19,182 matches
-
În țară, semănau cu disperații cărora le vedem chipurile la televizor la inundații și la cozile de la medicamente compensate. Al naibii ce mai semănau cu ei înșiși din toți anii în care au dus-o prost, iar după ce au schimbat stăpânii, au început să semene și ei a stăpâni. Dar nu în sensul c-ar fi devenit distanți și strânși la pungă, ci stăpâni pe soarta lor, pe expresia feței. Ciudat e că un bătrân din familie, unul dintre puținele rubedenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
semănau cu ei înșiși din toți anii în care au dus-o prost, iar după ce au schimbat stăpânii, au început să semene și ei a stăpâni. Dar nu în sensul c-ar fi devenit distanți și strânși la pungă, ci stăpâni pe soarta lor, pe expresia feței. Ciudat e că un bătrân din familie, unul dintre puținele rubedenii care mai trăiesc, spune că semăn tot mai mult cu bunicul din partea tatei. Că am început să semăn cu el imediat după 1990
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să scape prin micul spațiu rămas liber. Alberto a văzut pericolul și, după ce l-a măsurat dintr-o privire grabnică, a făcut o săritură agilă peste 20 de centimetri de foc, salvînd micul suflet aflat la strîmtoare și restituindu-l stăpînilor săi. Printre felicitările emoționate pentru eroismul său neîntrecut, ochii Îi străluceau de bucurie pe sub casca uriașă pe care o Împrumutase. Dar toate lucrurile au un sfîrșit, iar Los Ángeles ne-a spus, și el, la revedere. Micul Che și Marele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
care se face caz În istoria Americii fiindcă alți exploratori, mai norocoși, au găsit regate pline de bogății la capătul războaielor lor aventuroase, transformînd sudoarea cuceririi lor În aur. Faptele lui Valdivia simbolizează setea neostoită a omului de a deveni stăpîn al unui loc unde să-și poată exercita autoritatea totală. Cunoscuta expresie, atribuită lui Cezar, care declara că preferă să fie primul conducător al vreunui sat amărît din Alpi decît adjunctul la conducere În Roma, se repetă mai puțin pompos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
astfel de „educații“ care Îl strică pe cel care-i acceptă favorurile, o concesie făcută puterii magice ale acelei „picături“, chiar dacă aceasta provenea de la o biată metisă vîndută unui cacique∗ sau era rezultatul unui viol asupra unei servitoare indiene, de către stăpînul ei spaniol beat? Însă călătoria noatră se apropia de sfîrșit, iar profesorul a amuțit. Drumul s-a curbat și am trecut un pod peste același rîu pe care-l văzuserăm mai devreme, dimineața, ca pe un firicel subțire de apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
am rătăcit. Am tăiat-o peste cîmpii și peste garduri, ajungînd În cele din urmă să ne tragem răsuflarea pe peluza unei case. Deja trecuserăm peste un zid de piatră cînd am dat cu ochii de un cîine și de stăpînul acestuia, luminați de luna plină, arătînd ca niște stafii! Însă nu ne-am dat seama că siluetele noastre, intrînd În contrast cu Întunericul nopții, erau mult mai Înspăimîntătoare. La politicosul meu „bună seara“ am primit ca răspuns doar niște zgomote de nedeslușit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
integrarea unui medic și a altor lucrători din domeniul medical În mișcarea revoluționară. Fiindcă Îndatorirea revoluției - Îndatorirea de a-i educa și de a-i hrăni pe copii, Îndatorirea de a Întreține o armată, Îndatorirea de a Împărți pămînturile vechilor stăpîni, mereu absenți, Între cei care au transpirat zilnic muncind aceleași pămînturi, fără să le culeagă roadele - este cea mai grandioasă lucrare de medicină socială făcută vreodată În Cuba. Lupta Împotriva bolilor trebuie să pornească din principiul creării unui trup robust
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
9-10). Ferice de noi dacă vom avea totdeauna prezente în minte aceste lucruri! Vor fi atunci îndreptate și către noi cuvintele Domnului: “Bine, slugă bună și credincioasă; peste puțin ai fost credincioasă, peste multe te voi pune! Intră întru bucuria Stăpânului tău”. (Mt 25,21). Pr. Dumitru Pascal Viața, mai 1942, pp. 78-80. 32. PR. GHEORGHE PATRAȘCU autobiografie Subsemnatul preot Patrașcu I. Gheorghe, născut în comuna Doljești, satul Buruienești, județul Neamț, în ziua de 30 septembrie 1913, în urma apelului „Asociației Foștilor
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
admirabilă seninătate, dar în același timp cu o naivitate mișcătoare în legătură cu tot ce-l înconjoară...“ „În afara acestor trei personaje importante, mai înregistrez câteva prezențe... Pentru început îmi ajung atâtea. Sunt toți de-ai casei: suita lui Alcest. Pentru că el e stăpânul care împarte bucuria și suferința, el centrul preocupărilor, el idolul... Iar eu - destinul său! Prietene Alcest, îmi ești nespus de drag. Sunt însă în tine câteva trăsături care mă exasperează, mă fac să sufăr, mă umilesc și pentru care mă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și încep să mă simt aproape fericit! Abjurare Nu mai ai nevoie de dragostea mea: căci ai făcut din ea un lucru de nimic, lipsit de valoare. Cu atât mai rău pentru mine! M-ai lăsat să ard în zadar, Stăpâne, și nici măcar nu te-ai învrednicit să-ți pogori harul tău asupra mea. Dar nu mă plâng. Pe tine te plâng. Căci inima mea s-a pustiit și orice aș încerca eu tu nu mai ai ce face cu dânsa
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ai învrednicit să-ți pogori harul tău asupra mea. Dar nu mă plâng. Pe tine te plâng. Căci inima mea s-a pustiit și orice aș încerca eu tu nu mai ai ce face cu dânsa... Nu sunt foarte nefericit, Stăpâne, dar mă doare să te văd și mai nefericit decât mine, și mai încrâncenat în nefericirea ta atotcopleșitoare... Nemaiputând face nimic pentru binele tău, iartă-mă, Stăpâne, și lasă-mă să plec, căci nedemn m-am dovedit de marea sarcină
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
eu tu nu mai ai ce face cu dânsa... Nu sunt foarte nefericit, Stăpâne, dar mă doare să te văd și mai nefericit decât mine, și mai încrâncenat în nefericirea ta atotcopleșitoare... Nemaiputând face nimic pentru binele tău, iartă-mă, Stăpâne, și lasă-mă să plec, căci nedemn m-am dovedit de marea sarcină pe care mi-am asumat-o... Viața să te aibă în grijă! Adio. 10 mai 1954 Omul este un animal cu care nu te poți înțelege! Astăzi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
bine. Plictisit de mare și de ineficiența ei, eu cu Augustul ne-am întors pe neașteptate la București. Iar peste două zile plec mai departe, la munte. Singur, în sfârșit singur! Scăpat de nostalgia chinuitoare a tovărășiilor cu orice preț, stăpân pe mine - „hoinar, cu inima ușoară, iau drumul mare / sănătos, liber - lumea înaintea mea...“ La 1 septembrie voi fi înapoi la București. Te salut și mă înclin, al Vostru, P. Bilanț I Oh, comme c’est absurde qu’il n
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în starea de toropeală, de oboseală și semiinconștiență în care se afla, a pus toate acestea pe seama închipuirii ei, drept halucinații. Dar nu erau halucinații, ci lătrături aievea, reale, scoase de un câine credincios care își manifesta bucuria la vederea stăpânului. Numai că el nu înțelegea mare lucru din această întâmplare și a abandonat-o puțin pe mama pentru a veni să ne comunice nouă o descoperire senzațională. Se uita la noi privindu-ne aproape omenește; mai făcea două, trei salturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
făcuseră vinovați de faptul că furaseră un copăcel uscat dintr-o lizieră de salcâmi din cauză că, în plină iarnă, rămăseseră fără căldură într-o casă acoperită de zăpadă până sus cu tot cu horn, în urma unui crivăț care timp de nouă zile fusese stăpânul incontestabil al câmpiei Bărăganului. Ridicolul situației și stupizenia milițienilor erau evidente pentru orice om cu bun-simț. Unul din cei patru copii din această coloană a rușinii șchiopăta de piciorul drept atât de grav, încât stătea mai mult atârnat de proba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sub valuri de rușine. Și sufletul și trupul atâta m-au durut Încât doream ca mama să nu mă fi născut. Preabunule, mă iartă; mă rog să te înduri C-am încălcat divina poruncă "Să nu furi!" Dar crede-mă, Stăpâne, îți spun cu-adevărat Nu din obișnuință, de foame am furat... 6. La moară la Jianu sau sfârșitul unei etape dificile Crivățul încetase de două zile, însă drumurile nu se desfundaseră încă. Ce era de făcut? Inițiativa a venit tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
era înțesată cu căruțe fel de fel; și care cu boi și căruțe cu cai. Cei care aveau mai mult de așteptat dejugaseră boii și deshămaseră caii, iar aceștia, melancolici și răbdători, ronțăiau brațul de coceni din fața lor, pus de stăpânul grijuliu și atent. Am intrat în curtea morii, înaintând cu atenție printre căruțele înghesuite, lăsate alandala într-un spațiu fără stăpân, în cea mai deplină și pitorească dezordine. Grupul nostru cuaternar plus cățelandrul nu putea trece neobservat într-un loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
așteptat dejugaseră boii și deshămaseră caii, iar aceștia, melancolici și răbdători, ronțăiau brațul de coceni din fața lor, pus de stăpânul grijuliu și atent. Am intrat în curtea morii, înaintând cu atenție printre căruțele înghesuite, lăsate alandala într-un spațiu fără stăpân, în cea mai deplină și pitorească dezordine. Grupul nostru cuaternar plus cățelandrul nu putea trece neobservat într-un loc unde oamenii nu aveau nimic altceva de făcut decât să stea tolăniți pe saci să privească la tot ce mișcă în jurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în proprietatea mea. Acum lucrurile stăteau cu totul altfel; mergeam mai țanțoș, cu mai multă siguranță, mai plin de mine. Eram cineva, domnule! Aveam o capră! E adevărat că tata o cumpărase, dar faptul acesta n-avea nicio relevanță. Adevăratul stăpân sunt eu. Totuși mai trebuia îndeplinită o mică formalitate, dar deosebit de importantă, care ar fi atestat fără nici un dubiu dreptul inalienabil de proprietate asupra acestui patruped din subdiviziunea familiei rumegătoarelor: BOTEZUL. Ce nume să-i dăm? Cum s-o numim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
întotdeauna de pe aceeași uliță. Era un fel de fus orar la scară locală după care își orânduiau celelalte activități gospodarii satului. Să nu uităm că în fiecare gospodărie se creșteau diverse animale: cai, vaci, porci, oi, rațe, găini, etc. "Ochiul stăpânului îngrașă vita." (Proverb) Fiți siguri că pe vremea aceea proverbul de mai sus nu era doar, așa, un text uitat descoperit în arhiva folclorului român. Nu. Prima grijă a proprietarului era să verifice starea de sănătate a tuturor animalelor din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
insistență. Nu știu. Să fi fost doar o iluzie? Să fi comunicat într-adevăr cele două entități, iar fătul să fi receptat mesajul mamei? Nu știu. Era primăvară, într-o frumoasă zi de duminică. Vă amintiți desigur că eu eram stăpânul absolut și de necontestat al caprei căreia, în urma botezului, i se atribuise numele de Miți. În același timp, îmi revenea și obligația îngrijirii ei. Era o dimineață frumoasă de primăvară și eu tocmai îi dădusem caprei să bea apă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
beneficiar al acestei stări de fapt. Și tot acest student congolez răspunde la întrebarea mea de ce sunt atât de multe masacre în Africa, înfăpuite de mini-armate (bande înarmate, de fapt) conduse de cei ce-și spun Les Seigneurs des guerres (Stăpânii războaielor): Nu, nu mai avem război în regiunea din care vin eu. Les Seigneurs des guerres sunt, pentru noi, o generație spontană care a eclozat după ce africanii au descoperit că armele de foc sunt mai eficace decât săgețile de lemn
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
vinil) și muzical pe care societatea actuală nu le mai vrea, în "evoluția" sa care se vrea fără sfârșit. (La aceste două discuri a trebuit să renunț atunci când am terminat diploma de DEA la Geneva. Au găsit în schimb un stăpân bun în persoana lui Vincent, acum lector de limbă franceză la universitatea din oraș. Un băiat fin, cultivat, poliglot. Locuia într-o mansardă din orașul sard Carouge, de la fereastra sa se puteau vedea în depărtare munții Alpi, iar din oră
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
coborau cabinele, ca niște bomboane roșii de pom de Crăciun. Grădina (pajiște, pomi fructiferi, arbori seculari) se transformase la rândul ei într-o rezervație de faună și floră de la moartea soțului, survenită pe la jumătatea anilor 80. Am devenit pe neașteptate stăpânul acestui domeniu romantic, în care elementele naturii se combinau atât de fericit. Sarcinile mele constau în a tăia iarba, a strânge frunzele grase ale arțarilor ce acopereau toamna pajiștea cu o platoșă vegetală care refuza să putrezească. Sau trebuia să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
știa să se poarte cu les domestiques, oamenii din casă, servitorii, iarăși unul dintre acele cuvinte care nu se traduce prea bine în limba română, pentru simplu motiv pentru că la noi nu exista (sau s-a pierdut?) noblețea relației dintre stăpân și cei ce-l servesc loial. Ca să mă facă să mă simt bine, îmi cumpăra bere, marca pe care mi-o doream eu, mă servea cu cafea, cu biscuiți petit beurre, discutam despre muzică etc. Fără a mai vorbi că
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]