18,035 matches
-
2/1938, p. 48-51 al revistei „Cronica Hușilor". Sfârșitul conflictului s-a soldat cu cedarea de către proprietara Șubin către municipalitate înființată la Vaslui în 1860 - a veniturilor târgului Vaslui - urmare și a luptei dusă de Ștefan Angheluță care a avut curajul să se judece cu sora domnitorului țării, dar și a lui M. Kogălniceanu, ministru de interne atunci. Și la Bârlad, deținătoare a terenului pe care se afla așezat orașul, precum și imașul și pământurile arabile din împrejurimi tot proprietate domnească au
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
granița României cu Ungaria. E destul să vezi vagoanele de tren din Ungaria, care au o secțiune separată pentru biciclete, ca să înțelegi atâta lucru. În orașele mari din România, orice încercare de a circula cu bicicleta e un act de curaj, o provocare, o aventură eroică. Dacă vrei senzații tari, te urci pe velociped și o pornești pe un bulevard oarecare din Iași, Timișoara sau Cluj. Aici nici nu mai contează dacă orașul e construit pe șapte-opt coline, cum e Iașiul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
și cea de director al Institutului "Presa Bună"974. Monseniorul Anton Gabor a fost cel care a pus bazele presei catolice în Moldova, fapt subliniat de preotul Iosif Tălmăcel încă din 1936: El a fost cel dintâi care a avut curajul, abia sfințit preot, să înceapă în dieceza noastră apostolatul mai intens prin presă. N-aveam niciun periodic cât de modest, căci toată presa noastră se reducea la câteva cărți strict necesare pentru cult și catehizare"975. Timp de 23 de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în clădirile Protopopiatului Greco-Catolic1005. Responsabilii cu acțiunea de mutare au fost preoții Dumitru Matei, Mihai Bejan și Gaspar Bachmeier. La 19 iunie 1944, D. Matei scria episcopului Robu: "Am obținut 5 vagoane să evacuez Presa Bună la Beiuș. Nu am curajul să le trimit când mă gândesc la pericolele ce sunt în cale. Nu știu cum să fac să fie mai bine"1006. Împreună cu Tipografia Presa Bună, a fost evacuată și Tipografia Serafica de la Săbăoani, care aparținea Ordinului franciscan. Această acțiune s-a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în teologie, după care se întoarce în țară. Practic, Monseniorul Anton Gabor a fost cel care a pus bazele presei catolice în Moldova, fapt subliniat de preotul Iosif Tălmăcel încă din 1936: El a fost cel dintâi care a avut curajul, abia sfințit preot, să înceapă în dieceza noastră apostolatul mai intens prin presă. N-aveam niciun periodic cât de modest, căci toată presa noastră se reducea la câteva cărți strict necesare pentru cult și catehizare"253. Timp de 23 de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
savurată fără a fi împărtășită și fără a arăta rezerve, ea poate să o facă și le-o datorează (ceea ce justifică mânia lui Ulise revărsată asupra lui Euriloh): "Hai, luați din bucatele astea, beți din vinul ăsta și prindeți iar curajul pe care l-ați avut când ați părăsit pământul pietros al țării voastre" (10.472)42. Ospățul nu mai este deriva către alteritate, ci întoarcerea de sine către sine, a aceluiași către același, într-atât încât tot petrecând, înfruptându-se
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
într-un act ratat cu totul semnificativ, indiciu că debarcarea este plasată sub semnul pierderii (pierzând vechiul cufăr militar al tatălui, Karl Rossmann pierde un întreg trecut, familia, originea, genealogia familială, cu fotografiile și salamul dat de către mamă, dar și curajul, îndrăzneala luptei pe care militarul le reprezenta așa cum el reprezintă Legea, ierarhia, ordinea și disciplina. În biroul căpitanului i se va spune noului sosit: "Uitați disciplina!"). El încredințează cufărul unui necunoscut cu numele de Butterbaum, pentru că acesta își "leagănă bastonul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
iordanian 1095 care cu siguranta, într-o oarecare măsură, aruncă o undă de suspiciune și în ceea ce privește evoluția de moment a procesului de pace israeliano-palestinian. Odată îndeplinite toate aceste condiții încheierea propriu-zisă a conflictului israeliano-palestinian depinde (aproape în mod exclusiv) de curajul și voința politică a celor două entități, de respectarea angajamentelor, de dezvoltarea parteneriatelor deja existente și de asumarea de noi responsabilități care se impun cu precădere în această regiune efervescenta. Canalizându-ne atenția asupra varianței agreate de respondenți, privind soluția
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
rămâne așa cum prognozează unii comentatori de politică externă doar un observator pasiv sau un arbitru pasiv sau un susținător docil al politicii americane în regiunea orientala, ci odată conturată strategia de securitate comună va fi mai sigură și va avea curajul necesar unei implicări susținute în regiune. Cu toate acestea, "pentru instaurarea păcii, nu este suficientă doar asigurarea securității. Fără o perspectivă politică, s-ar ajunge la violență [...] după ani de ostilități, Israelului îi mai rămâne doar un singur pas de
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
acesteia. Pentru a folosi cât mai eficient această strategie, trebuie să evităm următoarele greșeli: să exprimăm ceea ce simțim ca si cum ar fi o realitate generală și nu una subiectivă; să evităm orice exteriorizare fie din conformism, neîncredere în noi, lipsa de curaj sau din tendința de a fugi de conflict; 1. COMUNICAREA - FUNCȚIE VITALĂ A ORGANIZAȚIEI PUBLICE 19 să ne exteriorizam mecanic: este vorba îndeosebi de politețuri pur formale, golite de sens și lipsite de orice cordialitate autentică; să ne exprimăm agresiv
COMUNICAREA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN SPRIJINUL CALITĂŢII SERVICIILOR by Nicoleta Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/656_a_998]
-
acesteia. Pentru a folosi cât mai eficient această strategie, trebuie să evităm următoarele greșeli: să exprimăm ceea ce simțim ca si cum ar fi o realitate generală și nu una subiectivă; să evităm orice exteriorizare fie din conformism, neîncredere în noi, lipsa de curaj sau din tendința de a fugi de conflict; 1. COMUNICAREA - FUNCȚIE VITALĂ A ORGANIZAȚIEI PUBLICE 19 să ne exteriorizam mecanic: este vorba îndeosebi de politețuri pur formale, golite de sens și lipsite de orice cordialitate autentică; să ne exprimăm agresiv
COMUNICAREA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN SPRIJINUL CALITĂŢII SERVICIILOR by Nicoleta Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/656_a_998]
-
de știință, filozofie și artă (sfârșitul anului 1947 - începutul lui 1948). Ulterior, același lucru se petrece cu institutele de istorie - centralizate în Institutul de Istorie al Academiei RPR cu sediul în București și filiale la Iași și Cluj-Napoca. Puțini au curajul să refuze colaborarea în condițiile în care regimul se consolidase, Academia fusese reorganizată, iar învățământul sovietizat, inclusiv prin epurarea corpului profesoral și a cursurilor. O singură altă publicație periodică a apărut în domeniul istoriei: Analele Româno-Sovietice (ca și în revista
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în raport cu „colaboraționiștii”, practic numărul lor nu depășește 30 de persoane. în plus, dintre aceștia mulți au preferat să tacă, evitând confruntarea, și au ajuns în pușcării doar din cauza antecedentelor politice extraordinare: fuseseră demnitari ai regimurilor burgheze. Extrem de puțini au avut curajul să se opună consecvent și deschis. Mulți au preferat să se autoexileze - o soluție mai logică și mai prudentă, în contextul de atunci, decât protestul. Liderul de necontestat rămâne Gh. Brătianu - cel mai renumit istoric român al perioadei studiate. Intransigența
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
putem avea pe acela al adevărului și al faptei?”. La această întrebare putem răspunde simplu, parafrazându-l pe filosoful Gabriel Liiceanu: fiindcă ne este frică de libertate, căci numai eroul ajunge la condiția libertății; el își învinge frica proprie, capătă curaj și inoculează frica în cel ce a provocat frica; aceasta-i „frica celuilalt”, frică invincibilă și care provoacă teroarea - care la rându-i alimentează la nesfârșit „frica celuilalt”. Pe scurt, ne este frică de suferință, de moarte, ne este frică
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
că încă de la începutul anilor ’60 până la mijlocul anilor ’80 ai secolului trecut, în raporturile cu URSS conducerea română a promovat o politică de independență, refuzând imixtiunile Moscovei în treburile sale interne. O asemenea politică a fost o dovadă de curaj și demnitate națională, presupunând asumarea unor mari riscuri. Nu puține au fost cazurile când România a fost supusă unor presiuni și șantaje, îndeosebi pe plan economic, cărora a reușit să le facă față printr-o politică fermă, beneficiind și de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
internaționale „a fost pentru prima dată când un partid mic a avut ceva de spus într-o mare problemă a comunismului și a îndrăznit să vorbească de la egal la egal cu marile puteri”. A fost o performanță ce a vădit curaj, întruchiparea pe deplin a artei românilor de a acționa profesionist în relațiile externe și a excelentului lor nivel tactic. „Istoria diplomației românești este bogată și de laudă. Din lungile secole de dominație turcească, românii au învățat cele mai rafinate și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
comuniste, în apărarea și răspândirea ideilor marxist-leniniste și crearea de cadre mișcării comuniste internaționale”. Chiar dacă și-au susținut destul de dârz punctul de vedere, arătând că „nu acceptă lecții din partea altora” și amenințând cu retragerea de la conferință, polonezii nu au avut curajul de a merge până la capăt și au cedat, acceptând în cele din urmă să semneze declarația. Singura concesie care li s-a făcut a fost eliminarea tezei cu privire la imperialismul american, care ar duce „o permanentă și sistematică activitate de subminare
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
va putea să-i disloce pe sovietici, de curând instalați în Balcani. El credea că, după câteva luni de zile, popoarele din sud-estul Europei nu vor mai răbda să fie dominate de sovietici. Doar câteva succese inițiale - își făcea el curaj în disperarea acelor săptămâni - vor schimba toate datele problemei și se va ajunge, cu siguranță, la o răscoală populară împotriva Uniunii Sovietice, populația va face cauză comună cu noi și victoria va fi a noastră. Era ceva de domeniul fantasticului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
primim nici o veste”; „A venit poșta, dar noi iar n-am primit vești”) și nu în ultimul rând gândurile, frământările legate de moarte. După cele trăite în ochii tinerei din ghetou moartea e un fel de izbăvire, un act de curaj, mult mai multe sinucideri având loc, evident, în lagărele din Germania, însă filosofia de autodistrugere și gândurile „negre” n-au lipsit deloc în ghetourile din Transnistria, mai ales că aici n-au existat nici camerele de gazare și crematoriile, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
al Oradei (vezi Arhiva Serviciului Român de Informații, fond D, dosar 2488, ff. 119-120), suspectat de atitudini „naționaliste” și „proamericane”. Potrivit memorialistei, pe Dumitru Stăniloae îl lega o prietenie trainică de episcopul Nicolae Popovici, „un caracter integru și de mare curaj, pe care mai târziu unii și alții l-au ponegrit pe nedrept” (p. 40). „De la început - susține autoarea -, el [patriarhul Justinian Marina, n.n.] a arătat tatei o răceală, aș spune chiar antipatie, care nu este ușor de explicat. E adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
alte state central-est-europene constă în faptul că „România este una din rarele țări în care intelectualitatea nu s-a transformat în «intelighenția». Dăm acestui termen din urmă sensul lui inițial de elită a spiritului care devine și o elită a curajului civic” (p. 9). „Epilogul deschis” realizează un bilanț al perioadei dintre anunțarea tezelor din iulie care au izbucnit „ca o bombă”, marcând întoarcerea spre stalinism, și iulie 1972, interval în care se constată apariția unui „tip de scriitor până atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
disensiunile personale dintre scriitori, va duce la erodarea solidarității, culminând cu conferința scriitorilor din mai 1972 când aceștia s-au împărțit în două tabere: contestatarii și staliniștii. Câteva trăsături fundamentale ale mediului literar din România, precizează Monica Lovinescu, sunt variațiile curajului, „funcția socială metamorfozată în criteriu estetic, eficacitatea anumitor mijloace de momeală printre care, în primul rând, Fondul Literar și ștergerea hotarelor dintre generații” (p. 542). în „Post-Scriptum”, Monica Lovinescu subliniază că decalajul între momentul în care volumul a fost încheiat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
temeinic” (p. 233). în alte articole, Monica Lovinescu identifică existența unei cezuri între generația tânără care încearcă să se opună conformismului și scriitorii consacrați și promovați de regim. în acest sens, unele evenimente, precum Primăvara de la Praga, au permis „generalizarea curajului” scriitorilor tineri din România care au solicitat suprimarea cenzurii într-o ședință publică, dar aceasta nu a fost nimic altceva decât însușirea aceluiași limbaj folosit de șeful statului care prin condamnarea intervenției sovietice a deviat de la politica externă sovietică. După
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
strategii politice eficiente. Un adevărat om politic. ș...ț S-a dovedit că președintele României este un luptător, cu o mare ambiție” („Moștenirea lui Constantinescu”, Ziua, 19 iulie 2000). Cu timpul, politologul și-a schimbat opinia; este un act de curaj intelectual să extragi dintr-o cercetare critică a evenimentelor concluzii care îți pot infirma opiniile anterioare. Analiza de acum, bazată pe o documentație serioasă, acumulată în timp, scoate la iveală, cu o precizie chirurgicală, atât deficiențele formațiunilor componente ale Convenției
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mare ca altădată. Un insucces nu reprezintă nici un fel de dovadă împotriva reformei, întrucât aceasta a devenit o muncă de pregătire; dacă eșuează, e o dovadă că ucenicia a fost insuficientă; trebuie să ne reapucăm de treabă cu mai mult curaj, cu mai multă insistență și încredere decât dățile trecute; practica i-a învățat pe democrați că doar pe calea unei ucenicii răbdătoare pot deveni adevărați reformatori și tot astfel pot aduce schimbări revoluționare” (Réflexions sur la violence, Introduction - lettre à
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]