157,129 matches
-
părea ceva foarte normal, ăia cotcodăcea... Dar nouă nu ne-au dat niciodată măcar un ou de la găină aia. </spân></spân></spân></p> Eu aveam o valiză mare în hol, unde țineam rufele murdare. Și odată nevasta preotului mi-a zis: „fii atentă că fiică-mea îți fură din lucruri!”. Eu nu găteam, făceam doar ochiuri - luăm din camera tot ce aveam nevoie, cratița, ulei, ouăle, tot - le găteam în bucătărie, mă întorceam în cameră și mâncăm acolo. Nu țineam nimic
O istorie subiectivă a locuirii în România, din perspectiva rezidentelor și rezidenților căminului „Moses Rosen”. PERIOADA SOCIALISTĂ : ANII 1950-1980 () [Corola-website/Science/296143_a_297472]
-
returnare, am facut împrumut la C.A.R. de încă zece mii, si vecinul de apartament mi-a dat și el cinci mii, tot cu returnare. Și-așa am cumparat pe loc, cu banii jos. Când am văzut locul, i-am zis lui unchi-miu: „mai, dar nu se poate, pe aici se plimbă oile!”. „Lasă-le, oile se plimbă acum, dar în doi ani de zile nu va mai fi nicio oaie aici și cartierul va fi foarte frumos!”. Ceea ce a
O istorie subiectivă a locuirii în România, din perspectiva rezidentelor și rezidenților căminului „Moses Rosen”. PERIOADA SOCIALISTĂ : ANII 1950-1980 () [Corola-website/Science/296143_a_297472]
-
asta e masă - tot, tot, tot. Cand să mă mut, au venit doi găligani să mă ajute: „Vai, o să urcăm până la etajul 9!”. „Ce să fac, dom-le, dacă n-am găsit mai jos!”. Când am intrat în casă, am zis: eu vă spun exact unde să puneți toate mobilele. „De unde știți dumneavoastră unde să le punem?”. „Uite, draga”. Și le-am arătat toate hârtiuțele. Aia s-au crucit: „În viața noastră</spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român
O istorie subiectivă a locuirii în România, din perspectiva rezidentelor și rezidenților căminului „Moses Rosen”. PERIOADA SOCIALISTĂ : ANII 1950-1980 () [Corola-website/Science/296143_a_297472]
-
Administratorul mi-a vândut un pont: „du-te acum și stai la coadă la magazin și când deschide, te lipești de un aragaz!”. Cum intrai în bucătărie, era chiuvetă, lângă chiuvetă aveam un dulăpior în care țineam vasele. I-am zis mamei: „dragă, toate cratițele vechi le aruncăm! Toate cratițele mele trebuie să fie roșii cu buline albe!”. Și așa le-am și cumpărat. Balconul era foarte mare: avea trei</spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style
O istorie subiectivă a locuirii în România, din perspectiva rezidentelor și rezidenților căminului „Moses Rosen”. PERIOADA SOCIALISTĂ : ANII 1950-1980 () [Corola-website/Science/296143_a_297472]
-
instituționale mult prea rigide au început să îl schimbe pe el. Cu toate acestea, the fight is not lost, pentru că, în tot acest timp, a reușit să antagonizeze opinia publică, iar acest lucru e mai mult decât benefic, întrucât, după cum zice chiar el, „emanciparea se întâmplă doar prin conflict, mai ales prin conflictul dintre poziții ideologice diferite”. [caption id="attachment 3890" align="aligncenter" width="683"] Foto: Oana Hodade[/caption] Raul Coldea (n. 8 aprilie 1991) este regizor de teatru (Reactor de creație
Instituțiile publice de cultură - niște frigidere în care cultura stă la rece? () [Corola-website/Science/296170_a_297499]
-
căci viciată de prezumțiozitate”. O să intru mai târziu în analiza scurtă a acestei retorici agresive, deocamdată încerc să clarific niște noțiuni vagi din textul lor. Avem nevoie de o înțelegere comună și precisă a ce înseamnă „artă burgheză”. Eu aș zice că este un concept aproape inoperant. În primul rând, „arta” înțeleasă în sensul și accepțiunea super-răspândită astăzi, de activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice, este o invenție a modernității, deci legată intrinsec de ascensiunea și
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (II) () [Corola-website/Science/296166_a_297495]
-
cele mai multe ori, necredibilă, deci propagandă proastă), ci propaganda înțeleasă ca dezvoltarea și înlesnirea în sfera publică, cu mijloace de multe ori subtile, a unei anume paradigme politice. Acest lucru se face și prin filme explicit și direct politice precum, să zicem, Concerning Violence, dar de mai multe ori se întâmplă prin produse artistice aparent mai ambigue (aici, paleta e foarte largă, poate ajunge de la Crulic </strong>la <strong>Machete</strong>). Când încerc să analizez un produs artistic, îmi proppun să apreciez
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (II) () [Corola-website/Science/296166_a_297495]
-
cu foarte mici excepții, nedemonstrată, a „prezumțiozității” textului meu. Mai simplu spus, că eu am văzut în film ce am vrut eu să văd și nu ce arată filmul „cu adevărat” și că textul face procese de intenție. Or, aș zice că orice replică ce se dorește polemică constructivă, și nu bagatelizarea preopinentului, ar trebui să pornească de la enunțarea unei diferențe de privire, sau diferențe de perspectivă de citire a filmului, nu să dea sentințe despre ce e „adevărat” și „corect
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (II) () [Corola-website/Science/296166_a_297495]
-
ne-am mutat, am plătit o sumă, iar după o perioadă... proprietarul voia mai mult. Dacă nu plăteam ne mutăm. De-asta în perioada respectivă am avut cel putin 12 locuințe diferite, adică ne-am mutat de 12 ori! Se zice că trei mutări sunt egale cu un incendiu din punct de vedere al pagubelor. Mai exista o problemă de principiu - daca în apartament apar niște defecțiuni, cine trebuie să le repare? Proprietarul care e dator să dea o locuință în
O istorie subiectivă a locuirii în România, din perspectiva rezidentelor și rezidenților căminului „Moses Rosen”. PERIOADA INTERBELICĂ: ANII 1920 - 1930 () [Corola-website/Science/296134_a_297463]
-
New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">na Marinescu, proprietăreasa, a învățat și ea idiș împreună cu concetățenii chiriași.</spân></spân></spân></p> Apartamentul se compunea din două camere: un dormitor și o cameră de zi, să-i zicem, acolo se făceau toate. Dormitorul avea o fereastră, camera de zi n-avea. Lumină venea de la ușă. Ușa era jumătate de lemn și sus era geam, pe-acolo venea lumină. Bucătăria era undeva în curte pe stânga, fiecare avea câte
O istorie subiectivă a locuirii în România, din perspectiva rezidentelor și rezidenților căminului „Moses Rosen”. PERIOADA INTERBELICĂ: ANII 1920 - 1930 () [Corola-website/Science/296134_a_297463]
-
modurilor de gestionare și control a violenței. Bandiții vorbesc despre noi fraierii<spân lang="ro-RO"> că despre niște animale dresate. Tema dresajului este foarte prezenta în carte. Nu e deloc întâmplător. Ei se considera animale sălbatice, nedresate și nedomesticite. Libere zic ei. Lor le place un proverb: nu suntem lei, suntem lupi, dar nici la circ nu mergem.</spân></p> Din observațiile mele, bandiții, aceasta comunitatea marginala, scăpa cumva acestor instituții de control, formative. Majoritatea cresc în afara familiei, nu prea trec
Bandiții – puțin loc pentru femei () [Corola-website/Science/296178_a_297507]
-
bine”. Acest pasaj este problematic pe mai multe planuri. În primul rând, nu definește ce fel de realism ar practica Toni Ermann</strong>, ca să înțelegem de ce în acest fel specific de realism nu e o problemă ne-respectarea geografiei. Să zicem că e o scăpare din viteză. <strong>Însă problema principală este alta - faptul că Gorzo și Lazăr dau credit unui soi de autonomie a esteticului, în care practicarea „unui anumit fel de realism” face perfect în regulă ignorarea geografiei locale
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
că dacă Ade nu vorbește decât pasager despre asta (de obicei în clișee despre Bucureștiul care se vinde corporațiilor străine și despre asemănările între București și, ați ghicit, Berlin), ar fi mai puțin preocupată de o astfel de analiză. Aș zice că, în ceea ce privește personajele germane, analiza este destul de interesantă, și trimite, cum descriu exact Gorzo și Lazăr, la complexitatea diferențelor generaționale și de statut, în interiorul „clasei de mijloc”. Nu același lucru se poate spune însă despre o eventuală analiză a pozițiilor
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
de schematism. Mai mult, în momentul în care alege să iasă din acest binom elite corupte-săraci cinstiți, Ade se găsește în reală dificultate. Este cazul familiei peste care intră Conradi și fiica, la masa de Paște. Astfel, este greu de zis cu ce se ocupă și măcar vag în ce categorie socială s-ar integra familia respectivă. Pe de-o parte, Erdmann/Conradi a cunoscut-o pe stăpâna casei în mediul claselor bogate, în mare parte de expați, frecventat de fiica
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
structură de exploatare a muncitorilor locali și de expropriere a resurselor către centrele Vestului. Alături de alte afaceri bazate pe tehnologia aplicățiilor pentru dispozitive inteligente și pe reorganizarea unor servicii deja existente, Uber constituie noul val al neoliberalismului contemporan. Economia așa-zis colaborativă împreună cu regimul de angajare de tip freelance duc la accelerarea precarizării muncitorilor, parazitând structurile sociale clasice, inclusiv pe cele de stat. Credem că în fața acesteia, trebuie să ne organizăm atât local, cât și internațional. Gazeta de Artă Politică lansează
DOSAR: BOICOT UBER () [Corola-website/Science/296184_a_297513]
-
să reacționăm, o luăm la fugă. Mașină de poliție ne urmărește, într-un final ne prind, ne înjură, ne pun cătușe și ne bagă cu forța în mașină. Întreb dacă pot să sun pe cineva, mă întreabă: Ești minor? Îi zic că nu sunt minoră și atunci îmi zice că n-am de ce să sun pe cineva. Îi întreb de ce ne-au pus cătușe. Îmi zice să închid gură. La secție ne scot din mașină, la fel de violent, si ne împing pe
Marș, B.O.R.! () [Corola-website/Science/296180_a_297509]
-
poliție ne urmărește, într-un final ne prind, ne înjură, ne pun cătușe și ne bagă cu forța în mașină. Întreb dacă pot să sun pe cineva, mă întreabă: Ești minor? Îi zic că nu sunt minoră și atunci îmi zice că n-am de ce să sun pe cineva. Îi întreb de ce ne-au pus cătușe. Îmi zice să închid gură. La secție ne scot din mașină, la fel de violent, si ne împing pe scări. Sunt vreo 5-6 polițiști în jurul nostru, ne
Marș, B.O.R.! () [Corola-website/Science/296180_a_297509]
-
forța în mașină. Întreb dacă pot să sun pe cineva, mă întreabă: Ești minor? Îi zic că nu sunt minoră și atunci îmi zice că n-am de ce să sun pe cineva. Îi întreb de ce ne-au pus cătușe. Îmi zice să închid gură. La secție ne scot din mașină, la fel de violent, si ne împing pe scări. Sunt vreo 5-6 polițiști în jurul nostru, ne verifica ghiozdanele, ne confiscă sprayurile de pantofi, ne țin niște discursuri moraliste, toți mă întreabă, pe rând
Marș, B.O.R.! () [Corola-website/Science/296180_a_297509]
-
5-6 polițiști în jurul nostru, ne verifica ghiozdanele, ne confiscă sprayurile de pantofi, ne țin niște discursuri moraliste, toți mă întreabă, pe rând, dacă-s băiat sau față, în timp ce se uită cu scârba la mine în buletin, iar unul vine și zice: “Ăștia dezbrăcați și dați cu spray din cap până în picioare, să vadă cum e.” Până la urmă ne zic că e contravenție și ne dau amendă. Ne lasă să plecăm. </spân></p> Sâmbătă la prânz. Mă trezesc și mă gândesc să
Marș, B.O.R.! () [Corola-website/Science/296180_a_297509]
-
mă întreabă, pe rând, dacă-s băiat sau față, în timp ce se uită cu scârba la mine în buletin, iar unul vine și zice: “Ăștia dezbrăcați și dați cu spray din cap până în picioare, să vadă cum e.” Până la urmă ne zic că e contravenție și ne dau amendă. Ne lasă să plecăm. </spân></p> Sâmbătă la prânz. Mă trezesc și mă gândesc să ies la marș să fac niște poze. Prietenul meu nu vrea să iasă. Pe drum mă întâlnesc cu
Marș, B.O.R.! () [Corola-website/Science/296180_a_297509]
-
ei au dreptul la viață, preoți, familii, bărbați cu tricolorul cu cruci pe el și costume naționale. Devin din ce in ce mai mulți. În spatele meu mă trage cineva de traista. Mă întorc, un băiat sportiv în trening. “Auzi, tu ai sprayuri acolo?”. Îi zic că nu și îl întreb ce căuta în traista mea. Mai mergem puțin, mai fac niște poze, aud că mă strigă unii din spate <spân lang="en-US">“Futu</spân>-ți morții mă-tii de bulangiu, nu mai fotografia aici!<spân
Marș, B.O.R.! () [Corola-website/Science/296180_a_297509]
-
bulangiu, nu mai fotografia aici!<spân lang="en-US">”. </spân>Mă întorc. Vreo 7 băieți sportivi, bine făcuți, porniți violent spre mine. Au în mâini aceleași pancarte cu dreptul la viață pe care le au mulți alți oameni din marș. Îi zic prietenului să plecăm. Băieții spre noi. Ne întoarcem să plecăm și simt cum ma lovesc cu picioarele în spate. Unul cred că avea bocanci. Foarte multă poliție în jur, jandarmi, foarte multe familii cu copii și mulți preoți, nu intervine
Marș, B.O.R.! () [Corola-website/Science/296180_a_297509]
-
să fotografieze. Stăm de vorbă, ne pornim spre casă. Pe Mărășești, aproape de Budapesta, la vreo 400 de metri distanță vedem că vine spre noi un grup de băieți. Nu îmi dau seama dacă aceiași de mai devreme sau alții. Ne zicem să o luăm mai bine la dreapta pe străduța, la pas. Băieții văd cum cotim și încep să alerge după noi. Fugim. Ne întoarcem, o iau și ei după noi pe străduța. Fugim cât de tare putem. Mă doare piciorul
Marș, B.O.R.! () [Corola-website/Science/296180_a_297509]
-
cum cotim și încep să alerge după noi. Fugim. Ne întoarcem, o iau și ei după noi pe străduța. Fugim cât de tare putem. Mă doare piciorul de la lovitură de mai devreme și mi-e greu să alerg. Fugim. Îi zic prietenului meu să mă ia de mână că mi-e frică. Străduțele sunt goale, mă gândesc că trebuie neapărat să găsim un bloc să intrăm, dar nu e niciun bloc, sunt doar case. Fugim. Ajungem într-o fundătura, până aici
Marș, B.O.R.! () [Corola-website/Science/296180_a_297509]
-
la niște prietene acasă, într-un final suntem în siguranță. Azi la Marșul pentru Viața am fost agresată de niște fasciști doar pentru felul în care arăt. Doar prezența mea fizică a atras violență. Nu aveam niciun mesaj, nu am zis niciun cuvânt. Străzile sunt din ce in ce mai periculoase pentru femei queer, pentru persoane nonconforme cu genul, pentru oameni cu aspect fizic diferit de cel convențional. De la <spân lang="en-US">“E</spân>ști băiat sau față?<spân lang="en-US">” din fiecare </spân>zi
Marș, B.O.R.! () [Corola-website/Science/296180_a_297509]