15,985 matches
-
printre arbori răsună dictarea/ N-auzea decât cuvintele sale/ Și totuși afară se-ascunde lumina,/ se clatină-n margini de roșu aprins/ Afară se află lumina, fără-ndoială,/ și apa din lacuri gemea, încrețită/ de pala de vânt, nicicum de verbul/ rostit din cartea cu file de aur". În ciuda aparențelor contrare, în mitologia lirică la care Ștefan Amariței trudește neostoit, începând cu Plaja sau Pe malul Aheronului, figurile asociate genezei și miracolului ocupă, ca întotdeauna, o poziție centrală. Referințe critice (selectiv
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cerul are culoare de amintiri urcate în dintâia clipă/ Edenul e încărcat cu Frunze care cad întruna/ acoperind toți șerpii/ o talpă de femeie uitată printre fructele fără înțeles pentru nimeni/ așteaptă bărbatul care să o privească (...)/ la un colț/ verbul a nu fi rânjește din toate literele". Starea funciară este dictată de o conștiință ardentă a camuflării sacrului în banalitatea cotidiană, căci pentru Marius Chelaru a exista presupune a căuta și a revela misterul imuabil, sensurile adânci ale lumii esențelor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și de aceea poeta nu cade niciodată în ispita patetismului. S-a vorbit, undeva, despre nefeminitatea poeziei sale; Mariana Codruț refuză, categoric, într-adevăr, dulcegăriile feminine, cochetăriile jocului de-a vulnerabilitatea sau exhibarea frustrărilor de gen. Dur, tăios deci... viril verbul ei sancționează fără drept de apel excesul de subiectivitate forțată. Profilul pe care și-l schițează preferă, dimpotrivă, accentul forței brute, deși una dintre obsesiile ce revin în carte este precaritatea propriului chip: "cum merg,/ de departe semăn totuși/ cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la-nceputuri, contemplă existența ca pe o hierofanie și limba ca pe o kratofanie: "La început pe ele însele se înțeleg cuvintele. Ca fără de mine, fără de lume. Apoi trec în piatră, în cenușă și devin înțelegere a pietrei, a cenușii... Verbul, din care totu-i făcut, ascultă de verbul din blândul cuvînt..." (Carul Mare). Natura aparte a acestei lirici îmbibate de sacralitate a fost observată încă de la început de puținii comentatori statornici (și, fără excepție, de elită) ai lui Nicolae Ionel
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și limba ca pe o kratofanie: "La început pe ele însele se înțeleg cuvintele. Ca fără de mine, fără de lume. Apoi trec în piatră, în cenușă și devin înțelegere a pietrei, a cenușii... Verbul, din care totu-i făcut, ascultă de verbul din blândul cuvînt..." (Carul Mare). Natura aparte a acestei lirici îmbibate de sacralitate a fost observată încă de la început de puținii comentatori statornici (și, fără excepție, de elită) ai lui Nicolae Ionel, acest "poet al entuziasmului" (Ștefan Augustin Doinaș), "poet
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ai lui Nicolae Ionel, acest "poet al entuziasmului" (Ștefan Augustin Doinaș), "poet al " prezenței ", (care) proclamă pe cont propriu, fără să mai țină cont de vreo exigență sau vreo modă a contextului în care ne aflăm, marele miracol al zguduirii verbului în actul creării lumii" (Ștefania Mincu), un creator autentic de artă "orfică, vizionară, țintind gnoza și mistica deopotrivă", într-un cuvânt, teurgică, prin care se "depășește estetismul înspre pneumatic/ pneumatologic" (Lucia Cifor). Fiecare text semnat de Nicolae Ionel se hrănește
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
regăsesc în tainicii fiori.// Se-aprinde bruma-n palme și-n orbire/ Pe trupul tău sfios se-ncheagă-un mire". În totul, prin urmare, un poet "din școala versificatorilor maratoniști, cu suflu atletic, dar și cu o bună stăpânire a verbului, dornici să performeze în execuții tehnice armonioase de cadențe și rime, din păcate lesne coruptibili spre comanda ocazională" (Cristian Livescu). În ultimul (până acum!) dintre momentele de respiro ale maratonului literar la care se supune, cu rară energie și dedicațiune
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lor/ ca o tăietură fără anestezie și mască" (Fără anestezie). Acestea sunt tonalitatea și mijloacele tipice pentru Nicolae Panaite, poetul ce mizează, așadar, din ce în ce mai sigur, mai lucid pe cartea textualizării, construind imaginea unui univers scriptural în care vocabulele, mai ales verbele și substantivele, preiau prerogativele puterii, se instaurează autarhic într-un sine poetic aproape isihastru, asupra căruia are devastatoare consecințe: "vorbele ce dau buzna spre mine/ zguduie geamurile ca o toacă/ nesiguranța a ajuns ca un plumb încins/ care vine din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
piramide de spaime și fiere", bineînțeles, Fără anestezie, sau gustă "picăturile de sânge.../ pe sub degetele mâinii scriitoare" alături de Fructe ale îngenuncherii; propriul trup se lasă brutalizat, supunându-se conștient unor siluiri repetate, executate mai mult sau mai puțin savant de verbe care-l transformă, nu o dată, într-o simplă funcție a creației. Metafora centrală în multe dintre textele cuprinse în Glorie anonimă este, deloc întâmplător, cea a crucificării. Eul scriptor se lasă crucificat în numele gramaticii poetice, după ce, desigur, truda poietică îndelungată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
multe dintre textele cuprinse în Glorie anonimă este, deloc întâmplător, cea a crucificării. Eul scriptor se lasă crucificat în numele gramaticii poetice, după ce, desigur, truda poietică îndelungată îi dă senzația urcușului unei Golgote întunecate, la capătul căreia are viziunea însoțirii cu verbe asemeni răstignite: "prin lut și cer/ prin întuneric și sânge/ văd verbe cum ies/ din gramatici pe cruce" (Văd verbe). Poetul Nicolae Panaite se descrie, finalmente, ca un homo viator printre verbele și substantivele alături de care se visează un Noe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
crucificării. Eul scriptor se lasă crucificat în numele gramaticii poetice, după ce, desigur, truda poietică îndelungată îi dă senzația urcușului unei Golgote întunecate, la capătul căreia are viziunea însoțirii cu verbe asemeni răstignite: "prin lut și cer/ prin întuneric și sânge/ văd verbe cum ies/ din gramatici pe cruce" (Văd verbe). Poetul Nicolae Panaite se descrie, finalmente, ca un homo viator printre verbele și substantivele alături de care se visează un Noe postmodern: "într-un imperiu al poverii și al verbelor/ întins până la pârâul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poetice, după ce, desigur, truda poietică îndelungată îi dă senzația urcușului unei Golgote întunecate, la capătul căreia are viziunea însoțirii cu verbe asemeni răstignite: "prin lut și cer/ prin întuneric și sânge/ văd verbe cum ies/ din gramatici pe cruce" (Văd verbe). Poetul Nicolae Panaite se descrie, finalmente, ca un homo viator printre verbele și substantivele alături de care se visează un Noe postmodern: "într-un imperiu al poverii și al verbelor/ întins până la pârâul mongol/ călătoresc într-o arcă de substantive/ ieșind
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
întunecate, la capătul căreia are viziunea însoțirii cu verbe asemeni răstignite: "prin lut și cer/ prin întuneric și sânge/ văd verbe cum ies/ din gramatici pe cruce" (Văd verbe). Poetul Nicolae Panaite se descrie, finalmente, ca un homo viator printre verbele și substantivele alături de care se visează un Noe postmodern: "într-un imperiu al poverii și al verbelor/ întins până la pârâul mongol/ călătoresc într-o arcă de substantive/ ieșind din arșiță clorofilă alcool ... // (...)// în călătoria mea din amurg,/ mă opresc deasupra
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și sânge/ văd verbe cum ies/ din gramatici pe cruce" (Văd verbe). Poetul Nicolae Panaite se descrie, finalmente, ca un homo viator printre verbele și substantivele alături de care se visează un Noe postmodern: "într-un imperiu al poverii și al verbelor/ întins până la pârâul mongol/ călătoresc într-o arcă de substantive/ ieșind din arșiță clorofilă alcool ... // (...)// în călătoria mea din amurg,/ mă opresc deasupra unde au fost "Trei salcâmi",/ și cad în genunchi pentru rugăciunea de-nviere,/ în dangăt de clopot
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Debutează cu versuri în "Cronica" (1977), iar editorial cu placheta Poeme (1980). Colaborează și la "Poezia", "Dacia literară", "Caiete botoșănene", "Convorbiri literare", "24 ore" (1990). Volume de versuri: Poeme, Iași, 1980; Credință și frig, București, 1990; Hierofanie, Iași, 1991; Amintirile verbului, Editura Moldova, Iași, 1992; Cameră cu magnolii (cu o prefață de Emil Iordache), Editura Moldova, Iași, 1995; Amintirile verbului. Poezii. Lângă Dumnezeu (cu o prefață de Ioan Holban), Editura TipoMoldova, Iași, 2002; Poeme, Editura TipoMoldova, Iași, 2004; Oglindă plutind, Editura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
botoșănene", "Convorbiri literare", "24 ore" (1990). Volume de versuri: Poeme, Iași, 1980; Credință și frig, București, 1990; Hierofanie, Iași, 1991; Amintirile verbului, Editura Moldova, Iași, 1992; Cameră cu magnolii (cu o prefață de Emil Iordache), Editura Moldova, Iași, 1995; Amintirile verbului. Poezii. Lângă Dumnezeu (cu o prefață de Ioan Holban), Editura TipoMoldova, Iași, 2002; Poeme, Editura TipoMoldova, Iași, 2004; Oglindă plutind, Editura TipoMoldova, Iași, 2005; Lăcomia destinului (cu o postfață de Ioan Holban și trei descrieri despre geniu semnate de Constantin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
creatura anamorfotică, "jumătate cap de cal; jumătate lasou" ce crește din carte, la nebunul captiv în bibliotecă sau la adoratul "Celălalt Borges") se adâncesc cu voluptate sau cu furie în ceremonialuri textualiste stranii, care să le faciliteze accesul În țara Verbului, Eutopia, sau în "țara de stele", Magnezia (descrisă într-un exercițiu cu mai mulți fluturi negri, care deschide Începutul poemului). Acolo unde Amintirile verbului originar sunt încă vii, iar poetul își poate exercita nestingherit ritualul preferat, regressus ad uterum, îmbrăcându
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu voluptate sau cu furie în ceremonialuri textualiste stranii, care să le faciliteze accesul În țara Verbului, Eutopia, sau în "țara de stele", Magnezia (descrisă într-un exercițiu cu mai mulți fluturi negri, care deschide Începutul poemului). Acolo unde Amintirile verbului originar sunt încă vii, iar poetul își poate exercita nestingherit ritualul preferat, regressus ad uterum, îmbrăcându-l în hainele extravagante ale fantasmagoricului sau ilogicului. Referințe critice (selectiv): Val Condurache, în "România literară", nr. 51-52, 1990; Vasile Spiridon, în "România literară
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ori mistici germani precum Theophrastus Bombast von Hohenheim, zis Paracelsus, sau Jacob Böhme la ontologia analitică actuală), ci și că toți acești afluenți se adună, într-o mișcare bine gândită, în jurul câtorva centri lirici turbionari: misticismul erotic, religia Poeziei, alchimia Verbului ori a existenței. E adevărat, totuși, faptul că universul artistic configurat de creația lui Horia Zilieru a lăsat încă de la început senzația că ar fi unul preponderent discordant. E posibil ca discordanța aceasta aparentă să datoreze foarte mult unei structuri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ce i-a tălmăcit istoria, destin care se realizează în mod exemplar integrîndu-se în acea cohortă halucinantă a marilor "conducători" dictatoriali ale căror imagini s-au multiplicat în secolul nostru. Oratori aproape sacri, ei acționează mai întîi de toate prin Verb, prin cuvîntul prin care înțeleg să hotărască cursul istoriei. Ce a făcut Isus Hristos? comentează Goebbels. A scris cărți, a ținut predici? Și Mahomed?... Uitați-vă la epoca noastră. Mussolini este el un mare scriitor sau un mare orator? Atunci cînd
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de comunicare, iar dacă încerci să îl scoți din această stare se irită și face crize de furie. Limbajul își pierde modularitatea afectivă, memoria este foarte bună pentru substantive, dar totul este reținut în mod mecanic. Nu poate exprima acțiunile (verbul) și mai ales cele raportate la pronume (persoana I), are limbaj de papagal. Are permanentă preocupare pentru imuabil. Rămâne legat de mamă, incapabil să anticipeze situații posibile, anxios în prezența altor persoane. Are relații cu obiectele pe care le manevrează
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
și preschimbă-te!", căci, "copil" fiind, ți-ai dat seama, o dată cu Plutarh, că nu ești un simplu vas ce trebuie umplut, ci o torță care tocmai te-ai "aprins", căci și tu, asemenea lui Dumnezeu, ești în primul rînd un verb. Această "călătorie" este ușoară și sigură deoarece autorul îndreptarului tău îți prezintă o lume nouă cu entuziasmul pedagogic pe care îl celebra Augustin. Și este firesc să fie așa, deoarece, sînt sigur, în șirul de suflete ce și-au ales
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
devină liber. Nu sînt acceptate nici programele școlare; ele anulează libertatea copilului de a alege. Cum se va desfășura procesul instructiv în viziunea existențialistă? Punîndu-se accentul pe înțelegere, nu pe cunoaștere, K. Jaspers, ca și W. Dilthey, făcea distincție între verbele verstehen și begreifen; primul semnifică un act intelectual, presupunînd cunoaștere și conceptualizare, iar celălalt, o comunicare simpatetică, intuitivă înțelegere (25, p. 80). În această direcție merg atît existențialiștii germani (O. F. Bollnow, F. Glaeser), cît și cei americani (W. R.
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
el devenind unul din membrii grupului. Întîlnim la reprezentanții acestei orientări pedagogice o totală neîncredere în contribuția școlii "directive" la dezvoltarea personalității umane, înverșunarea cu care M. Lobrot scrie despre neputința școlii de a cultiva aspirațiile culturale ne amintește de verbul incisiv al lui Ivan Illich. Marile personalități, ca Rousseau, Balzac apreciază el datorează capacitatea lor creatoare tocmai faptului că au reușit să se sustragă spiritului directivist al școlii, că au citit altceva decît le oferea școala. Lobrot generalizează cîteva cazuri
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
semantic) intitulate Călcâiul lui Ahile, autorul culegerii Scrisori din infinit (1981) se recomandă drept un nou Meșter Manole, comunist: „Manole sunt, Manole din vremea de demult, / Care-a purces pe drumul umanului partid”. Considerând că „geneza lumii-ncape în comunistul verb”, poetul evocă patetic ziua de 23 august, văzută prin apologetica de partid, slăvește „congresele lumii comuniste”, cu specială subliniere a însemnătății celui de-al IX-lea, citește și recitește istoria națională cu optica „omului nou”: „Istoria română o recitesc, să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290404_a_291733]