15,817 matches
-
retrasare care i-a ajutat pe democrați să-și mențină majoritatea. Atunci cînd cineva a observat că un district avea forma unei salamandre, un critic a remarcat că semăna mai degrabă cu o "gerrymandră". Termenul, căruia îi este asociat și verbul, a intrat ulterior în vocabularul american uzual. Cu toate acestea, prejudecățile istorice în favoarea sistemului V. Pl. sînt accentuate de argumente mult mai rezonabile. În concepția adepților săi, tendința sistemului V. Pl. de a spori majoritatea partidului învingător în cadrul legislativului are
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
da! Ai dreptate! Cred că ai dreptate. Pe Vanghelie l-a avut în emisiune! Eu eram atunci în străinătate, dar cineva mi-a trimis un mic extras din finalul emisiunii în care Vanghelie conjuga în felul său foarte personal un verb, ceva de genul acesta. Absolut fabulos. Nu aș fi însă atât de optimist în ceea ce privește onestitatea și "gingășia" lui Marean. În ultimul timp, îl văd pe cai mari, trage sforile prin pesedime, dă lecții de politică. Orice om care poartă o
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
formă ce provoacă o ruptură de ritm, simbolizând aspirația spre o lume superioară. Prin mână, transpare geniul, care a pătruns o enigmă, sfântul care și-a învins tendințele inferioare. Cercul exprimă suflul divin, fără început și fără sfârșit, imaginea omului, verbul și imaginea Templului, ca perfecțiune. Rozetele sau rozele cu multe petale au o putere profilactică, se folosesc împotriva deochiului, reprezintă timpul și cerul, iar tronul lui Dumnezeu este prezentat ca un cerc la bază, brățara de la baza mâinii este o
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
mâna (la jocul de cărți): a-i veni rândul să împartă cărțile; - a trece (sau a ceda) mâna (cuiva) (la jocul de cărți): a nu juca în turul respectiv, cedând rândul jucătorului următor; - o mână de ajutor (mai ales în legătură cu verbele a da, a cere, a solicita, a fi) sprijin, ajutor; - a lega cuiva mâinile (și picioarele) sau a lega (sau a fi legat) de mâini și de picioare: a pune pe cineva sau a fi în imposibilitate să acționeze; - a
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
consumațiuni de valori, ci părți de valori adăugate, trebuie luate în calcul la determinarea valorii. Practica economică circumscrie costului producției sfera cheltuielilor producției, adică a cheltuielilor care formează costurile. Costul este o categorie economică universal acceptată și are la origine verbul latin “constare”, care înseamnă a stabili, a fixa ceva, verb din care s-a desprins noțiunea de “costa”, pentru a exprima “cît s-a consumat sau cît s-a plătit” pentru un lucru sau pentru un obiect. Ulterior, de la această
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
în calcul la determinarea valorii. Practica economică circumscrie costului producției sfera cheltuielilor producției, adică a cheltuielilor care formează costurile. Costul este o categorie economică universal acceptată și are la origine verbul latin “constare”, care înseamnă a stabili, a fixa ceva, verb din care s-a desprins noțiunea de “costa”, pentru a exprima “cît s-a consumat sau cît s-a plătit” pentru un lucru sau pentru un obiect. Ulterior, de la această noțiune s-a ajuns la noțiunea de cost, al cărui
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
uimitoare gesta, hotărât să înlăture „glodul”, să opună ezitantului „poate” pe imperativul „trebuie”. Un drum, o „cărăruie” cu „troscoțel” și „nalbe”, un „tren negru” gonind pe „șesul nesfârșit al gândului” orientează, aparent, spre contemplație; programul etic al poetului reclamă însă verbul ofensiv, strigătul în crescendo, apt să spargă „veacuri de zid”. Câtă vreme Copacul (întocmai invocat într-un sonet barbian) vrea să atingă cerul, omului-om, bătut de „toate ploile”, mușcat de „toate vânturile”, îi stau bine sfidarea, cutezanța: „Piciorul meu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
pentru graba aspră a puterniciei românești”, poetul nu era străin de tendințele prospective ale avangardei europene. Profet cu „vrere dârză”, îl însuflețesc proiecte enorme, vizând „Lăcașe sfinte ale mușchilor și ale creierului: / Romele,/ Parisurile, / New Yorkurile / izbânzilor românești de mâine!” Verbul lui se vrea exhortativ, oracular, liturgic. Prin infuzie de forțe proaspete, „sili-vom grâul românesc să crească,/ înalt și plin” (Aicea suntem!...). Despărțirea de spațiul natal, de Blajul erudit (Orașul copilăriei) - „somnoros”, „frumos, fantastic și nepriceput” - se face fără regretele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
să-mi fiarbă,/ ca o mare oarbă, / și în codru-adânc/ inima să-mi mânc// [...] Dârz, cu pieptul gol,/ pe unde trec să scol,/ să scol, să răscol,/ volburi de pârjol”, spune o Haiducească. Inedită e, în opera acestui cântăreț cu verbul incendiator și inconcesiv, și lirica religioasă din ciclul Psalmilor românești. Rugăciunile nu sunt ale unui eu, ci ale lui noi, ele capătă premise și finalități precis circumstanțiate. Dumnezeu este rugat să „nu-și uite” românimea risipită pe întreg pământul, din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
și poveștilor lor. Huxley n-ar fi fost în stare pentru nimic în lume să se scufunde în lirism pentru a da la o parte incidentul, acțiunea. Pentru el romanul e întâmplare, lectorul trebuie să fie captat de istorisire. Lirismul verbului e nesemnificativ. Pe primul loc e patima în sensul de întâmplare. În universul imaginat de Huxley în distopie, care e în același timp infernul și paradisul literaturii SF, inteligența e descurajată să iscodească. Textul e derutant pentru că tărâmul închipuit de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
descoperă cu admirație dincolo de arta cuvântului pe femeia ce dublează poeta. Nu că versurile ei nu ar fi misterioase. Adcock se folosește de rime ascunse, o muzică insidioasă și mai ales de ritm, ritmul vorbirii îmbinat cu accente dramatice gâfâite. Verbul este suspansul sentimentului și descoperim într-un sfârșit că sentimentul e mai puțin îndreptățit decât poemul la atenția lectorului. Am putea-o descrie pe Fleur Adcock drept o poetă cu o sensibilitate aspră și cuvinte la fel de necruțătoare. Iubirea este și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fără rost (înțelesul nu are nevoie de rime perfecte; e mai mult sens acolo unde lipsește armonia verbală), Brownjohn recurge și la gramatică în dorința lui de a ocoli: limpezimea lui pune mereu ceva la cale. El se folosește de verbe englezești ale modalității (lucru ce amintește de poemul Byzantium, de W.B. Yeats) precum și de valorile subordonatei condiționale (cum face Eliot în La Figlia Che Piange). Condiționalele, de pildă, apar în ultimele trei strofe, după tiparul " Dacă ar suna / ar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
întoarce. În ultimul locșor (liber) din șirul de imagini mereu mai mici ale femeii, una într-alta, el o desenează plecând (părăsindu-l), apoi încuie ușa (final) și adoarme. Spre deosebire de prima, partea a doua (zbuciumul celui părăsit) e plină de verbe: Iată-l și pe el, așteaptă, Tot așteaptă: două și jumătate, șapte și jumătate. Douăsprezece. La douăsprezece culcă pachetul pe o parte Și desenează, pe cel din urmă pachet, în Ultimul loc gol, cât un punct, o siluetă ce dă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
intelectual al textului. Versul, ideea sunt curmate chiar în clipa când sunt pe punctul de a se deconsipra, de a se da de gol, de a fi prea clare. Graba lui desparte subiectul de predicat, atributul de substantiv, auxiliarul de verbul de conjugat, atributiva de substantivul lămurit, conjuncția de subordonată, verbul de complementul direct, de circumstanțiale, adverbul de verb. Această strategie a întreruperii se bate cap în cap cu începutul previzibil (cu literă mare) al versurilor, care parcă l-ar liniști
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
când sunt pe punctul de a se deconsipra, de a se da de gol, de a fi prea clare. Graba lui desparte subiectul de predicat, atributul de substantiv, auxiliarul de verbul de conjugat, atributiva de substantivul lămurit, conjuncția de subordonată, verbul de complementul direct, de circumstanțiale, adverbul de verb. Această strategie a întreruperii se bate cap în cap cu începutul previzibil (cu literă mare) al versurilor, care parcă l-ar liniști pe cititor că e vorba de o poezie ca toate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de a se da de gol, de a fi prea clare. Graba lui desparte subiectul de predicat, atributul de substantiv, auxiliarul de verbul de conjugat, atributiva de substantivul lămurit, conjuncția de subordonată, verbul de complementul direct, de circumstanțiale, adverbul de verb. Această strategie a întreruperii se bate cap în cap cu începutul previzibil (cu literă mare) al versurilor, care parcă l-ar liniști pe cititor că e vorba de o poezie ca toate poeziile, că are de-a face cu vechea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
folosirea curentă a unui concept nu înseamnă și înțelegere, motivată științific, de aceea, considerăm necesar să întârziem puțin și asupra termenilor sintagmei „Medicina - știință și artă“. Dacă deschidem un dicționar latin, întâlnim, pe lângă substantivul medicină = leac, remediu, doctorie, vindecare, și verbele: medeor și medicor = a îngriji, a trata, a vindeca precum și cuvântul medicus, ca adjectiv = tămăduitor, vindecător, ca substantiv = medic, același sens desemnându-l și cuvântul medenstis; iată o întreagă familie de cuvinte completabilă cu medicabilis = vindecabil, și medicamentum = medicament, tuturor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a îngriji, a trata, a vindeca precum și cuvântul medicus, ca adjectiv = tămăduitor, vindecător, ca substantiv = medic, același sens desemnându-l și cuvântul medenstis; iată o întreagă familie de cuvinte completabilă cu medicabilis = vindecabil, și medicamentum = medicament, tuturor asociindu-li-se verbul meditor = a reflecta, a cugeta, a pregăti, a exercita, cu substantivul corespunzător, meditatio = reflecție, imagine deci a înțelepciunii implicată medicinei - filosofie, știință și artă. Această incursiune lingvistică relevă consecvența ideatorie, misionară și pragmatică a medicinei de-a lungul timpurilor, unind
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
legea morală să triumfe. Componenta etică a Jurământului îndeamnă la specializare continuă ca să excludă eroarea, compromisul și compromiterea medicului și a profesiei de medic. De altfel nu întâmplător lumea se adresează medicului cu superlativul „doctor“ cuvânt a cărui etimologie este verbul latin doceo, -ere = a învăța mereu, căci, bolnavul sigur crede că „doctorul“ le știe pe toate, că este doct în toate ramurile medicinei, științelor medicale și mai mult decât atât. și nu este întâmplător, că din lumea medicilor s au
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
2007) Cum strălucește "marfeta" de telefon la ureche - poate, poate se lipește o pițipoancă (forum.softpedia.com, 2005) ● Sfera catalogărilor depreciative este și ea foarte bogată. Se remarcă o frecvență foarte mare a formațiilor deverbale care au la bază un verb cu trăsătura [+ Destructiv]. Sensurile sunt variate: terminata de Corina ("enervantă, urâtă"), distrusa de Maria ("foarte urâtă"), bulita de gagică-sa, bușitul de profesor ("antipatic") (AD), S-a trezit și nemernicul ăsta de căzătură de prefect să facă și el ceva
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
cu valori diferite 10: în cazul sintagmei o bombă de fată, majoritatea răspunsurilor au fost glose de tipul "fată frumoasă, sexy", în timp ce o structură ca o petardă de concert a fost formulată pentru "un concert foarte slab". Construcții argotice cu verbul a fi + constituenți nominali 11, specializate pentru sfera semantică a ignoranței sau a prostiei, pot trece în tiparul (Det) N1 de N2: copacul de Ion (< Ion este copac) pentru "foarte slab la învățătură". Interesantă este funcționarea substantivelor care trimit la
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
pentru el însuși. "Mila este adresată omului care nu a meritat o asemenea nenorocire, spaima față de nefericirea semenului". (cap. 13) Această introducere în joc a milei și a fricii creează catharsisul. Termenul grecesc, compus din prepoziția cata (în vederea) și din verbul airo (a lua, a ridica, a exalta), îmbracă trei accepții. Conform primului sens, medical, înseamnă "purgație", eliminarea umorilor păcătoase. În sens psihologic, este folosit pentru descrierea ușurării sufletului, debarasat de tulburările care îl agitau. În sens religios, este sinonim cu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
asista la acțiuni ar ști cu mai multă eficacitate să descopere ceea ce este potrivit, fără a lăsa să intervină vreo contradicție internă". (cap. 17) Aristotel presimte, cu mult înaintea semiologilor, că specificul scriiturii dramatice rezidă în punerea în spațiu a verbului. Mai mult, spectatorul este, după părerea lui Aristotel, singurul judecător al calității unei piese de teatru. Cât timp un text nu a fost supus atenției publicului, este imposibil să i se estimeze valoarea. Aristotel citează exemplul unor piese, astăzi pierdute
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
interpretarea eronată pe care o dă unei fraze din Aristotel dovedește că și el exclude posibilitatea unei necunoașteri a identității victimei. "Este necesar ca cel care acționează să cunoască sau să nu cunoască", scrie Aristotel, care elidează complementul direct al verbului "a cunoaște", căci pentru el nu există echivoc posibil. El înțelege recunoașterea ca pe un mijloc de a stabili identitatea victimei. Racine, interpretând complementul pe dos, îl comentează pe Aristotel în acești termeni: "Trebuie ca cei care acționează, sau să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
asta teatrul. 10 Teatrul nu exista în civilizația arabă, unde nu a apărut decât târziu, importat din Europa, în secolul al XIX-lea. 11 În greacă nu există termen echivalent cu franțuzescul "personnage" [rom. "personaj"], ci numai participiul prezent al verbului "agir" ["a acționa"]: prattontes=agissant (acționând, cel care acționează). 12 Agathon a scris tragedii din care nu ne-a mai rămas decât titlul. Aristofan în Thesmophoriile, Platon în Banchetul, îl zeflemisesc, unul pentru aspectul său efeminat, celălalt pentru stilul său
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]