16,541 matches
-
sa pentru a medita asupra rostului său în Univers. Călugărul îi întrerupe gândurile, arătându-și adevărata identitate. Este însuși Mefistofele care îi propune lui Faust un pact: toate plăcerile, bucuriile și bogățiile contra sufletului său pe care i-l va dărui după moarte. Faust acceptă, dorind să cunoască Fericirea Absolută. Astfel pornesc amândoi într-o mare călătorie inițiatică. Într-un spațiu ce simbolizează grădina Marthei, Faust a cunoscut-o pe Margherita. Gingășia și puritatea ei îl înflăcărează pe Faust tot mai
Mefistofele () [Corola-website/Science/307648_a_308977]
-
a pus numele puiului "Yasmine", după Yasmine Bleeth, o actriță din serialul "Baywatch". Cu toate acestea, când crește, acesta devine cocoș. Puiul și Rața mor înm cele din urmă. Când Chandler se mută cu Monica în casă nouă, Joey le dăruiește un pui și o rățușcă, pe care le numește Puiul Jr. și Rața Jr. (Duck Jr. și Chick Jr.). Tipul Gol Și Urât (Ugly Naked Guy) locuia vis-a-vis de apartamentul Monicăi. Și-a câștigat acest nume prin faptul că este
Listă de personaje secundare ale serialului Friends () [Corola-website/Science/307659_a_308988]
-
Galelor Superlativelor VIP, Premiul de Excelență și Premiul de Popularitate la Categoria „"Actori”" la Gala Celebrităților Anului 2010, Medalia de Onoare a Federației Comunității Evreiești din România "“pentru activitatea artistică prodigioasă dedicată teatrului românesc, pentru o viață de om exemplară, dăruită înțelegerii și apropierii dintre oameni, pentru un mare actor a cărui carieră se revărsă cu strălucire asupra scenei și publicului său"” (2010), Premiul Special și Diploma de Onoare oferite de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național cu ocazia aniversării a 50
Alexandru Arșinel () [Corola-website/Science/307724_a_309053]
-
social politice, iscusință administrativă și talent de constructor”. În timpul luptelor pentru putere din anii 1658 - 1660 dintre domnitorul Constantin Șerban Basarab zis și Cârnul și Grigore Ghica, Șerban Cantacuzino ține partea celui din urmă, care-l răsplătește pentru serviciile sale dăruindu-i moșia de la Cotroceni, în posesia căreia însă, intră mult mai târziu: „Anii după 1660 până la 1671 sunt nenorociți pentru familia Cantacuzinilor, cum au fost: uciderea bătrânului postelnic Constantin Cantacuzino, în pivnița de la Snagov; persecuțiilor familiei Cantacuzinilor din parte lui
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
sat. Biserica Sf. Martin, ridicată în partea comunei cu numele Mallertshofen, a fost menționată pentru prima dată în 1165. De asemenea Lohhof ("Lochoven" = „Curte în pădure”) a fost pomenit în același secol de prima oară. Contele Ekkard de Scheyern a dăruit mânăstirii Scheyern, în 1183, sub mărturia lui Otto I de Wittelsbach curtea "Slivesheim". În anul 1260, mănăstirii Weihenstephan a fost confirmată o parohie care a inclus bisericile Mallertshofen și Unterschleißheim, prin bula lui Papa Alexandru al IV-lea. În timpul secolului
Unterschleißheim () [Corola-website/Science/307751_a_309080]
-
dintre oamenii care s-au ocupat de educația lui în perioada copilăriei trebuie menționată scriitoarea Hannah More, care l-a încurajat să-și dezvolte talentul de a scrie. Tot Hannah More l-a învățat să-și creeze o bibliotecă proprie, dăruindu-i primele cărți. Thomas Macaulay a fost un copil precoce. La vârsta de 3 ani învățase să citească și în timpul copilăriei sale și-a petrecut o parte importantă din timp citind orice îi cădea în mână. La vârsta de șapte
Thomas Babington Macaulay () [Corola-website/Science/307734_a_309063]
-
Autoritățile otomane i-au recunoscut un statut urban în 1912, dându-i dreptul la o primărie. În anul 1915, în toiul războiului mondial, guvernatorul militar turc al Siriei și Palestinei, Camal Pasă (Djamal Pasă). a vizitat Rishon Letzion și a dăruit localității încă 2000ha de nisipuri, arie cunoscută astăzi că Maarav Rishon (Rishon de vest). Începând din 1888 când i s-a alăturat ca profesor și David Yudelevich, toate materiile s-au predat în ebraică.
Rișon Le-Țion () [Corola-website/Science/307768_a_309097]
-
sociale, dar cei doisprezece judecători de drept comun ai Angliei, au declarat că taxa era una din prerogativele regelui. Carol, cu o asprime considerabilă, a strâns fonduri și de la nobilimea scoțiană, prin "Actul de Revocare"(1625), prin care toate terenurile dăruite de coroană nobilimii din 1540, au fost revocate și pentru a avea dreptul de proprietate, trebuia plătită o chirie anuală. Carol a încercat să poarte Biserica Anglicană, în prevalență calvinistă, spre o viziune mai tradițională și sacramentală. Intenția sa, a
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
lui florile rare care reprezintă titlurile noastre de noblețe. Să-i mulțumim pentru nobila osteneală"” (Radu Beligan). „"Ionuț Niculescu este, astăzi, posesorul unic al cheii care deschide fascinanta ladă de zestre a Naționalului bucureștean. Împătimit de istoria teatrului cel Mare, dăruit ei, îmbătat fericit de parfumurile ei ascunse în cărți, gazete, afișe, scrisori, jurnale intime, albume, fotografii, vrafuri de role răsfoite de mâinile celebrilor magicieni ai primei scene, tablouri și busturi semnate de nume ilustre, suveniruri fără număr, dintre acestea nelipsind
Ionuț Niculescu () [Corola-website/Science/306502_a_307831]
-
nici ochelarii lui Caragiale, Ionuț Niculescu mai este și un înzestrat povestitor, în stare să facă vii sub ochii noștri și întâmplări de demult, ca și când ar fi fost martor și părtaș. Urmașul lui George Farga și Ioan Masoff, deopotrivă, ne dăruiește, în stagiunea în care aniversăm un veac și jumătate de la aprinderea luminilor în Teatrul cel Mare, pagini cu adevărat memorabile".” (Dinu Săraru) Domnul Dinu Săraru îl propune, în anul 2003, Ministerului Culturii și Cultelor pentru Premiul Național pentru Istorie, Teorie
Ionuț Niculescu () [Corola-website/Science/306502_a_307831]
-
pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având și fiind alcătuit din următoarele 6 obiective: Spre sfârșitul secolului al XVI-lea, în preajma anilor 1583-1586, hatmanul Melentie Balica a construit o mănăstire în șesul Bahluiului , pe un loc dăruit de către domnitorul Petru Șchiopul. Perioada de construcție a mănăstirii este datată în acest interval, în lipsa pisaniei și a altor documente, plecând de la faptul că hatmanul Balica a revenit în Moldova din pribegie în 1583 (după revenirea pe tron a lui
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
Muntele Sinai. Un document din 9 august 1586 consemnează faptul că hatmanul Melentie Balica era atunci mort, iar mănăstirea fusese deja închinată. Mănăstirea este atestată documentar pentru prima dată într-un hrisov din 10 aprilie 1587 prin care Petru Șchiopul dăruiește mănăstirii de la Muntele Sinai șase fălci de vie de la Cotnari ale hatmanului Balica. Mănăstirea zidită de hatmanul Balica a fost înfrumusețată de urmașul său, Isac Balica, mare vistiernic și apoi hatman al Moldovei, decapitat de Ștefan Tomșa al II-lea
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
de către profesorul N.G. Dossios ("Studii Greco-Române", p. 60): Dintre odoarele de preț cu care a fost înzestrată biserica s-a mai păstrat o icoană de argint a Maicii Domnului, purtând pe cap o coroniță de aur încrustată cu pietre prețioase, dăruită de Doamna Ecaterina, soția lui Constantin Mavrocordat. Pe latura inferioară a icoanei se află următoarea inscripție în limba greacă: „"Din evlavie pentru Maica Domnului, Ecaterina a îmbrăcat cu argint această icoană cu banii ei. Era fata lui Constantin Roset iar
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
Pătrașcu Voievod, copil mort de ciumă în 1655, în regiunile căzăcești și reînhumat la Comana, probabil după 7 ani. La acea dată, mama sa, Anca, se afla încă în viata, ea murind probabil puțin înainte de 1668. La 1699 Șerban Cantacuzino dăruiește Mănăstirii Comana un chivot de argint întru pomenirea părinților Drăghici și Păuna și soțiilor Maria si Andriana; informații ce denotă ca ei sunt înmormântați la Comana. În același an, Șerban Cantacuzino începe restaurarea Mănăstirii Comana. Lucrările de reclădire au fost
Mănăstirea Comana () [Corola-website/Science/306614_a_307943]
-
deoarece niciun izvor nu spune nimic despre originea străină a lui Basiliskos. Se știe că Basiliskos avea o soție, Zenonis, și cel puțin un fiu, Marcus. Cariera militară și-a început-o în timpul domniei lui Leon I. Împăratul i-a dăruit cumnatului său titlul de "dux", sau comandant al armatei, în Tracia. În această zonă, Basiliskos a condus o campanie militară împotriva bulgarilor în 463. I-a urmat lui Rusticius ca "Magister militum per Thracias" (464), și a repurtat unele succese
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
septembrie regele a murit în luptă, iar armata sa s-a retras. Moartea regelui Pedro a fost o grea lovitură dată rezistenței cathare, situația înrăutățindu-se în cursul anului 1214. Raymond a fugit în Anglia, iar moșiile sale au fost dăruite de papă regelui Filip al II-lea, ceea ce a crescut interesul monarhului pentru continuarea luptelor. În noiembrie, Simon de Montfort a cucerit Périgordul și castelele Domme și Montfort. El a mai cucerit de asemenea Castlenaud și a distrus fortificațiile din
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]
-
oferită rebelilor maghiari prin Tratatul de la Karlowitz (26 ianuarie 1699). Dupa încă o încercare nereușită, în 1700, de a redeveni principe al Transilvaniei, s-a stabilit la Galata (lânga Istambul) cu soția sa. Sultanul Mustafa al II-lea i-a dăruit generoase ajutoare materiale și titlul de pașă de Vidin. A decedat în 1705 la Nicomedia (astăzi Izmit, Turcia). În contextul disputelor naționaliste moderne, faptul că Imre Thököly a fost recunoscut de către sultanul Mehmed al IV-lea ca „rege al Ungariei
Imre Thököly () [Corola-website/Science/306684_a_308013]
-
surse egiptene , între care o epistolă egipteană din preajma anului 1470 î.e.n., în lauda faraonului Thutmose al III-lea care cucerise orașul printr-un șiretlic ce aduce aminte de calul troian (circa 200 de luptători egipteni se ascunseseră în niște coșuri dăruite în cadou guvernatorului canaanit al cetății.) (mărturie din Papirusul Harris). Localitatea este amintită și în tăblițele de la Tell al Amarna din 1350 î.e.n. Yaffa este pomenită în Vechiul Testament în patru ocazii — în Cartea lui Iosua (Yoshua) ca punct de limită
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
1948-1949 , și din anul 1948 ea a devenit sinagoga imigranților evrei din Libia care au fost cazați în oraș. Legenda povestește că atunci când acești imigranți căutau în Jaffa un loc de rugăciune, au întâlnit un călugăr franciscan care le-a dăruit cheia casei, spunându-le ca ea a fost odată loc de rugăciune evreiesc. Abia în anul 1980 clădirea a fost identificată cu hanul din 1740. Schimbări demografice în cartier au dus la abandonarea locului de către o mare parte a credincioșilor
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
descoperită într-un mormânt boieresc de lângă Pirot în anii 1970; astăzi, ea este păstrată la Muzeul Național al Serbiei din Belgrad. Este prima descoperire de acest fel, care demonstrează o tradiție medievală atestată în scris conform căreia monarhii ortodocși le dăruiau celor mai eminenți dregători un vestmânt pe care ei îl purtaseră. Cu prima sa soție Teodora a Țării Românești (maica Teofana), fiică a lui Basarab I al Țării Românești, Ioan Alexandru a avut mai mulți copii, inclusiv Ioan Srațimir, care
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
călugări care avea anterior o biserică de lemn. În cursul secolului al XV-lea, în jurul bisericii noi s-a dezvoltat un așezământ monahal cunoscut ca Mănăstirea Humor. Printr-un uric din 13 aprilie 1415, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a dăruit "„mănăstirii panului Ivan vornic (...) care este la Humor”" moșia Pârteștenilor care cuprindea Solonețul (actualul sat Pârteștii de Sus), adică „un sat la obârșia Solonțului, unde au fost Tatomir și Pârtea”, și Pârteștii de Jos, adică „seliștea Dioniș”. Domnitorii secolului al
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
sat la obârșia Solonțului, unde au fost Tatomir și Pârtea”, și Pârteștii de Jos, adică „seliștea Dioniș”. Domnitorii secolului al XV-lea au înzestrat mănăstirea cu obiecte prețioase și manuscrise. Dintre manuscrise, se mai păstrează și astăzi "Tetraevangheliarul de la Humor", dăruit Mănăstirii Humor în anul 1473 de către Ștefan cel Mare. Pe acest manuscris se precizează că Ștefan cel Mare ""a dat de s-a scris un Tetraevanghel cu mâna ierodiaconului Nicodim"". Pe una din filele acestei cărți de cult se află
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
nu suferă sub povara încercărilor nici o slăbire în învățătura sau viața, în credința sau disciplina ei (6). De aceea ea întărește prin har înțelegerea, celor ce caută spre ea cu evlavie. Căci ea cheamă pe de-o parte pe necredincioși, dăruindu-le lumina cunoștinței adevărate, pe de alta păstrează pe cei ce contemplă cu iubire tainele ei, păzind nevătămată și fără beteșug pupila înțelegerii lor. Iar pe cei ce au suferit vreo clătinare îi chemă din nou și le reface prin
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
vrea să fie câtuși de puțin sub acest obroc, ci vrea să fie așezat în vârful și pe înălțimea Bisericii. Căci dacă Cuvântul 547 e ținut sub litera legii, ca sub un obroc, îi lipsește pe toți de lumina veșnică nedăruindu-le vederea duhovnicească celor ce nu se străduiesc să se lepede de simțirea (percepția) înșelătoare, care nu e capabilă decât de eroare și nu sesizează decât aspectul coruptibil al corpurilor înrudite cu ea. El vrea deci să fie pus în
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
dintre cele spuse trebuie înțeles după sensul locului din Sfânta Scriptură, dacă vrem să ținem seama de scopul celor scrise.551 Prin candele socotesc că Sfânta Scriptură înțelege aici lucrările Duhului Sfânt, sau darurile (harismele) Duhului Sfânt, pe care le dăruiește Bisericii Cuvântul care e capul întregului trup (13). Căci s-a spus: "Și se va odihni peste El duhul lui Dumnezeu, duhul înțelepciunii si al înțelegerii, duhul sfatului și al tăriei, duhul cunoștinței și al evlaviei; și duhul temerii îl
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]