare de pădure și oceanul ce ridică valuri cât casa. Și nu e de mirare că atunci când dușmanul secular Îți invadează teritoriul, toți se ridică, cu mic-cu mare, se adună În jurul „bunului Despot” și Îl
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
profunzime, chiar această unitate națională Încă ne-deplină În conștiințe și care trebuiește de fiecare dată, mai ales În istoria zbuciumată contemporană, „reinstalată”, reformulată, reafirmată. Trădează, de altfel, o altă mare și Încă o dată actuală problemă, temă de discuții și aprinse controverse - aceea a identității naționale. Temă, rană adâncă pe care, cum o spuneam mai sus, noi, Românii o Împărțim cu Nemții; problemă pe care o ignoră Francezii, de exemplu, dar pe care Italienii, fără a fi atât de aprinși de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de fapte și atitudini, ci după „rezultate finale”, după ceea ce am putea numi „eficiența existențială și istorică”. Într-un amplu eseu scris la Paris În „anii negri”, În ’88-’89 - ani negri pentru cei care rămăseseră În țară! -, În discuțiile aprinse pe care le aveam cu Cioran, plimbându-ne amândoi ore În șir dans le jardin du Luxembourg și când originalul și spectaculosul filosof româno-francez Își frângea la propriu mâinile, plângându-se și rușinat de „lașitatea românească”, mi-am permis a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a muzicii, este o Înaintare precaută și curioasă pe acele poteci nevăzute ale basmului, cele care ne pot duce În luminișuri unde se răsfață trupuri de naiade și nimfe, driade și sânziene, Înconjurînd vesel vreo zeiță ce-și despletește părul, aprinzând frunzele din preajmă! Dar... Beția și Desfrânarea pot și trebuie văzute și prin lentila cosmică, luând formele re-Învierii Naturii, semne ale unei veșnice primăveri - eterne, În sensul ciclic al unei „veșnice re-Întoarceri”, capacitatea lumii de a se ridica nu din
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
destul de aspre În România), oamenii stăteau În apartamente cu paltoanele pe ei și dormeau noaptea Îmbrăcați. Pentru ca spectacolul să fie complet, se Întrerupea și lumina. În București, seara, fiecare cartier avea ora lui când se tăia curentul electric și se aprindeau lumânările. Bucureștiul era privilegiat; alte orașe petreceau În Întuneric mai multe ore, iar satele mai mult În Întuneric decât pe lumină (pentru a nu mai vorbi de sutele de sate Încă neelectrificate, În ciuda proiectului comunist de „electrificare a Întregii țări
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
alt episod de acest gen (având În plus o coloratură etnică). țărani români veniți din satele din jur s-au Încăierat cu manifestanții unguri; au fost morți și răniți. Putea să fie — din fericire nu a fost — scânteia care să aprindă un conflict româno- maghiar de proporții. În aprilie 1990, manifestanții au ocupat Piața Universității din București. Timp de aproape două luni, s-a desfășurat aici o demonstrație-maraton, cu discursuri și cântece, Îndreptată Împotriva regimului Iliescu. Era lume de tot felul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
că am fost recenzat în toate revistele și ziarele existente, am fost intervievat pentru The Today Show (douăsprezece minute record), pentru Good Morning America, de Barbara Walters, de Oprah Winfrey; am apărut în show-ul lui Letterman. Am conversat foarte aprins cu William F. Buckley Firing Line. O săptămână întreagă am prezentat videoclipuri la MTV. După ce m-am întors la Camden m-am logodit (pentru scurt timp) cu patru fete diferite care nu păruseră foarte interesate înainte de publicarea romanului. La banchetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-se la tine dintre paginile revistelor sau de pe ecranele televizoarelor, din reclamele pentru scotch sau de pe posterele de pe autobuze, din articolele revistelor de scandal, fețele noastre golite de expresie, surprinse de explozia blizurilor, ținând între degete țigara gata să fie aprinsă de un fan servil. Invadasem planeta. Iar eu trăiam sub ochii întregii lumi. Se scria despre tot ce făceam. Paparazzi mă urmăreau permanent. O băutură vărsată la Nell’s se traducea ca beție în pagina șase din The New York Post
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și noi unul), armelor, pornografiei și muzicii rap, zahărului rafinat, razelor ultraviolete, teroriștilor; noi înșine eram un pericol. Am participat la ședințe de management a furiei personale și am analizat cu un terapeut „rănile trecutului“ după un schimb scurt și aprins despre Robby, care survenise într-o conversație altfel neutră între noi doi. (Era despre tot ceea ce își dorea. Despre tot ceea ce avea el nevoie. Și tot ceea ce doream eu a fost desființat și a trebuit să accept acest lucru. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
atent la detalii. Poza perfectă nu mai constituia o necesitate. Mă așteptasem să fiu plictisit, să mă înfurie spleen-ul, însă n-a existat un astfel de moment. Trecând pe lângă cineva care își tundea gardul viu, nu mi s-a aprins butoiul de pulbere al regretelor, la care m-aș fi așteptat. Îmi contramandasem abonamentul la I Want That! și o vreme m-am simțit bine. Într-o bună zi, spre sfârșitul lui august, treceam cu mașina pe lângă un câmp presărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
asta; dar cum eram, nu voiam. Am deschis ușa, lăsându-l pe Jay în garaj, apoi am aruncat o privire în urmă să văd dacă nu cumva ne urmărise cineva. Am tras ușa după mine, am încuiat-o și am aprins luminile fluorescente. În garajul unde încăpeau patru mașini se găseau un Porsche, al meu, un Range Rover, al lui Jayne, și o motocicletă cumpărată recent din niște drepturi de autor primite din Suedia, cu totul neașteptat. Și, am observat eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ți-am dat pudra adevărată. - Ce cărpănos ești, bombăni el. După ce a tras două linii, își lăsă capul pe spate, apoi zâmbi încet, zicând: Așa mai merge. - Orice pentru un amic. - Zi, sincer, cum e să fi însurat? întrebă el, aprinzându-și un Marlboro și se lansă în sporovăiala alimentată de coca. Nevasta, copiii, suburbia opulentă? - Mda, tragedie totală, hm? m-am hlizit eu neamuzat. - Nu, serios. Jay părea destul de interesat. - Căsătoria e minunată, am zis, deschizându-mi din nou pachețelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
companie. Cred că am perfecționat-o, ca pe o știință. - Și omniprezenta studentă din baie? - Doar parte din programul Casei Ellis. Am mai tras o linie și pe urmă i-am cerut o țigară. - Nu, serios - cine e? întrebă el, aprinzându-mi-o. Am auzit că fetele de la facultate sunt „prodigioase“ în ziua de azi. - Prodigioase? Chiar ai auzit? - De fapt am citit într-o revistă. Ceva ce-mi place să cred. - Jayster. Veșnic visător. - Cât de ușurat mă simt. Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o aplică de perete, din fier forjat aurit, una din multele aplice aliniate de-a lungul peretelui, cam la doi metri de podea. În seara asta fuseseră toate stinse. Dar când m-am îndreptat spre una dintre ele, s-a aprins instantaneu, apoi s-a stins când am trecut de ea. Așa s-a întâmplat și cu cea de-a doua, apoi cu cea de-a treia. De fiecare dată când mă apropiam de una, începea să lumineze, ca după ce treceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
naștere la tot soiul de probleme în întreaga casă. Asta îmi spuneam în timp ce mă îndreptam spre întunericul din camera lui Sarah. Primul lucru pe care l-am observat era fereastra deschisă, cu perdelele umflate de vântul cald de seară. Am aprins lumina, am intrat în camera stil faux-français și m-am uitat pe fereastră. Chitara mă împiedica să cuprind priveliștea cum trebuie, așa că am dat-o jos și am pus-o cu grijă pe mocheta din piele de vacă. Dedesubt îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
când cheful a luat viteză. Am dat din umeri, mi-am vârât visul în haină și am ridicat cele câteva povestioare pe care studenții le lăsaseră în coșul de lângă ușă. Se lăsase liniștea. Aimee părea să se gândească la altceva, aprinzându-și o țigară. - Da? Ce mai e? am întrebat. O să întârzii. - E ciudat c-ai crezut că seamănă cu Patrick Bateman, zise ea. - De ce? - Pentru că eu m-am gândit mai mult la Christian Bale. Am rămas tăcuți multă vreme, deoarece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mare de cafea și am ascuns ambele sticle sub birou (mobila era în continuare aranjată diferit). Am colindat prin casă, neavând nimic de făcut, trecând pe lângă un castron cu batoane Mini-Nutrigran de pe masa de lângă ușa de la intrare. Am ieșit. Cineva aprinsese deja bostanii scobiți. Victor stătea întins pe gazon. Mi-a aruncat o privire acră pe care i-am întors-o cu vârf și îndesat, apoi am luat un disc Frisbee și l-am aruncat spre câine. A aterizat lângă el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
grădinar și când mă întorceam spre casă am auzit voci venind din partea casei noastre care dădea spre aceea a familiei Allen. M-am îndreptat într-acolo. Când am dat colțul, Jayne stătea de vorbă cu constructorul, Omar (avusesem recent discuții aprinse despre construirea unui luminator deasupra holului de la intrare), amândoi în aceeași poziție: cu mâinile în șolduri, capetele pe spate, uitându-se spre acoperișul casei. Jayne mă văzu și chiar îmi zâmbi, iar eu am interpretat asta ca pe o invitație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
foarte recent - colegii mei și cu mine ne-am convins că o ipoteză legată de un caz anume din districtul Midland, pe care îl investigam în ultimele patru luni, nu mai e doar o ipoteză și... Brusc, mi s-a aprins un beculeț în minte. - Stai așa, nu e vorba de copiii aceia dispăruți, nu-i așa? - Nu, zise Kimball. Nu e vorba de băieții aceia. Deși ambele cazuri au debutat cam în aceeași perioadă, vara sau la începutul verii, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]