15,607 matches
-
sălbatică ("Felis silvestris"), vidra de râu ("Lutra lutra"), popândăul ("Spermophilus citellus"), țestoasa de baltă ("Emys orbicularis"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), buhaiul de baltă cu burta roșie ("Bombina bombina"), avat ("Aspius aspius"), zvârlugă ("Cobitis taenia"), petroc ("Gobio kessleri"), porcușor de nisip ("Gobio albipinnatus"), răspăr ("Gymnocephalus schraetzer"), țipar ("Misgurnus fossilis"), sabiță ("Pelecus cultratus"), boarță ("Rhodeus sericeus amarus"), dunăriță ("Sabanejewia aurata"), fusar ("Zingel streber"), rădașcă ("Lucanus cervus").
Lunca Siretului Inferior () [Corola-website/Science/328171_a_329500]
-
regizorii: Liviu Ciulei, Cătălina Buzoianu, Cornel Todea, Silviu Purcărete, Lucian Sabados, Iulian Mihu, etc. Pentru Compania de dans Contemp a semnat regia și coregrafia a peste 20 de spectacole de muzică românească și străină în țară și străinătate,printre care: Nisipuri mișcătoare, Ison ÎI - Muzică: Ștefan Niculescu; Seară latină - Colaj Folcloric; O ceașcă de fericire - Muzică: Tom Ze; Fereastră roz - Muzică: K. Jarete; Zi noapte zi - Chopin Virtual, Muzica: Adrian Enescu; Întâlniri ratate - Muzică etno; Tango 1930 - Muzică: Dinu Vasile Moscopol
Adina Cezar () [Corola-website/Science/328318_a_329647]
-
centru orașului dar pe lângă regi, mai adăposteau demnitari si elita populației. Maiașii erau pricepuți în prelucrarea pietrei, tăiau piatra în blocuri și o șlefuiau. La început atât pertea interioară cât și cea exterioară erau acoperite cu stuc, un amestec de nisip, var, clei și o substanță colorată care se aplica umed. Un aspect surprinzător al marilor structuri mesoamericane este dat de lipsa anumitor tehnologii avansate, care de multe ar părea a fi necesare sau chiar indispensabile pentru astfel de construcții. Lipsiți
Arhitectura mesoamericană () [Corola-website/Science/328325_a_329654]
-
din carieră, are proprietatea de a rămâne maleabil un timp suficient pentru a fi prelucrat cu unelte din piatră. Pe lângă utilizarea structurală a calcarului, o mare parte din mortar era obținută din calcar concasat și topit, pentru că în amestec cu nisipul imita proprietățile cimentului, dar a fost folosit pe o scară mai largă ca material compozit pentru stucaturi și finisarea acestora. Pe măsură ce tehnicile de exploatare și cioplire a pietrei au evoluat, întrebuințarea mortarului a fost mai redusă, pietrele potrivindu-se aproape
Arhitectura mesoamericană () [Corola-website/Science/328325_a_329654]
-
protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă colinară ce adăpostește resturi de faună fosiliferă (de moluște) depozitată în straturi de nisipuri și argile, atribuită Sarmațianului.
Punctul fosilifer Băiceni () [Corola-website/Science/327621_a_328950]
-
sitului și experiența geo-științifică. Rezervoarele potențiale de stocare a CO trebuie să îndeplinească multe criterii, esențiale fiind următoarele: Un exemplu de arie ce îndeplinește criteriile de mai sus este Bazinul Permian de Sud, ce se extinde din Anglia până în Polonia. Nisipurile au fost depuse în diferite perioade din trecutul geologic. Sedimentele au fost afectate de procesele de formare a rocilor ce au lăsat o parte din spațiul poros umplut cu apă salină sau gaz natural. Intercalațiile argiloase au fost compactate sub
Stocarea geologică a dioxidului de carbon () [Corola-website/Science/327652_a_328981]
-
350 m altitudine. Pe latura sudică se urmărește aproximativ curba de nivel de 360 m până se închide cu primul punct de 349 m. Rezervația reprezintă o zonă colinară de interes paleontologic unde, în stratele de roci sedimentare constituite din nisipuri gresii și marne s-au descoperit resturi fosile de pești atribuite Oligocenului, caracteristice zonelor cu un climat subtropical ale acestei perioade. Arealul menționat a fost situat în era respectivă pe fundul Mării Paratethys Zona de protecție integrală este reprezentată de
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
Un om de zăpadă este o sculptură din zăpadă compactă, cu aparență umană, și de dimensiuni foarte variabile. Ca și castelele de nisip, omul de zăpadă aparține categoriei artei efemere. Primele mențiuni scrise care atestă "oameni de zăpadă" datează din secolul al XVI-lea (de exemplu, în scrierile lui Shakespeare). Ca personaj popular, omul de zăpadă apare într-o culegere de poezioare pentru
Om de zăpadă () [Corola-website/Science/328010_a_329339]
-
atunci. A înființat "Muzeul Comunal pentru salvarea vestigiilor trecutului". Deoarece râul Dâmbovița era sursa de apă potabilă pentru o mare parte dintre bucureșteni, a decis eliminarea scăldatului în râu, construind în acest scop primele ștranduri pentru adulți și ștranduri de nisip pentru copii. Tot pentru a facilita aprovizionarea cu apă potabilă, a instalat fântâni publice la toate colțurile străzilor. A salubrizat orașul, scoțând mii de vagoane de gunoi acumulat în decursul anilor, și a plantat copaci. Spre uimirea sa, acțiunea de
Dem I. Dobrescu () [Corola-website/Science/327094_a_328423]
-
evacueze femeile și copiii într-un loc considerat mai sigur, satul Kfar Malal care avea case zidite din blocuri. Bărbații s-au adăpostit în piscina înconjurată de stâlpi de beton din Magdiel. Spațiile libere au fost umplute cu saci de nisip. În primii ani de existență ai celor patru așezări evreiești care ulterior au format Hod Hasharon, au izbucnit conflicte cu ciobanii beduini din satul vecin Bir Ades. Locuitorii evrei s-au înrolat cu vremea în mișcările de auto apărare și
Hod HaSharon () [Corola-website/Science/327103_a_328432]
-
dopuri în pântecul unei umede, stâlcite viori, șuierături și triluri guturale, uneori atât de joase încât le credeai smulse cine știe cărui obiect din lumea lucrurilor moarte - un birou mișcat din loc, o ladă uriașă trasă pe pământ, căzătura unui sac cu nisip - nazale atrofiate, ștrangulate brusc de convulsive înecăciuni, toate acestea se urmau, câteva zeci de secunde, întrerupte pe alocuri doar de pauze în care se auzea un ușor sforăit”". În plus, Cucoaneș începe să audă altfel de sunete, simțind că toate
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
a numit "Insulele Marchizului de Mendoza" în onoarea viceregelui de Peru, García Hurtado de Mendoza, marchiz de Cañete. Insulele Marchize sunt singurele zone de pe pământ unde se folosește fusul orar . Arhipelagul este alcătuit din 12 insule și câteva bancuri de nisip, care se împart în două grupuri distincte, atât din punct de vedere geografic, cât și cultural. De la nord, la sud acestea sunt: Grupul nordic (insulele Washington, insulele Revolució): Grupul sudic (insulele Mendaña) În paranteză apar numele anterioare ale insulelor. Primii
Insulele Marchize () [Corola-website/Science/327205_a_328534]
-
Marchize, Polineziei franceze. Suprafața totală a insulelor este de 1.274 km². Insula cea mai mare a arhipelagului și cea de-a doua insulă a Polineziei Franceze după Tahiti este Nuku Hiva. Cu excepția insulei Motu One care este formată din nisip, celelalte insule sunt de origine vulcanică și au un relief abrupt și fără recife de coral care să protejeze coasta. Stânci cu înălțimi la vârfuri de 1.100 metri, coboară direct către fundul mării. Țărmul are aspectul unui zid de
Insulele Marchize () [Corola-website/Science/327205_a_328534]
-
internațională de la Samsar (1971) cu privire la zonele umide. Limita naturală meridională a „municipalității” o constituie litoralul Mării Traciei. În acest sector (cu o lungime de peste 30 de km), apele puțin adânci ale mării, aluviunile de pe fundul ei și plajele largi de nisip nu favorizează dezvoltarea de activități portuare. O excepție notabilă o reprezintă micul port din satul Skala Avdiron, protejat de două moluri lungi (diguri spargeval). Următorul port important este situat în extremitatea vestică a „unității municipale” Avdira, la intrarea în laguna
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
și gresii, cu vai adânci săpate de o eroziune accentuată. Porțiunea localizat între Siret și Pietricica a evoluat în cuaternar în regim de glacis piemontan, format după înălțarea culmii. Prelungirea sudică a culmii, Piemontul Orbenilor, este alcătuit din prundișuri și nisipuri pliocen-cuaternare. Trăsăturile actuale ale reliefului s-au format în Pleistocenul superior și în Holocen. Culmea reprezintă cumpănă apelor dintre bazinele hidrografice ale râurilor Siret (est) și Tazlău (vest). Relieful are o structură accidentată cu înălțimi rotunjite și vârfuri conice, fragmentată
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
Lymantria dispar"). Verdele de Paris a fost de asemenea utilizat pe plan internațional pentru reducerea numărului de țânțari, gazde a "Plasmodium", agent patogen al malariei; el era aplicat direct pe suprafața apei sub formă de pulbere sau în amestec cu nisip umed. În 1944-1945 verdele de Paris a fost folosit intens în Italia, Sardinia și Corsica pentru controlul malariei. Verdele de Paris a fost utilizat și că pigment în pictură datorită culorii intense de verde smarald de pictorii W. Turner, impresioniștii
Verde de Paris () [Corola-website/Science/330587_a_331916]
-
de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 140 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (zone marine, insule maritime, plaje de nisip) încadrată în bioregiune pontică a litoralului Mării Negre; ce conservă habitate naturale de tip: "Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic de apă de mare", "Recifi" și "Nisipuri și zone mlăștinoase neacoperite de apă de mare la reflux" și
Plaja submersă Eforie Nord – Eforie Sud () [Corola-website/Science/330633_a_331962]
-
Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 140 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (zone marine, insule maritime, plaje de nisip) încadrată în bioregiune pontică a litoralului Mării Negre; ce conservă habitate naturale de tip: "Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic de apă de mare", "Recifi" și "Nisipuri și zone mlăștinoase neacoperite de apă de mare la reflux" și protejază specii importante din fauna și ihtiofauna litoralului românesc. La baza desemnării sitului se află patru
Plaja submersă Eforie Nord – Eforie Sud () [Corola-website/Science/330633_a_331962]
-
Situl reprezintă o zonă naturală (zone marine, insule maritime, plaje de nisip) încadrată în bioregiune pontică a litoralului Mării Negre; ce conservă habitate naturale de tip: "Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic de apă de mare", "Recifi" și "Nisipuri și zone mlăștinoase neacoperite de apă de mare la reflux" și protejază specii importante din fauna și ihtiofauna litoralului românesc. La baza desemnării sitului se află patru specii enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE
Plaja submersă Eforie Nord – Eforie Sud () [Corola-website/Science/330633_a_331962]
-
integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 6.122 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală aflată la o adâncime cuprinsă între 35 și 784 m, ce adăpostește structuri submarine formate din nisipuri și carbonați. Aria protejată încadrată în bioregiune pontică a apelor teritoriale ale Mării Negre, conservă un habitat natural de tip: "Structuri submarine create de scurgeri de gaze" și protejază specii importante de faună și ihtiofaună marină. La baza desemnării sitului se
Structuri marine metanogene - Sf. Gheorghe () [Corola-website/Science/330641_a_331970]
-
gălbui cu străluciri violacee sau roșii. Are numeroase pete mici, neregulate, negre, peste tot corpul. În lungul corpului se află 1-6 dungi longitudinale albe-gălbui. Pe înotătoarele dorsală și codală câte o dungă închisă. Depune icrele în mici cuiburi săpate în nisip, în martie-aprilie. Se hrănește cu plancton format din crustacee de talie mare și larve de nevertebrate. Are valoare economică foarte redusă. Se poate folosi ca pește de acvariu. "Umbra krameri" (Walbaum, 1792) din latină "Umbra" = umbră, în sensul de fantomă
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
de 241- 2528, în medie 1626. După Berg (1948) numărul de icre, depuse de femele, ce măsoară 82-104 mm, variază între 1580 și 2710. Cuibul. Femela depune icrele în mici cuiburi care sunt niște adâncitură săpate mai înainte de ea în nisipul de pe fundul apei, căptușite cu material vegetal. Cuibul poate fi amplasat și pe rădăcini sau pe mușchi acvatici. Comportamentul reproductiv. Actul de depunere a icrelor este precedat de o urmărire de către mai mulți masculi a femelei. Depunerea icrelor are loc
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 2.489 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică continentală) reprezintă o zonă naturală în lunca Dunării (râuri, lacuri, plaje de nisip, terenuri arabile, pășuni, păduri de foioase); ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare (dintre care unele foarte rare și protejate prin lege). La baza desemnării sitului se află
Ostrovu Lung - Gostinu () [Corola-website/Science/330678_a_332007]
-
se modifica cu vârsta. le sunt comune în apele calde și temperate, trăind la adâncimi mici sau mijlocii (de la țărm până la cel puțin 120 m), adesea în zona intercotidale și, uneori chiar, în ape salmastre. Habitatele lor sunt variate, de la nisip și stânci goale până la ierburi de mare sau recife coraliene, dar sunt rare în zonele nămoloase. Labridele trăiesc solitar sau în grupuri mici; sunt active în timpul zilei, iar noaptea se îngropa în nisip sau se ascund în ierburi de mare
Labride () [Corola-website/Science/330706_a_332035]
-
ape salmastre. Habitatele lor sunt variate, de la nisip și stânci goale până la ierburi de mare sau recife coraliene, dar sunt rare în zonele nămoloase. Labridele trăiesc solitar sau în grupuri mici; sunt active în timpul zilei, iar noaptea se îngropa în nisip sau se ascund în ierburi de mare sau în adăposturilor stâncoase. Labridele sunt în principal carnivore și se hrănesc mai ales cu nevertebrate bentonice, moluște, crabi, arici de mare (echinide) pe care le zdrobesc între dinți lor faringieni care acționează
Labride () [Corola-website/Science/330706_a_332035]