20,245 matches
-
Mâncăm într-o clădire mare și veche, destul de interesantă: crâșmă și ospătărie. Cafelele vin de alături dela cafegii turci. Cavè tatlî caimaclî. Rostește leneș cu doi a la tatlî și caimaclî. Mai adoage și sadè. Cavè sadè, tatlî, caimaclî. Cafe dulce cu caimac. Bulgarii, mai ales cei mai în vârstă știu toți turcește. Mâncăm luferi și stavrizi, pești de mare. Primarele nu bea cafea, nu fumează. Îi place grozav însă pokerul. Mai departe, la Caliacra. Stâncă măreață care înaintează mult în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
muntean, servitor la mine: "septămâni" "sanat oasă" Brif, scris cu două săptămâni până în paști. Eu pun plumbu pe hârtie și încep cu dor a scrie, pe hârtie albioară, cu dor dela inimioară, pe hârtie-n patru dungi scrisă numai vorbe dulci. Și mă-nchin de sanatate, că-i mai scumpă decât toate. Și vei ști despre mine că sunt sănătoasă, dorind și d-tale cele mai fericite zile. Și vei ști că am primit o carte de la tine și foarte m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-s mândre. Ți-am mai scris vreo trei cuvinte, dacă vrei să le ții minte. Puișorul meu iubit și de mine despărțit, eu cu jele ce trăiesc, de dorul tău mă topesc. Și când îmi aduc aminte de-ale noastre dulci cuvinte, cum trăiam noi cu iubire, fără leac de despărțire, când o zi nu te-am văzut, foarte mult mi s-a părut... Dar amu nu ne vedem, cum putem să ne răbdăm! Ce poate-aceasta să fie, că tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Mânâncă brânză afumată păpuși și puri... Al treilea e jucăuș mare: descris cum joacă la o horă, la o nuntă, cât de frumos și de plastic... când nuna și preoteasa îl întâmpină amândouă cu oale de vin și cu ochi dulci... Cum vin la războiu și pleacă la pradă țărani, oameni liberi... Lupte în Pocuția iarna Domnul cu sania și țărani în cojoace cum stau pitite satele în văi și munți cum se-ncălzesc la brazi aprinși în codri... Tovarășul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-ntorc războinicii din Pocuția... Soli de la tătari de la Unguri în strălucirea curții lui Ștefan-Vodă La Sânziene, la curtea lui Ștefan-Vodă vin jongleuri italieni și fac comedii înaintea lui. El e în momente bune și face haz și privind la Doamnă, dulci amintiri din tinerețe îi vin în iarna vieții... Ștefan în anii din urmă își dă seama că în jurul lui e credință, pentrucă s-a întemeiat putere, dar că după el necredincioșii boeri își vor face de cap, când grozavul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Anca Stratonic Drăghici Toader Calistrat Jupâneasa Teodora Malorosianca naltă oacheșă Simion Jder postelnic al doilea jold podvezi Când era în pedeapsă la Cetatea Neamțu, Ionuț se ducea în săptămâna slobodă trei zile la părintele Nicodim la învățătură: amintire nu tocmai dulce; dar învățătura mai pe urmă i-a priit. Marele paharnic e stăpân peste slujitorii și călăreții dela Cotnari. La moartea lui Petru Aron, Ștefan și-a luat canon pe nouă ani post în fiecare Vineri. tripticul și spada dreaptă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în pomul înflorit. Să nu pui brânză în sticlă și să nu dai oțet mâței. Tragi nădejde ca spânul de barbă. Nu-l primește în târg și el întreabă de casa vornicului. Vinul bun și nevasta frumoasă sunt două otrăvi dulci la om. Vinul e dat să-l bee voinicii. Un nebun a mâncat nouă pâni; mai nebun a fost cel ce i-a dat. Mărgăritarul stă-n fundul mării și mortăciunea plutește la fața apei. Are bun prietin, de aceia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
făgăduind bani. A trimis și sfântul părinte dela Roma binecuvântare. Lână, miei, pielicele avutul oilor. lapte, brânză, unt dulceață oilor. mânzări mânzărari cârlani și mioare cârlănari sterpele stârpari și berbecari Laptele se dă la închegătoare, se fierbe, se scoate caș dulce. Cașul e scurs în zbârne apoi e pus la stors pe crintă. Zerul rămas dela caș janț, din care se scoate unt. Pus la fiert devine jintiță Din jintița scursă de zer la sedile iese urda. Șaptesprezece moșii în Basarabia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
rostit în mijlocul oștilor numele Prorocului, toată oastea a căzut la pământ într-o singură mișcare, răzămându-și fruntea și buzele în colb. Hafiz ar fi spunând că beția e maică a stricăciunilor; aceeași maică a stricăciunilor, însă, are o sărutare mai dulce decât o fecioară. Mare ticăloșie a mai ieșit pe lume, cașicum nu ne-ar fi fost destul vinul. A ieșit pe lume băutura blăstămată a cafelei așa și pe dincolo... Tuturor sultanilor le plăceau ceasornicile mecanice pe care le scorniseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din nou melancolicele tânguiri ale colindelor Țiganilor. În toată Moldova, Basarabia, Bucovina și nordul Ardealului aceste datine sunt încă în floare. În târgul de pe Siret unde m-am născut erau în putere acum jumătate de veac: poezia lor simplă și dulce mi-a fermecat sufletul și a fost pentru mine primul model după care am îngânat și eu recitative, intrate apoi în literatura orală a acelor locuri. Unele din aceste producții naive le-am regăsit după ani și ani; altele s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ALBANEZE]* Cântec albanez Frunză verde mătrăgună, Am ieșit sara pe lună, Ca să cânt dintr-o gurdună. Spre izvorul cel din vale Iată-mi iese mândra-n cale Cu fotă și cu paftale. Vino, mândro, la izvor, Ca să-ți cânt de dulce dor. De nu vii, să știi că mor. Dar mândruța n-a venit. La izvorul cel vrăjit, Am pus fruntea ș-am murit. Ciudată poezie populară comunicată de Barbu Lăzăreanu 3 Măi bădiță Gherasim, Cu drag mi te-aș pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
corcodușe arbore, copac, pom la Buc. numai pom bundă pieptar cojocel cojoc sarică tohoarcă; cațaveică scurteică; dulamă suman. hulub porumb (popușoi, cucuruz) caras caracudă 22 Iulie. Pescarul cel cu nas mare ahotnic de undiță care cunoaște o baltă de apă dulce și grozav ar vrea să mă însățească acolo. A trecut Petru Groza pe aici și a ținut să facă numai decât plajă și baie cu nudiștii. Tatlageà baltă unde s-au scos 18000 rațe. 24 Iulie Se află aici oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
În primul document dat de Ștefan, la 6 martie 1443, după ce îl înlăturase pe fratele său, figurează 30 de boieri. Șapte dintre ei figurează ca martori în ultimul document dat de cei doi frați, iar pe alții, ca Duma Limbă Dulce și fratele său Mircea, Toma Versceag sau Oană Ureche îi întâlnim în documentele de dinainte de 1442. Este cea mai lungă listă de martori. Probabil că domnul ținea să arate regelui polon că, pe lângă el rămăseseră cei mai de seamă boieri
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
satul Gâdinți și îl dăruie mânăstirii Putna, o dovadă de cât de stabile puteau fi domeniile feudale românești. Un alt sat din moșia lui Oană vornicul, Moisinți (Moisești) din ținutul Neamț, se afla în 1455 în stăpânirea lui Tador Limbă Dulce. La 18 februarie 1445, fiii lui Oană întăresc mânăstirii Humor cele trei sate de sub Dumbrava Înaltă, moșia mânăstirii despărțindu-se de moșia boierului. Una dintre marile moșii din secolul al XV-lea este aceea a lui Oană Porcu. La 27
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fideli au fost membrii familiei sale, arestați la rândul lor de reprezentanții noii orânduiri. Pe Nicolae Ceaușescu, istoria îl va judeca și sperăm ca aceasta să fie dreptă. Fig. 1 - Lui Ceaușescu îi plăceau vizitele pe câmpurile României Fig. 4 - dulce ca mierea e jilțul puterii comuniste. Biografia neretușată a celui de-al doilea președinte al României, cu nume terminat în ”escu”, este destul de complexă, dar și contradictorie. Într-un interviu acordat unei prestigioase publicații de după 1989, Ion Iliescu, căci despre
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
multor limbi străine, a devenit ”copilul de minge” al lui Traian Băsescu. Și după Petre Roman au căzut alți fruntași ai Partidului Democrat în plasa acestui matroz, cu multă experință în arta aranjamentelor de culise. Ciolanul puterii a devenit din ce în ce mai dulce pentru Traian Băsescu și spectrul măririi tot mai aproape. Primăria Capitalei îl va ispiti, prin avantaje materiale, ce i se pregăteau. Și, într-adevăr, ispita era destul de mare, mai ales că în București erau ”multe vaci” de muls. Prietenii primarului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
revelată de proliferarea planului vegetal în imediata lui vecinătate, nivelul suprem al bogăției florale fiind atins în ultima câmpie parcursă: „un câmp numai de flori și unde era numai primăvară; fiecare floare era cu deosebire de mândră și cu miros dulce, de te îmbăta”. Și această câmpie este vecină cu o pădure - cortină pentru sacru, desimea, înălțimea ei și fauna înfricoșătoare marcând ultima stavilă pe drumul spre palatul fără timp. Câmpiile sunt așadar coordonate geografice ale itinerariului inițiatic: prin tărâmul morților
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
anulează condiția umană, istorică. Spintecarea fiarei și ieșirea din ea au valoarea unei renașteri într-o dimensiune superioară, în timp ce abluțiunea îl integrează pe Mistricean într-o nouă lume, a eroilor imuni la Neant: „Sus la munți îl ducea,/ Cu lapti dulci-l țânea,/ De venin mi-l curățea,/ Frați di cruce să prindeau/ Șî la vânătoari cân’ mergea,/ Numa șărchi ei omora”. Un frate de cruce atipic scoate FătFrumos din gura șarpelui, după nouă ani de semiîngurgitare. Remediul pentru contactul cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prindeau/ Șî la vânătoari cân’ mergea,/ Numa șărchi ei omora”. Un frate de cruce atipic scoate FătFrumos din gura șarpelui, după nouă ani de semiîngurgitare. Remediul pentru contactul cu infernalul este același: „I-a dat ăia două-trei găleț’ dă lapte dulce, le-a fiert, l-a-mbăiat bine, frumos, pă cătcăune, a căzut toată carnea aia putredă ș-a-nceput să-i crească altă carne vie” (Fărcașele - Olt). Baia în lapte purifică în mod absolut, mai mult, abluțiunea în lichidul sacru provoacă agregarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
agregarea la noul statut ontologic. Într-un basm din Cresuia - Bihor, izbăvirea de suferința grea este revelată de moartea însăși: „tu t’e-apucă - zîce - că li-i scoat’e d’im bolă-afară, că li-i spăla cu lapt’e dulce șî cu cîrpa asta”. Laptele este „băutura primordială” și „cale inițiatică” spre nemurire, chiar un loc al acesteia, în textele orfice. Lichidul are proprietăți curative demonstrate în situații similare celei din baladă: laptele de la o sută patruzeci de vaci albe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
frecvent ucise prin schingiuirea de către un cal htonian, care nu a văzut lumina soarelui până în momentul execuției. Pe de altă parte, calul năzdrăvan revine la forma sa miraculoasă printr-o abluțiune în lactic solicitată viteazului: „-Atunci scaldă-mă-n lapte dulce și dă-mi să mănânc o copaie de jăratec”. Laptele folosit la îmbăiere devine un pretext pentru motivul jafului arhetipal, într-un basm din Pătuleni, Dâmbovița: „Împăratu acesta, atât era de bogat șî de viteaz, că era stăpân pe vro
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
îmbăiere devine un pretext pentru motivul jafului arhetipal, într-un basm din Pătuleni, Dâmbovița: „Împăratu acesta, atât era de bogat șî de viteaz, că era stăpân pe vro câteva împărății, mai multe-mpărății. Ș-avea ș-un lac cu apă dulce, într-o pădure foarte frumoasă. În ziua când trebuia să se scalde el cu soția lui - când să ducea-n zua aia, nu găsa pe nimeni. Adică nu mai găsea nici un pic dă lapte. Nu știu cum dispărea”. Împăratul viteaz este aici
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
asanată de agresorul arhetipal și astfel e timpul ca inițierea să reînceapă pentru fiul de împărat. În basmul Rozina - Doamna Florilor, lacul de lapte se află în inima sacrului și este accesibil numai ființelor superioare: „exist-un lac de lapte dulce unde vine și face baie Mândra Lumii, aceea, Rozina - Doamna Florilor, și cu slujnicele ei. Face baie în fiecare zî. (...) Da’ nu poate face nimnea că lacu, zâce, fierbe tăt timpu, numai când vine e, rămâne călduț, cât face baie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aibă revelația începutului de lume îl constituie veștmintele ei, care acoperă un trup impregnat de elemente magice: „Cine mi te-a-mpodobit/ Așa mândru și gătit,/ Cu argint pănă-n pământ/ Și cu aur pănă-n brâu?/ Doi părinți cari te-au băiat,/ Lapte dulce te-o scăldat,/ Flori de măr te-o-nfășurat,/ Să fii dragă pruncilor” (Șpring - Hunedoara). Asociat cultului lunar și, implicit, feminității, argintul marchează partea de jos a ținutei strălucitoare, ca un indiciu al apartenenței feminine la teluric. „Alb și luminos, argintul este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Sunt în flori, de toate flori,/ Dar ca una, nu-i nici una,/ Ca ... (cutare), fată bună;/ - Dar pe tine, fată hăi,/ Cine mi te-a-mpodobit/ Cu argint până-n pământ/ Și cu aur până-n brâu?/ Părinții ce te-a îmbrăcat,/ ’N lapte dulce te-a scăldat/ Și numele ți l-a dat,/ Să fii draga pruncilor,/ Dragostea flăcăilor” (Galeșu - Constanța). Asocierea fetei de măritat cu florile se întâlnește și în orațiile de nuntă, unde apariția vegetală devine un semn al identificării casei în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]