15,728 matches
-
Maroniții s-au bucurat o perioadă îndelungată de o poziție unică în Orientul Mijlociu. Maroniții formează singurul grup de creștini din zonă care au beneficiat de o autonomie vastă de-a lungul secolelor de conducere islamică. Această libertate a culminat prin cristalizarea sub forma unui stat libanez independent, unde creștinii se bucurau de supremație, și, de asemenea, de faptul că
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
o poziție unică în Orientul Mijlociu. Maroniții formează singurul grup de creștini din zonă care au beneficiat de o autonomie vastă de-a lungul secolelor de conducere islamică. Această libertate a culminat prin cristalizarea sub forma unui stat libanez independent, unde creștinii se bucurau de supremație, și, de asemenea, de faptul că era singura țară arabă cu un conducător nemusulman. Este estimat că maroniții sunt acum a treia comunitate ca mărime (22%), după șiiți ( 30%) și sunniți (27%). Odată cu instalarea autorității otomane
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
otomane în lumea arabă în secolul VI, maroniții au început să se folosească de legăturile cu puterile occidentale pentru a asigura protejarea împotriva implementării sistemului dhimmi. Anumiți factori au permis maronitilor să scape de condițiile care erau comune pentru alți creștini. Puterea aparte a maronitilor a fost abilitatea lor nu doar de se proteja de occident, ci și de a oferi servicii positive emirilor druzi. De exemplu, patriarhul Yuhanna Makhluf a fost consilierul emirului Fakhr al-Din II, la începutul secolului al
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
positive emirilor druzi. De exemplu, patriarhul Yuhanna Makhluf a fost consilierul emirului Fakhr al-Din II, la începutul secolului al XVII-lea, și s-a asigurat că emirul să intre într-o alianță anti-otomana. Emirii evoluau prin abilitățile sale intelectuale, în timp ce creștinii câștigau protective politica, autonomie și un aliat locat împotriva conducerii otomane. Oportunitățile economice i-au încurajat pe maroniti să migreze spre sudul Muntelui Liban. Sistemul feudal care s-a dezvoltat în "Muntele Liban" a însemnat că familiile conducătoare din fiecare
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
feudali nu se mai bucurau de aceeași putere extinsă, consecință a căderii emiratului. Cu toate acestea, liderul revoltei țăranilor, Yusuf Karam, nu a reușit să invoce întreaga comunitate. În schimb, patriarhul maronit mijlocea între țăranii conduși de Tannia Shahin și creștinii de seamă; patriarhul încuraja ideea că unitatea maronita poate fi formată doar prin patriarhat. Acest success a demonstrat că liderul bisericii era acum singurul actor maronit credibil care putea conduce comunitatea. Patriarhul s-a bucurat de asemenea de influență asupra
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
Versailles, pentru a preveni stabilirea Siriei și Campania pentru crearea unui stat libanez independent. Existau două întruchipări distincte ale Libanului. Prima, Micul Liban, includea doar Muntele Liban și Beirut și crea o țară care avea să fie un refugiu pentru creștinii din Orientul Mijlociu, bucurându-se de o majoritate creștină. A doua întruchipare, Marele Liban, era bazat pe limitele istorice ale emiratului lui Fakhr al-Din II, care includea zone cu o populație majoritară musulmană, precum Tyra, Șaida și Valea Beqaa. În această
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
protejarea intereselor clienților lor. Fiecare confesiune era reprezentată de câteva familii conducătoare. Acești actori erau dispuși să exploateze sistemul pentru a-și menține poziția. Până la izbucnirea războiului civil, maroniții doreau să se alăture de partea nemaroniților, împotriva altor grupuri maronite. Creștinii greco-ortodocși au fost mereu de partea druzilor, decât de partea maronitilor în formarea puterii din Muntele Liban . Clerul maronit anticipa războiul și se străduia din răsputeri să determine alți creștini să li se alăture, însă eforturile se dovedeau a fi
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
să se alăture de partea nemaroniților, împotriva altor grupuri maronite. Creștinii greco-ortodocși au fost mereu de partea druzilor, decât de partea maronitilor în formarea puterii din Muntele Liban . Clerul maronit anticipa războiul și se străduia din răsputeri să determine alți creștini să li se alăture, însă eforturile se dovedeau a fi în zadar. Forțele creștine erau pretutindeni învinse și erau faimoși pentru organizarea militară foarte precară. Muntele Liban și Beirutuș urban prosperau și se dezvoltau în timp ce zonele rurale predominant șiite, rămâneau
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
lansate din Liban. În timp ce recunoastea suveranitatea libaneză, permitea organizațiilor palestiniene să se înarmeze în taberele de refugiu. Relațiile cu Israel s-au dovedit a fi o problemă divizată. Unii considerau că este nevoie de o alianță pentru a asigura viitorul creștinilor libanezi, în timp ce alții precum fostul președinte Ftanijeh îi identifică precum arabi, și erau conștienți că oricare altă legătură cu Israel ar putea duce la reprercusiuni severe în alte comunități. Se spunea de multe ori că principalul motiv pentru care Israelul
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
libanezilor erau conștienți că niște schimbări aveau să urmeze. Puterile distribuite în cele trei mari birouri guvernamentale ( președinte, prim ministru și purtător de cuvânt) erau modificate pentru a face aceste poziții egale. Reprezentarea parlamentară era împărțită egal între musulmani și creștini. "Acordul Taif" se ocupă de asemenea de problem externe. Cel mai important element era recunoașterea rolului Siriei. Prezența siriana în Liban era legalizata cu condiția ca trupele să fie mutate în Valea Beqaa, pentru o perioadă de 2 ani. Noul
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
de Patriarhia Antiohiei. În cel de-al doilea secol creștin, episcopul libanez avea jurisdicție peste alte paisprezece episcopii. Problemele doctrinare tratate la sinoadele ecumenice de la Efes (431), Calcedon (451) și Constantinopol (680-681) erau încă departe de a fi clarificate atunci cand creștinii din Liban au avut de înfruntat un pericol extern: năvălirea arabilor musulmani. Din acel moment, comunitățile creștine rar au mai găsit prilejurile necesare reconcilierii, strădaniile lor fiind îndreptate către păstrarea credinței într-o lume islamică în expansiune. Astfel, s-a
Maroniți () [Corola-website/Science/331970_a_333299]
-
că aceștia au realizat de a lungul secolelor XVI, XVII, XVIII, progrese remarcabile în domeniul religios, politic , militar și cultural. În 936 , mănăstirea din Bet Moroon și alte mănăstiri maronite au fost complet distruse în Siria. Persecuția maroniților venea din partea Creștinilor. Pentru 350 de ani maroniții au fost izolați în Muntele Liban, până la începerea Cruciadelor. Cand Cruciadele au ajuns în Orient i-au luat prin surprindere de existență maroniților. În timpul Cruciadelor, maroniții au reușit să dezvolte relații cu Franța ( mai ales
Maroniți () [Corola-website/Science/331970_a_333299]
-
135,000 1. Management - 44% din totalul populației americane - 35 % din totalul populației americane 2. Vânzări - 29 % din totalul populației americane - 25 % din totalul populației americane 3. Servicii 4. Producție/transport 5. Construcții 6. Agricultură/Pescuit Conform institutului Arabo-American 63% Creștini 35% Catolici (de riț romano-catolic și est-catolic, Maroniți și Melkiți) 18% Ortodocși (Est ortodocși sau Oriental ortodocși) 10% Protestanți 24% Musulmani 13% Altele; Evrei, Fără afiliere Conform anchetatorului James L. Zogby: 86 % din Arabii americani ajunși la vârsta votului de la
Comunități arabe din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/331995_a_333324]
-
și anume Londra, Birmingham și Bradford, adăpostesc mai mult de jumătate (51,7%) din populația musulmană a Angliei, Scoției și Țării Galilor. Proporția de musulmani care au declarat că apartenența lor la Marea Britanie este foarte puternică, este mai mică decât proporția creștinilor; ea este totuși la fel de mare ca cea a celorlaltor grupuri minoritare. Astfel, aproximativ 44% din musulmani s-au identificat ca fiind foarte integrați în Marea Britanie, procent în concordanță cu răspunsurile hindușilor (42%), sikhșilor (45%), și al musulmanilor din Caraibe (44
Musulmanii din Marea Britanie () [Corola-website/Science/331982_a_333311]
-
al anatemelor rostite în Biserică în această zi. Aceasta dumincă este denumită "Duminică biruinței ortodoxiei (dreptei-corectei- slăviri a lui Dumnezu) asupra tuturor ereziilor, adică a opiniilor greșite de inspirație demonica în colaborare cu mândria și părerea de sine a unor creștini (chiar patriarhi, papi, sinoade, preoți, călugări sau credincioși) care au strâmbat, alterat, înțelesurile credinței așa cum a descoperit-o Dumnezeu prin profeți și minuni și mai ales prin venirea în lume a Fiului Său, Iisus Hristos Dumnezeu și a Duhului Sfânt
Preot: Anatema! Blestem sau dovada de iubire nemarginită a lui Dumenzeu pentru cei care-L hulesc? by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101307_a_102599]
-
toate. Sfatul meu prietenesc este ca să încercați de fiecare dată să postiți alături de rugăciunea unui duhovnic, cu nădejdea în Dumnezeu și niciodată socotind-o ca pe o sarcină de serviciu", a concluzionat preotul Constantin Necula. Postul Paștelui începe luni pentru creștinii ortodocși.
Părintele Necula, înainte de Postul Paștelui: Nu cred că Hristos stă cu o carte de rețete să controleze oamenii () [Corola-website/Journalistic/101332_a_102624]
-
mai târziu de la Qasi Banu. Reacția lui Abd-ar-Rahman, cu toate acestea, a fost severă. În 920, el a mărșăluit cu o armată pentru a recupera Osma și Esteban de Gormaz. El a trecut în Navarra și i-a învins pe creștinii de la Valdejunquera și a capturat episcopii din Tui și Salamanca. Ordono, care venise la rugămințile regelui Sancho, și-a atribuit pierderea în absența conților din Castilia, care nu veniseră la apelul său. El i-a adunat împreună la Tejares și
Ordono al II-lea de Leon () [Corola-website/Science/331406_a_332735]
-
urmă să recupereze Zamora de la musulmani, dar nu a reușit să-i expulzeze în totalitate până în 987. În 999, guta de care suferea s-a agravat și a devenit insuportabilă, astfel, el nu mai putea să călărească. Lider militar al creștinilor din nord-vestul Spaniei, Bermundo a călătorit în cele din urmă în litieră. Mai târziu în același ani, el a murit la Villaneva del Bierzo și a fost înmormântat la Mănăstirea de la Carracedo.
Bermundo al II-lea de Leon () [Corola-website/Science/331414_a_332743]
-
mai târziu de la Qasi Banu. Reacția lui Abd-ar-Rahman, cu toate acestea, a fost severă. În 920, el a mărșăluit cu o armată pentru a recupera Osma și Esteban de Gormaz. El a trecut în Navarra și i-a învins pe creștinii de la Valdejunquera și a capturat episcopii din Tui și Salamanca. Ordono, care venise la rugămințile regelui Sancho, și-a atribuit pierderea în absența conților din Castilia, care nu veniseră la apelul său. El i-a adunat împreună la Tejares și
Dinastia Astur-Leon () [Corola-website/Science/331415_a_332744]
-
necesari pentru a servi în campaniile locale și de apărare a castelelor. La data de 11 decembrie 1102, Petru a fost în Estella la granița cu Castilia, probabil căutând ajutorul lui Alfosno AL vI-lea, după o toamnă dezastroasă pentru creștinii din estul Spaniei. Când Petru I a murit în Val d'Aran, regatele sale a trecut la fratele său mai tânăr, Alfonso I de Navara și Aragon. Petru a fost îngropat în San Juan de la Peña alături de copiii săi.
Petru I al Aragonului și Navarei () [Corola-website/Science/331472_a_332801]
-
-lea Garcés (992 - 18 octombrie 1035), numit și cel Mare, a succedat ca minor în Regatul Navarei în 1004 și, prin manevre politice și de cucerire, puterea sa a crescut până la moartea sa în 1035, atunci când ajunsese să controleze majoritatea creștinilor din Iberia. După ce a mers mai departe decât oricare dintre predecesorii săi în regatele divizate ale Iberiei, munca de o viață a fost anulată atunci când a împărțit domeniile sale cu puțin timp înainte de moartea sa, pentru a furniza un domeniu
Sancho al III-lea al Navarei () [Corola-website/Science/331464_a_332793]
-
pe premierul israelian Menahem Beghin și a vizitat Orașul Vechi al Ierusalimului. „Tigrii libanezi” ai Partidului Național Liberal, opuși cu înverșunare prezenței militare și influenței regimului baasist al Siriei în țară, au reprezentat un factor însemnat în cadrul forțelor înarmate ale creștinilor din Liban, până ce au fost neutralizate și desființate din punct de vedere militar în iulie 1980 de către Falangele libaneze sub comanda lui Bechir Djemayel. Chamoun a fost nevoit să accepte lichidarea forței armate a taberei sale și să consimtă la
Camille Chamoun () [Corola-website/Science/331486_a_332815]
-
restul populațiilor, mai ales în nordul și răsăritul țării (în "ștetle" rurale sau "ghetouri" urbane). Ca în restul Europei vremii, opinia publică era traversată de curente mai mult sau mai puțin antisemite, având rădăcini fie religioase (evreii fiind considerați de creștinii mai habotnici ca fiind „călăii lui Isus”), fie economice (evreii din burghezie sau negustorii și cămătarii rurali, adesea mai școliți decât țărănimea sau muncitorimea, fiind pizmuiți ca atare), fie politice (o parte dintre evreii socialiști din "Bund" -בונד, Бунд, un
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
românești care aparținuseră împărățiilor austro-ungară și rusă, evreii unguri sau ruși erau socotiți ca fiind agenți fie ai bolșevismului, fie ai revizionismului maghiar sau rusesc. La data de 8 august 1940, măsurile de "numerus clausus" sunt extinse la "maranii calotești" (creștini, dar de origine evreiască), iar căsătoriile între creștini și evrei sunt interzise. Începând cu toamna anului 1940, sute de evrei, o parte din ei refugiați din alte țări, pleacă în fiecare lună spre Palestina, în mod ilegal, prin asociația "Aliyah
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
unguri sau ruși erau socotiți ca fiind agenți fie ai bolșevismului, fie ai revizionismului maghiar sau rusesc. La data de 8 august 1940, măsurile de "numerus clausus" sunt extinse la "maranii calotești" (creștini, dar de origine evreiască), iar căsătoriile între creștini și evrei sunt interzise. Începând cu toamna anului 1940, sute de evrei, o parte din ei refugiați din alte țări, pleacă în fiecare lună spre Palestina, în mod ilegal, prin asociația "Aliyah" condusă de Eugen Maisner și Samuel Leibovici, cu
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]