18,277 matches
-
șefi de state majore de pe lângă Academia Militară Generală (nov. 1951 - mai 1952) și apoi, un Curs academic superior la Academia Militară de Marină Leningrad (1957 - 1958). Grade: soldat voluntar - 1938, brevetat ofițer maritim punte - 1943, sergent major în rezervă - 1944, căpitan de rangul 2 - 26 octombrie 1950, căpitan de rangul 1 - 21 iunie 1951, contraamiral - 1953, degradat la gradul de sergent major în rezervă - 1959, contraamiral (r). Voluntar (febr. 1938), îmbarcat pe Distrugătoarele "Mărășești" și "Ferdinand" și Canoniera "Stihi" (mai 1938
Mihail Nicolae () [Corola-website/Science/307552_a_308881]
-
Generală (nov. 1951 - mai 1952) și apoi, un Curs academic superior la Academia Militară de Marină Leningrad (1957 - 1958). Grade: soldat voluntar - 1938, brevetat ofițer maritim punte - 1943, sergent major în rezervă - 1944, căpitan de rangul 2 - 26 octombrie 1950, căpitan de rangul 1 - 21 iunie 1951, contraamiral - 1953, degradat la gradul de sergent major în rezervă - 1959, contraamiral (r). Voluntar (febr. 1938), îmbarcat pe Distrugătoarele "Mărășești" și "Ferdinand" și Canoniera "Stihi" (mai 1938 - 1944). Lider al Sindicatului Marinarilor din Portul
Mihail Nicolae () [Corola-website/Science/307552_a_308881]
-
desfășurare a acțiunii: Aragon (Spania), Aachen (Germania) și Zaragoza (Spania), 1519. În munții Aragonului, nu departe de castelul lui Don Ruy Gómez de Silva, se află tabăra răzvrătiților conduși de . Oamenii se odihnesc sau petrec, dar, dacă ei sunt veseli, căpitanul lor își simte inima strânsă de teamă și îngrijorare. Le mărturisește, totuși, că iubește și e la rândul său, iubit, dar fata dragă e nepoata și pupila bătrânului duce Don Ruy Gomez de Silva, care intenționează s-o ia de
Ernani () [Corola-website/Science/307553_a_308882]
-
fost acordat la 12 orașe (așa-numitele Orașe Erou) ca și fortăreței Brest (Fortăreață Erou) pentu vitejia apărătorilor lor în timpul celui de-al doilea război mondial. Ultima persoană care a primit Ordinul "Erou al Uniunii Sovietice" a fost scufundătorul militar, căpitan de rangul al treilea, Leonid Mihailovici Solodkov, pe 24 decembrie 1991. După prăbușirea Uniunii Sovietice, titulul a fost succedat în Rusia de titlul Erou al Federației Ruse, în Ucraina de cel de Erou al Ucrainei, iar în Belarus de cel
Erou al Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/307571_a_308900]
-
evadare spectaculoasă din prizonieratul german) ajunge la regimentul său, dincolo de linia de demarcație, spre bucuria tuturor, dar mai ales a prietenului său bun, lt. Hristea. În anul 1917 a fost avansat la gradul de locotenent, iar în 1920 a devenit căpitan. A participat la toate acțiunile Regimentului 2 Roșiori din campaniile anilor 1917, 1918 (Basarabia), 1919 (Ungaria), ajungând, apoi, în regiment, prin anii 30 ai secolului XX, în poziția de ajutor (locțiitor) al comandantului. În anul 1942 a fost înaintat la
Ioan Hristea () [Corola-website/Science/307575_a_308904]
-
un plan diabolic, menit să-l distrugă pe Otello. Îl consolează pe Rodrigo, sfatuindu-l să nu piardă speranța împlinirii visurilor sale de dragoste, apoi, acelasi Iago, îl îndeamnă pe Cassio să bea pahar cu pahar, deși, în curând, tânărul căpitan trebuie să intre în gardă. Perfid, Iago atrage atenția nobilului Montano asupra stării în care a ajuns Cassio și îl cheamă pe Rodrigo să adreseze celui amețit cuvinte jignitoare. Cei doi tineri se înfrunta, dar lupta dintre ei este întreruptă
Otello (Verdi) () [Corola-website/Science/307626_a_308955]
-
Corpul al 2-lea de tancuri de Gardă și a primit titlul onorific de „Taținskaia”. Acest corp de tancuri avea să joace un rol de primă mărime în timpul bătăliei de la Prohorovka, dar și în alte operațiuni importante din timpul războiului. Căpitanul Naciaev, comandantul ultimului tanc la Corpului a fost decorat postum cu titulul de Erou al Uniunii Sovietice. Corpul a fost aprovizionat cu două unități de muniție, , două unități de combustibil și lubrifianți și rații de alimente pentru cinci zile. Întăriri
Raidul de la Taținskaia () [Corola-website/Science/307702_a_309031]
-
Poporului pentru Afaceri Interne din RSS Moldova (7 august 1940 - martie 1941) și apoi în funcția de comisar-adjunct al Comisariatului Poporului pentru Securitatea Statului (NKVD) din RSS Moldova (martie - 25 iulie 1941). În această perioadă, este avansat la gradul de căpitan (28 aprilie 1941). După eliberarea Basarabiei de către Armata Română, Mordoveț se refugiază în URSS, unde a deținut funcțiile de comisar-adjunct al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne (NKVD) de pe Frontul de Sud (25 iulie 1941 - mai 1942), de pe Frontul Caucazian de
Iosif Mordoveț () [Corola-website/Science/307687_a_309016]
-
în anul 1831 întemeiase prima școala românească la Giurgiu. Stabilit la Pitești, în anul 1833, s-a căsătorit cu Anastasia Balotă, înrudindu-se astfel cu familia Stolnicului Constantin-Dincă Brătianu. Din această căsătorie a avut două fețe pe Elenă, căsătorită cu căpitanul Constantin Petrescu și Anastasia, căsătorită cu căpitanul Nicolae Romanoff - rudă cu librarul Iosif Romanov - și doi băieți, pe George și respectiv pe Petre Simonide, viitori magistrați. s-a consacrat actului educațional în vederea realizării solidarității culturale și spirituale a noilor generații
Nicolae Simonide () [Corola-website/Science/307720_a_309049]
-
la Giurgiu. Stabilit la Pitești, în anul 1833, s-a căsătorit cu Anastasia Balotă, înrudindu-se astfel cu familia Stolnicului Constantin-Dincă Brătianu. Din această căsătorie a avut două fețe pe Elenă, căsătorită cu căpitanul Constantin Petrescu și Anastasia, căsătorită cu căpitanul Nicolae Romanoff - rudă cu librarul Iosif Romanov - și doi băieți, pe George și respectiv pe Petre Simonide, viitori magistrați. s-a consacrat actului educațional în vederea realizării solidarității culturale și spirituale a noilor generații. Peste ani, fostul său elev, Ion C.
Nicolae Simonide () [Corola-website/Science/307720_a_309049]
-
prigoana pornită împotriva lor de către domnie. Zona Cotrocenilor intră în proprietatea lui Șerban Cantacuzino în anul 1660, ca răsplată pentru serviciile deosebite aduse domnitorului Gheorghe Ghica (1659 - 1660). La această proprietate mai adaugă prin cumpărări succesive în 1671, de la fii căpitanului Ghiorca, zona din deal unde va construi mai apoi mănăstirea sa și zona de la poalele dealului, unde va face grădina și parcul palatului domnesc. Pe întreaga perioadă a domniei sale (1678 - 1688) Șerban Cantacuzino și-a avut reședința în casele domnești
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
de alte cărți și îi cere călăuzirea lui Faber, un fost profesor de literatură engleză. Încercând să atragă în pasiunea pentru literatură pe soția sa și prietenele acesteia, Montag se trezește raportat de aceștia pentru deținere de cărți. Șeful său, căpitanul Beatty, îi cere să își ardă propria casă, dar este ars de viu de Montag. Urmărit acum de forțele de ordine, Montag îi cere ajutorul lui Faber, care îl îndrumă în afara orașului, spre locul în care se află exilații iubitori
451º Fahrenheit () [Corola-website/Science/307745_a_309074]
-
al IV-lea. În timpul secolului al 15-lea "Nydernsleisheim" a fost redenumit în funcție administrativă în "Grossenschleißheim" (Schleißheim Mare), și în 1485 localitatea a fost numită sediul unei "Hauptmannschaft" (desemnare pentru o zonă de autoritate, care este sub conducerea unui căpitan). Vechea biserică Sf. Ulrich, clădită pe temeliile unei biserici din 1260, a fost sfințită în anul 1518 și stă astăzi sub protejarea monumentelor istorice. Unterschleißheim a devenit în cursul reformei administrative în Bavaria din 1818 o comunitate politică independentă. Până în
Unterschleißheim () [Corola-website/Science/307751_a_309080]
-
mii de evrei, o recunoaștere a meritelor sale eroice este și prezența numelui său în Muzeul Yad Vașem din Israel. În aripa dreaptă a muzeului, aripă consacrată omagierii celor care au ajutat și salvat multe vieți de evrei, stă scris: "Căpitan Popescu D. Ioan, fost comandant al Chesturii Municipiului Tiraspol, în prezent, avocat în orașul Rădăuți, România." Tatăl său a particpat la luptele din primul război mondial și a murit înainte ca fiul să împlinească 1 an. Este crescut de mamă
Ioan D. Popescu () [Corola-website/Science/306486_a_307815]
-
Una din misiunile pe care a refuzat să le ducă la îndeplinire, pentru care este omagiat și astăzi în Muzeul Yad Vașem, a fost aceea din Parcul de Cultură din Tiraspol. Unul din superiori, un inspector de jandarmi, îi ordonă căpitanului Popescu să-i mute pe cei 4.300 de evrei aflați în barăcile din Parcul de Cultură, pe malul Nistru. Conform ordinului primit, după ce cei 4.300 de evrei vor fi fost ajunși pe malul Nistrului, trebuiau executați. Educația primită
Ioan D. Popescu () [Corola-website/Science/306486_a_307815]
-
de Cultură, pe malul Nistru. Conform ordinului primit, după ce cei 4.300 de evrei vor fi fost ajunși pe malul Nistrului, trebuiau executați. Educația primită în familie, dar mai ales aceea însușită în cadrul Școlii militare din București își spune cuvântul, căpitanul refuzând să ducă la îndeplinire un astfel de ordin criminal. Chiar dacă era conștient că o astfel de decizie i-ar putea pune punct carierei sale militare, ba chiar mai mult l-ar putea costa viața (neîndeplinirea ordinelor unui superior în
Ioan D. Popescu () [Corola-website/Science/306486_a_307815]
-
criminal. Chiar dacă era conștient că o astfel de decizie i-ar putea pune punct carierei sale militare, ba chiar mai mult l-ar putea costa viața (neîndeplinirea ordinelor unui superior în timp de război se pedepsea cu executarea pe loc), căpitanul rămâne ferm în decizia luată, să-i nu-i conducă spre pierire pe ce 4.300 de evrei. Urmarea gestului temerar al căpitanului nu rămâne fără urmări, inspectorul intervine la eșaloanele superioare și propune mutarea lui Popescu de la compania de
Ioan D. Popescu () [Corola-website/Science/306486_a_307815]
-
putea costa viața (neîndeplinirea ordinelor unui superior în timp de război se pedepsea cu executarea pe loc), căpitanul rămâne ferm în decizia luată, să-i nu-i conducă spre pierire pe ce 4.300 de evrei. Urmarea gestului temerar al căpitanului nu rămâne fără urmări, inspectorul intervine la eșaloanele superioare și propune mutarea lui Popescu de la compania de jandarmi la infanterie, la un Batalion Disciplinar din linia întâi a frontului. Nu după mult timp, inspectorul jandarmeriei din Transnistria care îi hotărâse
Ioan D. Popescu () [Corola-website/Science/306486_a_307815]
-
rămâne fără urmări, inspectorul intervine la eșaloanele superioare și propune mutarea lui Popescu de la compania de jandarmi la infanterie, la un Batalion Disciplinar din linia întâi a frontului. Nu după mult timp, inspectorul jandarmeriei din Transnistria care îi hotărâse destinul căpitanului Popescu a fost schimbat, odată cu această schimbare, ordinul de pedepsire a insubordonării nemaifiind dus la îndeplinire. Noul inspector al jandarmeriei îl numește pe comandant al Chesturii Municipiului Tiraspol și împuternicit al guvernatorului pentru repatrierile evreilor. În noua sa calitate Popescu
Ioan D. Popescu () [Corola-website/Science/306486_a_307815]
-
Șaroltei, mama primului rege maghiar, Ștefan I. Gyula/Geula este menționat de unguri (cronică lui Anonymus, capitolul "De morte Gelou") că voivod "dux magnus et potens" în Transilvania. Conform cronicii lui Anonymus, Gyula a fost un descendent a lui Tuhutum, căpitanul lui Árpad, care l-a învins pe Gelu conducătorul românilor din Transilvania. Dacă datele din Anonymus referitoare la succesiunea Gelu-Tuhutum-Geula sunt reale, rezultă că românii din ducatul lui Gelu au format populația autohtonă și în voievodatul condus de Gyula/Geula
Gyula (voievod) () [Corola-website/Science/306518_a_307847]
-
intervenția Regelui Carol al II-lea, echipa națională pleacă cu vaporul spre Montevideo. Din lotul echipei României fac parte cei mai buni fotbaliști din țară. Campioana Juventus a dat echipei naționale pentru Campionatul Mondial de Fotbal 1930 pe Rudolf Wetzer (căpitanul echipei naționale la Campionatul Mondial din Uruguay), Emerich Vogl și Ladislau Raffinsky. Cu ocazia Campionatului Mondial de Fotbal 1934 din Italia din partea Juventusului participă Emerich Vogl (căpitanul echipei naționale la Campionatul Mondial din Italia) și Gustav Juhasz. La cea de-
FC Juventus București (1924) () [Corola-website/Science/306541_a_307870]
-
a dat echipei naționale pentru Campionatul Mondial de Fotbal 1930 pe Rudolf Wetzer (căpitanul echipei naționale la Campionatul Mondial din Uruguay), Emerich Vogl și Ladislau Raffinsky. Cu ocazia Campionatului Mondial de Fotbal 1934 din Italia din partea Juventusului participă Emerich Vogl (căpitanul echipei naționale la Campionatul Mondial din Italia) și Gustav Juhasz. La cea de-a treia ediție a Campionatului Mondial de fotbal din Franța, 1938 au participat Gheorghe Brandabura și Coloman Braun-Bogdan. În anii de după al doilea război mondial, echipa a
FC Juventus București (1924) () [Corola-website/Science/306541_a_307870]
-
minge de fotbal și Theodor Davila care era fiul cunoscutului dramaturg Alexandru Davila, născut la Golești, ca fiu al doctorului Carol Davila și al Anicăi Racoviță (nepoata lui Iordache Golescu). Primul președinte a fost Mario Gebauer, secretar Lazăr Breyer, iar căpitan al echipei Charles Viereck. Terenul de joc era cel de la „Bolta Rece” (lângă Arcul de Triumf de azi). Olympia este invitată în octombrie 1906 la „Arenele Romane” cu ocazia unui eveniment politico-cultural de amploare care avea loc în parcul „Carol
ASC Olympia București () [Corola-website/Science/306542_a_307871]
-
obținând diploma de licență în știința militară. După absolvirea Academiei, Ion Oprișor revine în anul 1985 ca lector la Catedra de tragerile artileriei din Centrul de Instrucție al Artileriei din Ploiești. În anul 1986 a fost înaintat la gradul de căpitan. În anul 1987 a urmat un curs postacademic pe linie de perfecționare a pregătirii cadrelor didactice, la absolvirea căruia este promovat în Comandamentul Artileriei. Între anii 1987-1993, este transferat la Comandamentul Artileriei, Secția Pregătire pentru Luptă, unde ocupă următoarele posturi
Ion Oprișor () [Corola-website/Science/306565_a_307894]
-
de Rezervă de Artilerie (nov. 1941 - sept. 1942), Școlii de Ofițeri de Artilerie (sept. 1942 - apr. 1944), cursul de comandanți de regimente (ian. - iulie 1952) și cursul postacademic superior (nov. 1958 - nov. 1959). Grade: sublocotenent - apr. 1944, locotenent - oct. 1945, căpitan - aug. 1950, maior - dec. 1952, locotenent colonel - sept. 1953, colonel - oct. 1958, în rezervă - martie 1975, general de brigadă (r) - mai 2000, general maior (r) - mai 2005. Funcții: comandant secție (apr. 1945 - aug. 1946) și baterie în Divizionul 36 Artilerie
Sergiu Medar () [Corola-website/Science/306562_a_307891]