18,499 matches
-
eforturi comune, pornindu-se de la faptul că socialismul se realizează în condiții diferite de la o țară la alta”. Comunicatul comun româno-sovietic publicat la încheierea vizitei consemnează că vizita și convorbirile conducătorilor român și sovietic, desfășurate într-o „atmosferă de caldă prietenie, sinceritate tovărășească și înțelegere reciprocă” (sintagma „sinceritate tovărășească” indica în mod clar că în discuții au fost exprimate păreri divergente în unele probleme), au demonstrat hotărârea celor două părți de „a întări pe toate căile raporturile dintre cele două țări
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
reciprocă” (sintagma „sinceritate tovărășească” indica în mod clar că în discuții au fost exprimate păreri divergente în unele probleme), au demonstrat hotărârea celor două părți de „a întări pe toate căile raporturile dintre cele două țări, în spiritul Tratatului de prietenie, colaborare și asistență mutuală dintre România și Uniunea Sovietică, pe baza trainică a principiilor marxism-leninismului, socialismului științific, deplinei egalități în drepturi, respectului independenței și suveranității naționale, neamestecului în treburile interne, avantajului reciproc și solidarității internaționale, răspunderii față de oamenii muncii din
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și s-au informat reciproc în legătură cu o serie de aspecte ale preocupărilor interne. Au fost abordate, totodată, relațiile bilaterale „care se dezvoltă pe baza înțelegerilor convenite la nivel înalt, exprimându-se hotărârea de a se acționa pentru amplificarea continuă a prieteniei și colaborării româno-sovietice, în interesul reciproc, al cauzei generale a socialismului, înțelegerii și păcii”. O ilustrare a faptului că Mihail Gorbaciov era, în continuare, partizanul perfecționării orânduirii socialiste, și nu al lichidării acesteia, este sublinierea făcută de liderul sovietic în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
destulă dificultate, fiind necesară consultarea de câteva ori a celor doi secretari generali. în știre se menționa doar că cei doi conducători s-au informat despre mersul construcției socialiste din cele două țări, au subliniat „cu satisfacție” raporturile tradiționale de prietenie și colaborare dintre cele două partide, țări și popoare, exprimându-se, totodată, „dorința comună” de a se acționa în continuare pentru dezvoltarea acestora. Se preciza, de asemenea, că s-a efectuat și un „schimb de păreri în legătură cu unele probleme actuale
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
care se subliniază că, “în acest moment de cotitură pentru destinele României, cel de-al doilea Congres al deputaților poporului al URSS își declară sprijinul ferm pentru cauza justă a poporului român. Cetățenii României sunt încredințați de sentimentele tradiționale de prietenie și bună vecinătate, reconfirmându-se dorința sinceră de colaborare strânsă în interesul socialismului și păcii”. La rândul său, la 24 decembrie, guvernul sovietic a dat publicității o declarație în care se afirmă, printre altele, că „informațiile care parvin din România
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
plăcut de a se prezenta ca om, știe să-și apropie conlocutorul, să-i cedeze întâietatea, să dea în permanență impresia că se subordonează și că tot ceea ce propune este o urmare firească a gândirii corecte, a bunelor intenții, a prieteniei. Și, cum știe să expună punctele de vedere asupra cărora nu se poate discuta decât de pe pozițiile intransigenței (papa - cap al Bisericii, una, catolică și apostolică), negociază cu abilitate în forma amabilității, după cum știe să primească refuzul cu aceeași aparență
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
De fapt, negociatorii români cu Vaticanul nu au recunoscut niciodată dubla natură a Sfântului Scaun. Liu YOUNG Factorii care au influențat relațiile sino-române în anii ’60 în 1949, între China și România, ambele state socialiste, s-au stabilit relații de prietenie. Pe tot parcursul anilor ’50, China și România au cooperat și s-au ajutat reciproc, așa încât bunele relații dintre ele s-au dezvoltat continuu. O dată cu începutul anilor ’60 însă, relațiile sino-române, la bază relații obișnuite între țări socialiste, au devenit
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
din răsăritul Europei, relațiile româno-chineze nu apar așa de strânse precum cele cu Polonia sau cu Germania de Est. Vizitele oficiale dintre cele două țări au început târziu și au fost puține; liderii s-au dovedit însă sinceri în dezvoltarea prieteniei lor și aceasta a evoluat din ce în ce mai bine. în septembrie 1954, cu ocazia celei de-a cincea aniversări a republicii populare, România a trimis prima delegație importantă în China, o delegație guvernamentală condusă de Gheorghe Apostol, primul secretar al PMR. La
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
președintele Marii Adunări Naționale; el a stat în China mai mult de o lună. Ajuns acasă, a scris în țara cu 600.000.000 de locuitori, o lucrare de nu mai puțin de 350.000 de cuvinte care promova ideea prieteniei și cunoașterii dintre cele două popoare. Prima delegație importantă trimisă de China la București a fost delegația Partidului Comunist Chinez condusă de mareșalul Zhu De, membru al Biroului Politic și secretarul secretariatului CC al PCC; delegația chineză a ajuns în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
reprezinte guvernul chinez la manifestări. Ke Bai-nian a primit însă din partea autorităților române tratamentul plin de curtoazie destinat delegațiilor guvernamentale. Aceasta deoarece România privea China atât prin prisma mărimii ei, cât și ca pe a doua putere din tabăra socialistă - „prietenia frățească a României cu Uniunea Sovietică, China și alte state socialiste este unul dintre factorii de bază pentru politica externă a României”. în discursurile sale, din diferite perioade, ținute cu diverse ocazii, Dej adăuga frecvent un paragraf special pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dintre factorii de bază pentru politica externă a României”. în discursurile sale, din diferite perioade, ținute cu diverse ocazii, Dej adăuga frecvent un paragraf special pentru a vorbi despre victoria revoluției chineze, despre realizările în construcția noii Chine și despre prietenia sino-română, cu toate că nu era sigur că partea chineză acorda vreo atenție acestor avansuri. în chestiunile internaționale majore, China și România s-au sprijinit reciproc, așa cum s-a întâmplat și în cazul relațiilor dintre China și celelalte state din estul Europei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
China, în tabăra socialistă și „cea mai influentă mică națiune comunistă în afacerile internaționale”. România era aliat al sovieticilor și membră a CAER, dar era suficient de curajoasă ca să conteste controlul și intervenția Uniunii Sovietice. România a menținut relații de prietenie cu rivali ai URSS, precum China, Iugoslavia și Albania, dezvoltând în același timp relații economice și comerciale cu Vestul; nu s-a rupt însă de blocul sovietic și Uniunea Sovietică a fost privită tot timpul precum cel mai semnificativ partener
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dintre cele două partide și state să se dezvolte continuu; de ambele părți există diferențe între punctele de vedere și practicile noastre în unele chestiuni, trebuie să ne străduim să păstrăm înțelegerea și să evităm controverse deschise. înaintea manifestației pentru prietenia româno-chineză, care a avut loc la sfârșitul vizitei, partea română a cerut scoaterea din discursul lui Zhou a pasajelor care cuprindeau obiecții la revizionismul contemporan și la șovinismul marii națiuni, ceea ce a provocat o dispută între cele două părți. în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mai slăbit în funcție de perioadă și situație, făcând procesul alianței să apară alternativ când încet, când rapid, când deschis și cald, când rece, și dând relațiilor sino-române un caracter încurcat de o mișcare de du-te-vino în încercarea de păstrare a unei prietenii pe parcursul perioadei descrise. Dan CĂTĂNUȘ PMR și evoluțiile ideologice din lagărul comunist. De la Revoluția ungară din 1956 la Consfătuirea de la Moscova din noiembrie 1957 Pentru conducerea PMR, anul 1956 se desfășurase sub spectrul dezintegrării lagărului socialist și al pierderii controlului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
instituie o dictatură fascistă - a fost însușită de toți participanții, devenind perspectiva ideologică a întregului lagăr. în privința relațiilor dintre statele socialiste, se reafirma faptul că Declarația din 30 octombrie 1956 a guvernului sovietic „corespunde întru totul intereselor întăririi relațiilor de prietenie între țările socialiste, pe baza respectării principiilor leniniste ale egalității în drepturi, respectării intereselor tuturor popoarelor, neamestecului reciproc în treburile interne”. Aceste principii erau valabile însă în condițiile „internaționalismului proletar”, ceea ce însemna că ajutorul oferit unui regim comunist viza în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
țările lagărului, bazată pe principiul internaționalismului proletar, pe respect reciproc și neamestec în treburile interne. în privința relațiilor sovieto-chineze, în raport se arăta că „s-a subliniat din nou forța uriașă pe care o reprezintă alianța dintre URSS și R.P. Chineză; prietenia indestructibilă dintre aceste două mari puteri este continuu subliniată în presa și publicațiile sovietice”. Raportul sesiza atât răceala intervenită în relațiile sovieto-iugoslave după zdrobirea revoluției ungare, cât și faptul că, în paralel cu demascarea publică a „atitudinii nejuste, dăunătoare, a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
PMR, relațiile dintre România și URSS erau în acest moment niște relații-„model”, reprezentative pentru „caracterul de tip nou” al raporturilor dintre statele socialiste. El a cerut ca în textul care urma să fie dat publicității să se insiste pe „prietenia caldă” din timpul discuțiilor de la Moscova, pe „egalitatea în drepturi” a celor două guverne, pe sprijinul pe care îl acordă Uniunea Sovietică României și celorlalte state de democrație populară: „Să arătăm concret, nu în formule abstracte, generale. Aici este vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și de stat se afla în RPFI”. Gheorghiu-Dej i-ar fi spus atunci lui Tito că „unele cercuri politice și ziaristice reacționare din Occident ar putea interpreta această primire ca semn al apropierii noastre de Iugoslavia, pe seama slăbirii relațiilor de prietenie și colaborare frățească cu celelalte țări ale lagărului socialist, în frunte cu Uniunea Sovietică”. „Noi considerăm - a subliniat Dej în continuare - că nimeni și nimic nu pot aduce cea mai mică știrbire prieteniei și colaborării țării noastre cu țările lagărului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
noastre de Iugoslavia, pe seama slăbirii relațiilor de prietenie și colaborare frățească cu celelalte țări ale lagărului socialist, în frunte cu Uniunea Sovietică”. „Noi considerăm - a subliniat Dej în continuare - că nimeni și nimic nu pot aduce cea mai mică știrbire prieteniei și colaborării țării noastre cu țările lagărului socialist, cu Uniunea Sovietică”. Liderul PMR va arăta că aceste luări de poziție vor fi făcute publice, ceea ce însemna că până acum se evitase acest lucru, cu excepția unui articol editorial publicat în numărul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
poziția tovarășilor iugoslavi în sensul participării lor la consfătuirea menționată”, cu atât mai mult cu cât, după întâlnirea de la începutul lui august, „se observă o tendință favorabilă din partea organelor de stat, de partid și a presei din Iugoslavia față de dezvoltarea prieteniei și colaborării cu URSS și cu alte țări socialiste”, iar conducerea iugoslavă „intenționează în mod serios să reorienteze UCI spre adâncirea prieteniei și colaborării cu PCUS”. Rezultă de aici atenția deosebită cu care Kremlinul îi trata pe iugoslavi și importanța
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
se observă o tendință favorabilă din partea organelor de stat, de partid și a presei din Iugoslavia față de dezvoltarea prieteniei și colaborării cu URSS și cu alte țări socialiste”, iar conducerea iugoslavă „intenționează în mod serios să reorienteze UCI spre adâncirea prieteniei și colaborării cu PCUS”. Rezultă de aici atenția deosebită cu care Kremlinul îi trata pe iugoslavi și importanța acordată întâlnirii Tito - Hrușciov de la București. Discuțiile sovieto-iugoslave din 1-2 august s-au desfășurat într-o atmosferă de strictă confidențialitate, fără participarea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de la Moscova, la București se făceau pregătiri intense în vederea sărbătoririi celei de a 40-a aniversări a Marii Revoluții Socialiste din Octombrie, cu atât mai mult cu cât în fiecare an, în perioada 7 octombrie - 7 noiembrie, se sărbătorea „Luna prieteniei româno-sovietice”. Participarea liderilor partidului la manifestările programate a fost stabilită în ședința din 2 noiembrie 1957 a Biroului Politic. Astfel, adunarea festivă din ziua de 5 noiembrie urma să fie prezidată de C. Pârvulescu, iar mitingul oamenilor muncii din ziua
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
erau „bazate pe deplina egalitate în drepturi și avantaj reciproc”. Un element aparte îl constituia „sprijinul URSS” în refacerea economică a României și în construcția socialismului în țara noastră. Din punctul de vedere al regimului de la București, se considera că „prietenia și alianța cu Uniunea Sovietică este elementul fundamental al politicii externe a R.P. Române”. A patra componentă majoră a discursului lui Emil Bodnăraș - PMR - se regăsea în expresiile de fidelitate față de doctrina marxist-leninistă, față de URSS ca lider al mișcării comuniste
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
să servească drept instrument de presiune asupra Occidentului spre a obține condiții mai bune de creditare. Deși era interesat în relațiile cu Occidentul, totuși el era mai predispus să activizeze procesul de negociere cu Moscova. La Kremlin, se considera că prietenia cu Iugoslavia, care netezea drumul spre Adriatica, ar consolida serios pozițiile strategice ale URSS în zona Mării Mediterane și în întreaga Europă. Deoarece regimul lui Tito a rezistat cu succes presiunii URSS și a obținut o anumită autoritate pe arena
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
întâlnirea de la Moscova dintre liderii sovietic și iugoslav din iunie 1956. Vizita lui Tito în URSS, care a durat mai mult de 20 de zile (de la 1 până la 23 iunie), a fost organizată cu mult fast. Un mare miting al prieteniei sovieto-iugoslave pe stadionul „Dinamo”, în 19 iunie, urma să simbolizeze înlăturarea neîncrederii reciproce. De dragul apropierii de Tito, Moscova era gata să treacă la schimbarea cadrelor. în sensul strict al cuvântului, în ziua venirii președintelui RFPI are loc „schimbarea gărzii” din
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]