15,918 matches
-
sanguin și blochează receptorii de PGD2 . Acidul nicotinic este eliberat mai lent din celălalt strat și își produce efectul de agent de modificare a nivelului de lipide . Cum a fost studiat Trevaclyn ? Efectele Trevaclyn au fost testate inițial în modele experimentale înainte de a fi studiate la om . Trevaclyn a fost investigat în cadrul a patru studii principale la pacienți cu hipercolesterolemie sau dislipidemie mixtă . Două studii au investigat eficacitatea Trevaclyn în modificarea nivelului de lipide din sânge . Primul studiu a comparat eficacitatea
Ro_1079 () [Corola-website/Science/291838_a_293167]
-
practici în ce privește acțiunile comune sau problemele de interes comun sau care au menirea să înlesnească și să încurajeze înființarea unor parteneriate transnaționale durabile și/sau rețele de contacte multilaterale între cei ce activează în domeniul muncii cu tinerii. 4. Activități experimentale care cuprind sau includ o sursă de inovare și îmbogățire a politicii de tineret prin punerea în aplicare de noi abordări și noi forme de cooperare, ca și prin distribuirea eforturilor participanților cu diferite pregătiri. 5. Sprijinul Comunității poate fi
jrc4550as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89716_a_90503]
-
modificată ultima dată de Directiva Comisiei 2000/33/CE4. (7) Conform dispozițiilor cuprinse în Directiva Consiliului 86/609/CEE5 din 24 noiembrie 1986 privind armonizarea dispozițiilor legale, de reglementare și administrative ale statelor membre cu privire la protecția animalelor folosite în scopuri experimentale și în alte scopuri științifice 6, în prezența unei metode alternative nu se efectuează experimente pe animale. (8) Prin urmare, folosirea acestor metode este obligatorie în toate sectoarele, inclusiv în cel al produselor cosmetice. (9) Comisia a propuse o directivă
jrc4590as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89756_a_90543]
-
argint au fost, de asemenea, folosite până la începutul secolului al XX-lea aproape de Sainte - Mărie -aux- Mines . În cele din urmă ,geotermala mare, ca urmare a ascensiunii mantă care a avut loc la baza de ruptură, permite o exploatare geotermale experimental în Soultz - sous - Forêts . seismicitate Regiunea cea mai activă este seismic Sundgau în Alsacia, în partea de sud a Rhin27 de Sus, atât numărul și intensitatea cutremurelor care au lovit . Această zonă a fost lovit de mai multe cutremure de
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]
-
În literatura română, denumirea de avangardă sau avangardism reprezintă o serie de tendințe experimentale, nonconformiste, proprii creațiilor literare din perioada interbelică. Manifestarea cea mai puternică a avangardei literare românești se regăsește în mișcarea Dada (curentul se va numi „dadaism”), inițiată în 1916 la Zürich de către studentul român Tristan Tzara, devenit ulterior poet de limbă
Literatura română avangardistă () [Corola-website/Science/297640_a_298969]
-
evoluție, înainte de faza rezolutivă sau de identificare. Acest punct de vedere a fost amplu criticat din diferite direcții. Karl Popper critică teoriile lui Freud, ca nefiind fundamentate științific, ele s-ar baza doar pe convingerea autorului psihanalizei, care - fără date experimentale sau observații verificabile - modifică realitatea. Astfel o persoană care neagă existența unor înclinații incestuoase este considerată drept exemplu de refulare, fără a i se recunoaște posibilitatea unei structuri psihice normale. Mult mai sever este Hans Eysenck, care consideră că Freud
Complexul Oedip () [Corola-website/Science/297675_a_299004]
-
în centrul atenției regulamentarea, recurge la propoziții normative, folosește cunoștințele pentru afirmarea regulilor. In prezent, cel mai justificat mod de verificare a ipotezelor cu privire la gândire îl reprezintă experimentele pe computere, dar nu pe oameni. Și astăzi intelectul artificial, ca filosofie experimentală, face figura epistemologului tot așa de necesară pentru evoluția computerială, ca și a matematicianului-programator. Compararea formelor cognitive, diferite după exprimarea lor în cuvinte, amintește epistemologului despre faptul că forma vorbită prin cuvinte, neținând cont de importanța ei, este numai unul
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
-lea din necesitatea practică de a optimiza randamentul motoarelor cu abur, termodinamica a devenit una din disciplinele clasice ale fizicii teoretice. Baza teoretică a termodinamicii o constituie un număr restrâns de "principii", care sunt generalizări și abstractizări ale unor fapte experimentale. Caracterul general al acestor principii, care nu conțin ipoteze referitor la natura forțelor implicate sau la structura microscopică a sistemelor studiate, face ca metodele termodinamicii să fie aplicabile unei clase largi de fenomene. Operele lui Josiah Willard Gibbs au extins
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
stare de echilibru (termodinamic). Pentru ca un sistem să se afle în "echilibru termodinamic" este necesar (dar în general nu și suficient) ca lumea înconjurătoare cu care se află în contact să ofere condiții neschimbate în timp. Următoarea constatare, de natură experimentală, este numită uneori "principiul zero al termodinamicii:" Se numește transformare orice schimbare a stării unui sistem. Un interes teoretic deosebit îl prezintă transformările care conduc de la o "stare inițială" de echilibru la o "stare finală" de echilibru, trecând printr-o
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
Relația (6), completată și ea cu variabila temperatură, devine ecuația de stare "calorică" Termodinamica nu poate stabili forma acestor "ecuații de stare" (sau "ecuații caracteristice"), care determină complet proprietățile sistemului în stări de echilibru termodinamic. În aplicații, ele sunt determinate experimental. Mecanica statistică le poate calcula, în principiu, dacă este cunoscută structura microscopică a sistemului. Studiul schimbului de căldură între sisteme s-a dezvoltat din necesitatea practică de a îmbunătăți funcționarea mașinilor termice. Din punct de vedere teoretic, o "mașină termică
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
politermă", după numărul de surse de căldură; sunt imaginabile și transformări în care se schimbă căldură cu o infinitate de surse de căldură ale căror temperaturi variază continuu. Formularea primară a "principiului al doilea al termodinamicii" este echivalentă cu constatarea experimentală că nu poate exista o mașină termică cu o singură sursă de căldură: Cazul unei transformări ciclice biterme reversibile poate fi redus la precedentul printr-un artificiu: sistemului considerat A i se adaugă un al doilea sistem B, ambele sisteme
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
Versiunea stabilă de acum a ajuns la 22. Cu peste 500.000.000 de descărcări, a devenit una din cele mai populare aplicații open source. Inițial, Dave Hyatt și Blake Ross au început lucrul la proiectul Firefox ca o ramură experimentală a proiectului Mozilla. Ei credeau că necesitățile comerciale ale sponsorizării de la Netscape și facilitățile care erau „dictate” de dezvoltator compromiteau utilitatea navigatorului web Mozilla. Ca răspuns al creșterii în dimensiune a Mozilla Suite, ei au creat un navigator menit să
Mozilla Firefox () [Corola-website/Science/297695_a_299024]
-
conducere este foarte sensibilă dar cu o reproductibilitate mai mică decât evaluarea undei F care are, însa, o sensibilitate mai mică ). Utilitatea eventuală a explorarii electrofiziologice ar putea fi sistmatizată astfele (62) : La nivel populational - scop speculativ (epidemiologie, patogeneza) ; - scop experimental (trialuri terapeutice); La nivel individual - scop diagnostic (confirmare, stadializare); - scop prognostic (profilaxie); Prin “Consensul” de la San Antonio s-a recomandat ca atât pentru screening-ul cât și pentru diagnosticul neuropatiei diabetice să poată fi folosite: examenul clinic (anamneza și examenul obiectiv
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
Astrofizica este partea astronomiei și, respectiv, a fizicii care se ocupă cu aplicarea legilor fizicii în cadrul fenomenelor observate de către "astronomie". Poate fi împărțită în astrofizica teoretică și experimentală. Astrofizica este o ramură a astronomie care se ocupă cu fizica universului, în special cu natura corpurilor cerești, în loc să studieze poziția sau mișcarea lor în spațiu. Printre obiectele studiate se găsesc Soarele, alte stele, galaxii, planete extrasolare, mediul interstelar și
Astrofizică () [Corola-website/Science/296578_a_297907]
-
1952 și până la moartea sa în 1954 în domeniul biomatematicii, anume în cel al . În acest domeniu, el a publicat în 1952 o lucrare intitulată "" („Bazele chimice ale morfogenezei”), avansând ipoteza Turing de formare a șabloanelor (teoria a fost confirmată experimental la 60 de ani după moartea sa). Interesul său central în domeniu era înțelegerea filotaxiei Fibonacci, existența numerelor Fibonacci în structurile plantelor. S-a folosit de , elemente centrale în domeniul formării șabloanelor. Alte lucrări anterioare au rămas nepublicate până în 1992
Alan Turing () [Corola-website/Science/296617_a_297946]
-
aerostate însă s-a lovit de mult scepticism asupra ideii că o mașină zburătoare cu o densitate mai mare decât cea a aerului ar putea zbura. Vuia merge la Victor Tatin, un cunoscut teoretician care construise în 1879 un model experimental de aeroplan. Tatin este imediat interesat de proiect dar încearcă și să-l convingă pe Vuia că nu este nimic de făcut pentru că-i lipsește un motor adecvat și este instabil. Vuia însă continuă să-și promoveze proiectul și-l
Traian Vuia () [Corola-website/Science/296853_a_298182]
-
discipline filozofice ... preocupate de natura realului doar atât cât această problemă este specifică metodei reflexive." În sensul său ontologic (în secolul XX), conceptul de metafizică semnifică ceea ce este dincolo de fizică, de fizicalitatea lumii înconjurătoare și, deci, dincolo de real sau de experimental.
Metafizică () [Corola-website/Science/298223_a_299552]
-
care în mod sistematic nu admit nicio contradicție, respingând probele evidente constatate empiric, sunt pseudoștiințifice și capătă astfel - datorită unor interese de grup, fanatismului sau nepăsării - un caracter ideologic. Sunt denunțate astfel autosigilarea sistemelor neștiințifice care caută să fie neinfirmabile experimental: psihanaliza lui Freud, istoricismul lui Marx, psihologia individuală a lui Adler și astrologia. Criteriul de demarcație dintre știință și pseudoștiință este cel al falsificabilității. Popper introduce pentru aceasta conceptele de "conținut empiric" (clasa falsificatorilor potențiali) și "conținut logic" (mulțimea de
Karl Popper () [Corola-website/Science/298227_a_299556]
-
pentru inventarea mecanicii statistice, ca metodă generală de studiere a gazelor. A studiat la Viena, Heidelberg și Berlin. A fost profesor la Universittea din Viena (1867), la Universitatea din Graz (1869), din nou la Viena (1873), apoi profesor de fizică experimentală la Graz (1876), de fizică teoretică la München (1890) și în final la Viena (1895). Marea sa realizare o constituie aplicarea matematicii în studiul fenomenelor fizicii. Astfel, a generalizat legile teoriei cinetice a gazelor cu ajutorul metodelor statistice. În 1877 a
Ludwig Boltzmann () [Corola-website/Science/298264_a_299593]
-
lui Einstein reprezintă valoarea limită a vitezei pe care o poate atinge un corp, indiferent de mediul în care se propagă. Valoarea sa, exprimată în unități din Sistemul Internațional, este de 299.792.458 m/s (metri pe secundă). Determinări experimentale de mare precizie au demonstrat stabilitatea foarte mare a valorii vitezei luminii în vid: măsurătorile de laborator au arătat că variația vitezei de propagare pentru raze de lumină de culori (lungimi de undă) diferite se încadrează într-o abatere de
Viteza luminii () [Corola-website/Science/298266_a_299595]
-
de la Pământ la Lună în mai puțin de 1,3 secunde. Pentru a fi posibilă măsurarea cu suficientă precizie a valorii vitezei luminii a fost nevoie de tehnici speciale care au evoluat odată cu dezvoltarea diferitelor ramuri ale fizicii. Prima determinare experimentală a valorii vitezei luminii, după nenumărate încercări eșuate a fost făcută de către Ole Rømer în anul 1676. Începând cu secolul al XX-lea performanțele determinărilor experimentale s-au îmbunătățit atât de mult încât au permis cunoașterea valorii ei cu o
Viteza luminii () [Corola-website/Science/298266_a_299595]
-
de tehnici speciale care au evoluat odată cu dezvoltarea diferitelor ramuri ale fizicii. Prima determinare experimentală a valorii vitezei luminii, după nenumărate încercări eșuate a fost făcută de către Ole Rømer în anul 1676. Începând cu secolul al XX-lea performanțele determinărilor experimentale s-au îmbunătățit atât de mult încât au permis cunoașterea valorii ei cu o eroare relativă de 3,34x10%; această precizie, extrem de mare a condus la redefinirea etalonului unității de lungime, metrul, printr-o nouă definiție, bazată pe „valoarea exactă
Viteza luminii () [Corola-website/Science/298266_a_299595]
-
medii decât în vid lumina are o viteză mai redusă, putând fi depășită, așa cum se întâmplă de exemplu în cadrul efectului Cerenkov. Determinările cantitative ale valorii vitezei luminii au devenit de-a lungul timpului din ce în ce mai precise, odată cu perfecționarea metodelor și dispozitivelor experimentale.Începând din anii 1940, toate măsurătorile efectuate au avut o eroare relativă de măsurare sub 0,005%.Rezultatele măsurătorilor ulterioare convergeau spre valoarea de 299 792 450 m/s.Cunoașterea valorii cu o precizie atât de mare a ridicat problema
Viteza luminii () [Corola-website/Science/298266_a_299595]
-
tot mai frecvent întrebarea :„cât de repede se propagă lumina?”. Galileo Galilei a fost cel care a ridicat cel mai tranșant această problemă, în prima jumătate a secolului al XVII-lea, a încercat să determine viteza luminii, mai întâi pe cale experimentală (în jurul anului 1620), apoi a teoretizat problema metodei de determinare.În lucrarea sa fundamentală „Dialogo dei massimi sistemi del mondo” (Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii), apărută pentru prima oară la Florența în anul 1632, și publicată șase
Viteza luminii () [Corola-website/Science/298266_a_299595]
-
unei discuții: În fragmentul de mai sus, părerea lui Simplicio întruchipează convingerea multiseculară a oamenilor, bazată pe experiența cotidiană, potrivit căreia lumina se propagă cu viteză infinită, Sagredo, care evident îl reprezintă pe Galilei, apărător al ideii verificării toriei pe cale experimentală, descrie în continuare o experiență simplă prin care se poate măsura viteza luminii.Experimentul imaginar din cartea lui Galilei a fost efectuată de autor împreună cu un asistent al său cu aproximativ 12 ani în urmă și este cunoscută ca „metoda
Viteza luminii () [Corola-website/Science/298266_a_299595]