15,959 matches
-
lipsa particulei "to" la verbul cu care se asociază. Toate au subiectul comun cu acest verb, care este totdeauna la infinitiv. Exemple: În limba franceză, verbele modale se construiesc în general cu infinitivul, uneori cu subjonctivul. Exemple: În limba sârbă, verbele modale sunt urmate de verb la infinitiv sau de conjuncția "da" + verb la indicativ prezent, această construcție fiind corespunzătoare conjunctivului românesc. De multe ori cele două construcții sunt echivalente sintactic. Exemple: În limba maghiară, verbele modale se construiesc cu infinitivul
Verb modal () [Corola-website/Science/317827_a_319156]
-
cu care se asociază. Toate au subiectul comun cu acest verb, care este totdeauna la infinitiv. Exemple: În limba franceză, verbele modale se construiesc în general cu infinitivul, uneori cu subjonctivul. Exemple: În limba sârbă, verbele modale sunt urmate de verb la infinitiv sau de conjuncția "da" + verb la indicativ prezent, această construcție fiind corespunzătoare conjunctivului românesc. De multe ori cele două construcții sunt echivalente sintactic. Exemple: În limba maghiară, verbele modale se construiesc cu infinitivul. Exemple:
Verb modal () [Corola-website/Science/317827_a_319156]
-
comun cu acest verb, care este totdeauna la infinitiv. Exemple: În limba franceză, verbele modale se construiesc în general cu infinitivul, uneori cu subjonctivul. Exemple: În limba sârbă, verbele modale sunt urmate de verb la infinitiv sau de conjuncția "da" + verb la indicativ prezent, această construcție fiind corespunzătoare conjunctivului românesc. De multe ori cele două construcții sunt echivalente sintactic. Exemple: În limba maghiară, verbele modale se construiesc cu infinitivul. Exemple:
Verb modal () [Corola-website/Science/317827_a_319156]
-
subjonctivul. Exemple: În limba sârbă, verbele modale sunt urmate de verb la infinitiv sau de conjuncția "da" + verb la indicativ prezent, această construcție fiind corespunzătoare conjunctivului românesc. De multe ori cele două construcții sunt echivalente sintactic. Exemple: În limba maghiară, verbele modale se construiesc cu infinitivul. Exemple:
Verb modal () [Corola-website/Science/317827_a_319156]
-
maghiară "elefántcsonttorony" etc. Acest tip de calc combinat se găsește, de exemplu, în expresia "a face anticameră" < fr. "faire antichambre", unde sunt calchiate cuvântul "anticameră" < fr. "antichambre" (calc lexical) și întreaga expresie (calc frazeologic). Un exemplu de calc morfologic este verbul românesc "a se teme", de origine latină, limbă în care era verb activ, devenit reflexiv sub influența lui "bojati sę" din limba slavă veche. Calcul sintactic este mai rar. Unii scriitori români influențați de franceză au creat calcuri sintactice care
Calc (lingvistică) () [Corola-website/Science/317870_a_319199]
-
în expresia "a face anticameră" < fr. "faire antichambre", unde sunt calchiate cuvântul "anticameră" < fr. "antichambre" (calc lexical) și întreaga expresie (calc frazeologic). Un exemplu de calc morfologic este verbul românesc "a se teme", de origine latină, limbă în care era verb activ, devenit reflexiv sub influența lui "bojati sę" din limba slavă veche. Calcul sintactic este mai rar. Unii scriitori români influențați de franceză au creat calcuri sintactice care nu s-au generalizat: El locuiește un măreț palat de vară" (Vasile
Calc (lingvistică) () [Corola-website/Science/317870_a_319199]
-
generalizat: El locuiește un măreț palat de vară" (Vasile Alecsandri), după fr. "habiter un palais", vs. "a locui într-un palat", conform normelor limbii standard actuale. Prin acest tip de calc au apărut, în română, de exemplu adjective provenite din verbe la gerunziu, sub influența unor adjective verbale provenite din participiul prezent francez: "crescând(ă)" < "croissant(e)", sau "suferind(ă)", folosit ca substantiv < "souffrant(e)". Acest tip de calc care înlocuiește o expresie sau un cuvânt din limba română, prin echivalente
Calc (lingvistică) () [Corola-website/Science/317870_a_319199]
-
dorințe firești, care nu trăiește după principii, este omul căruia i se potrivește înțelesul agreabil al lui «honest»." Un cuvânt cheie este "jealous" (și "jealousy"), care în piesele shakespeareane poate să însemnse "gelos" ("gelozie") sau "bănuitor" ("bănuială"); un altul este verbul "think", care are mai multe sensuri: primul este acela de "a fi convins" iar al doilea este de "a bănui (doar)", "a fi de părere", acest joc dintre sensuri fiind exploatat de dramaturg într-o suită de dialoguri dintre Othello
Othello (Shakespeare) () [Corola-website/Science/319164_a_320493]
-
psihice. Astfel, dimensiunea cognitivă, împreuna cu cea verbală, generează activitățile cognitive, dimensiunea verbală și cea pragmatică dau naștere activităților practice, aspectul cognitiv și cel motivațional creează activitățile afective, motivația împreună cu dimensiunea pragmatică generează acțiunile expresive. Reglajul psihic este asigurat de verb (homo loquens) împreună cu motivația (homo potens), iar orientarea perceptiv-motorie - de homo sapiens (cogniția) împreună cu homo faber (praxisul). Modelul teoretic a dat naștere unei metodologii de psihoterapie și optimizare umană ce are la bază aceleași „cupluri de forțe”, cuprinzând: Modelul umanist-sistemic
Codrin Țapu () [Corola-website/Science/316552_a_317881]
-
includ desinența genitivului singular la substantivele cu tema pe ă în forma de "-ias", în locul formei vechi "-as" și desinența "-anom" în loc de așteptat la același caz în același grup la plural (cf. celtiberică "-aum"). Nu se știe mult despre conjugarea verbelor în galică. Nu s-au păstrat destul de multe atestări scrise care să se reconstruiască întreaga paradigmă pentru orice verb. Din materialul descoperit se pot trage niște concluzii care dau o perspectivă anume asupra morfologiei verbale ale acestei limbi. Desinența de
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
desinența "-anom" în loc de așteptat la același caz în același grup la plural (cf. celtiberică "-aum"). Nu se știe mult despre conjugarea verbelor în galică. Nu s-au păstrat destul de multe atestări scrise care să se reconstruiască întreaga paradigmă pentru orice verb. Din materialul descoperit se pot trage niște concluzii care dau o perspectivă anume asupra morfologiei verbale ale acestei limbi. Desinența de persoană întâi la prezent singular a fost "-u", fapt demonstrat de formele verbale precum: "cluiou" „eu aud”, "gniiou" „eu
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
dau o perspectivă anume asupra morfologiei verbale ale acestei limbi. Desinența de persoană întâi la prezent singular a fost "-u", fapt demonstrat de formele verbale precum: "cluiou" „eu aud”, "gniiou" „eu cunosc”, "regu" „eu conduc”. De asemenea, este confirmată existența verbelor reflexive: "nemnaliiumi" (= "nemnaliiu"-"mi", „eu sărbătoresc”), "pissiumi" (= "pissiu"-"mi", „eu văd”), "uediiumi" (= "uediiu"-"mi", „mă rog”). Aoristul de tip s proto-indo-european a evoluat în preteritul de tip t în galică, prin îmbinarea desinenței vechi de persoană a treia la singular
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
găsit atestări care ar confirma existența timpurilor compuse în limba galică. Ca și în limba latină, perfectul și imperfectul au avut formele sintetice. Astfel s-a exprimat și diateza pasivă. A existat și modul conjunctiv, des folosit în inscripții. Formele verbului "a fi" păstrate arată niște iregularități, o trăsătură comună a limbilor indo-europene. Deși nu se știe mult de declinarea lor, s-au păstrat până în ziua de azi mai multe numerale cardinale și ordinale. Toate formele atestate sunt prezentate în tabelul
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
Iată un exemplu (abrevierile folosite sunt explicate în caseta la dreaptă): Unele inscripții arată însă șabloane deosebite: predicat-subiect-obiect, așa cum în irlandeză și galeză de azi. Datorită caracterului flexionar al limbii, celelalte combinații apar și ele, spre exemplu ordine „latină”, cu verbul la sfârșitul prepoziției, trăsătura împărtășită cu celtiberică. Sunt atestate și prepoziții cu verb la început, acestea însă au caracter imperativ, emfatic sau de contrast. Iată un exemplu a ordinii neobișnuite: O regulă sintactică a limbilor celte insulare, așa zisă restricția
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
arată însă șabloane deosebite: predicat-subiect-obiect, așa cum în irlandeză și galeză de azi. Datorită caracterului flexionar al limbii, celelalte combinații apar și ele, spre exemplu ordine „latină”, cu verbul la sfârșitul prepoziției, trăsătura împărtășită cu celtiberică. Sunt atestate și prepoziții cu verb la început, acestea însă au caracter imperativ, emfatic sau de contrast. Iată un exemplu a ordinii neobișnuite: O regulă sintactică a limbilor celte insulare, așa zisă restricția lui Vendryes, care impune că pronumele enclitice folosite ca obiectul unui verb să
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
cu verb la început, acestea însă au caracter imperativ, emfatic sau de contrast. Iată un exemplu a ordinii neobișnuite: O regulă sintactică a limbilor celte insulare, așa zisă restricția lui Vendryes, care impune că pronumele enclitice folosite ca obiectul unui verb să fie atașate la el, se aplică și la galică. Considerând că această limbă urmează și principiile legii lui Wackernagel, ceea ce nu permite cliticelor să fie puse înaintea cuvântului accentuat, verbul cu complemente exprimate cu ajutorul pronumelor a fost deseori mutat
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
care impune că pronumele enclitice folosite ca obiectul unui verb să fie atașate la el, se aplică și la galică. Considerând că această limbă urmează și principiile legii lui Wackernagel, ceea ce nu permite cliticelor să fie puse înaintea cuvântului accentuat, verbul cu complemente exprimate cu ajutorul pronumelor a fost deseori mutat la începutul propoziției. Așa cum a fost și în irlandeză veche și galeză literară de azi, verbul a putut fi precedat cu o particulă figurantă care nu are sensul propriu, ci a
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
și principiile legii lui Wackernagel, ceea ce nu permite cliticelor să fie puse înaintea cuvântului accentuat, verbul cu complemente exprimate cu ajutorul pronumelor a fost deseori mutat la începutul propoziției. Așa cum a fost și în irlandeză veche și galeză literară de azi, verbul a putut fi precedat cu o particulă figurantă care nu are sensul propriu, ci a fost folosită pentru a ușura formarea și enunțarea propoziției. Alte particularități o pun pe limba galeză în similitudine mare cu limba latină: Subordonarea în prepoziții
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
similitudine mare cu limba latină: Subordonarea în prepoziții este marcată cu ajutorul particulei clitice "jo", care este folosită în locul pronumelor relative ("ce", "cine", ș.a.m.d.) și conjuncției care introduce conjunctivul în limba română ("să"). "Jo" a fost atașat la primul verb de la propoziție subordonată. Pronumele de complement și pronumele disjunctive apar numai în forma unor infixe. Corpusul galic, compus din 843 inscripții pe bronz, pe plomb, pe piatră, pe unelte, pe arme și pe monede, a fost cules în patru volume
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
johnstoni") este o recunoaștere a exploratorului Harry Johnston, care a organizat expediția care a procurat pentru prima dată un specimen Okapi din pădurea Ituri din Republica Democrată Congo. Numele de "okapi" este un compus din două cuvinte Lese, "Oka", un verb ce înseamnă a tăia, și "kpi", un substantiv ce se referă la desenul făcut pe săgețile Efe. Dungile pe picioarele acestor animale seamănă cu dungile de pe săgeți. Okapi preferă altitudini de 500 până la 1.000 m, dar pot fi găsite
Okapi () [Corola-website/Science/316806_a_318135]
-
este cel mai evidentă în mediile urbane. Singura regiune din lume în care obezitatea nu este obișnuită este Africa Subsahariană. Termenul "obezitate" provine din limba latină, de la cuvântul "obesitas", care înseamnă „corpolent, gras sau rotofei”. "Ēsus" este participiul trecut al verbului "edere" (a mânca), precedat de prefixul "ob" (supra). "Dicționarul Oxford al limbii engleze" documentează prima utilizare a termenului în anul 1611 de către Randle Cotgrave. Grecii au fost primii care au recunoscut obezitatea ca afecțiune medicală. Hipocrate nota: „Obezitatea nu este
Obezitate () [Corola-website/Science/315043_a_316372]
-
încercat, plecat din cetatea Megara cu populație doriană. Eusebios din Cesareea a avansat și o dată precisă a fondării : "cel de al treilea an al celei de a treizecea olimpiade" ceea ce conduce la anul 667 e.N. Toponimul a putut deriva din verbul "buzō", care semnifică "a strânge - a apropia" putând fi o aluzie la fizionomia Bosforului, care este o "trecere ("poros") restrânsă". Nu trebuie ignorată nici o eventuală influență a limbii trace, toponimul putând deriva din onomastica locală cu semnificația de "țărm" sau
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
prezent (ex. „mâine plec la țară”). Autorul îl citează pe Vendryes, care își publicase la Paris lucrarea "Le langage" chiar în perioada în care Nandriș își redacta teza de doctorat. În urma analizei asupra modalității de a exprima viitorul în cazul verbelor perfective, Gr. Nandriș concluzionează că limbile slave apusene și răsăritene se deosebesc net de cele sudice. Dacă în polonă, de exemplu, viitorul săvârșit admite doar verbul cu prefix aspectual, bulgara folosește viitorul perifrastic atât în exprimarea aspectului nesăvârșit, cât și
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]
-
redacta teza de doctorat. În urma analizei asupra modalității de a exprima viitorul în cazul verbelor perfective, Gr. Nandriș concluzionează că limbile slave apusene și răsăritene se deosebesc net de cele sudice. Dacă în polonă, de exemplu, viitorul săvârșit admite doar verbul cu prefix aspectual, bulgara folosește viitorul perifrastic atât în exprimarea aspectului nesăvârșit, cât și săvârșit (cu auxiliarul буду). Scopul cercetătorului este să stabilească de când a început această generalizare a viitorului perifrastic și la aspectul săvârșit. Contribuția sa la cunoașterea vechii
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]
-
original, pe care niciodată însă nu le-a terminat: "Filosofia nuanțelor", "Lumea ca teatru. Teatrul seminar" și "Reflecții teologale". Una dintre trăsăturile specifice lui Țuțea, așa-numita „substantivizare” a predicatelor, este asociată cu maniera sa de a scrie propoziții fără verbe, precum și cu multe repetiții sonore pe care le numește „laitmotive” și nuanțarea constantă a termenilor, cuplate cu respingerea sistemlor și absența speculației filosfice, fapt ce stârnește mai multe critici, care n-au idee ce să facă cu această manieră neobișnuită
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]