16,375 matches
-
hoașcă abominabilă, și c-ar fi trebuit să stea În banca lui. În concluzie, Îi zice, nu-ți dau nici un ban. Țineți puțin de volan, vă rog? Am apucat covrigul, iar moșulețul a Înhățat pistolul cu mâna stângă, ieșind pe geam pentru a trimite un glonț În cauciucul unuia care nu voia să se dea la o parte. Mașina a tresărit ca un taur pișcat de o albină, năpustindu-se Într-un parapet. — Mulțumesc, a spus el, revenind la volan. Unde
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
i-am spus, suma se triplează. Politica firmei. Moșul a tăcut și a accelerat vijelios, apropiindu-se Încet din lateral de limuzina cu Însurăței. I-a făcu semn celuilalt șofer s-o lase mai moale, iar eu am ieșit pe geam, sprinten ca un cuc la ora exactă, Încercând să ajung la hârtie. Mirele, care, luând În considerare mutra de rotweiler operat de prostată care se Întrevedea sub voalul alb de lângă el, trebuie să-și fi făcut mult curaj Înaintea nunții
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și luă lucrurile în grabă, fugind. N-am uitat nici o zi geroasă cu ninsoare măruntă din soare. La fereastră, bunica îmi zicea că ninge așa doar cînd e ger. Eu mă cățărasem uimit, lipind, bănuț rotund de aramă, nasul pe geam, cu ochi rotunzi și obrazul și palmele rotunde spre ce era afară. În liniștea de dincolo treceau sănii cu oplene pline de oameni în cojoace și de femei cuibărite la codîrlă ce țineau în brațe oale aburite. În urma lor se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
confecționat fițuici și s-a așezat în banca de lîngă fereastră pe unde, din cauza ghivecelor, profesorul nu se putea strecura. Tocmai cînd copia mai abitir, interveni acel amănunt semnificativ pe care atât de stăruitor ni-l recomandase Popescu: strecurată prin geam, o rază de soare îl mustră pe erou, declanșîndu-i în conștiință un proces. Scîrțîitul penițelor, bîzîiala unei muște ce se muta pe bancă au devenit dramatice. Sîcîitoare, o întrebare sfredeli cugetul micului delincvent: „Oare e corect ce fac?” Și, ca
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
conducă. Am rămas eu cu Ovidiu. Simțeam în mine o năruire. Nu semăna nici a remușcare nici a rușine, mai curînd o satisfacție vană peste care, vag, se lipea amărăciunea. Pe la trei dimineața ne-am trezit cu bătăi violente în geam. Era Titi Gîndac care, cine știe din ce pricină, nu participase la petrecere. - Bă, Ovidiule, dă-mi, bă, drumu’ că am găsit o fată. Mă, ce femeie!... - Fugi, bă, abia ne-am culcat. - Nu mă lăsa, Ovidiule, se ruga Titi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
care, pentru mine, rămînea încă obscur. Într-o zi dînsa ceru voie mamei sale să ieșim în oraș. După ce și-a cărat în iatac toate cele de trebuință, mi-a poruncit să mă întorc cu spatele la ea. Îmi lipii fruntea de geam. După răceala sticlei mi-am dat seama cît de fierbinte mi-este capul. Aș fi vrut să prind cu coada ochiului mișcările fetei, dar nauzeam decît foșnete grăbite urmate în sfîrșit de glasul ei voios. - Gata, poți să te întorci
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
toanele Patriciei. Singura încăpere a locatarei (se vedea bine, era o sărăntoacă) avea mai multe destinații: dormitor, spălătorie, bucătărie, cameră de primire. Pornind de la plita de lîngă ușă, un burlan înconjura pereții pe sub tavan și străpungea afară prin ochiul unui geam astupat cu tablă. După perdeluța de tifon, în fereastră zăcea, lîngă cutia de chibrituri, un capăt de lumînare. Pe sub tavan se întindea în diagonală o sfoară cu rufe puse la uscat. Striate de colburi vechi, în colțurile afumate, atîrnau pînze
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
afla o coală de hîrtie. Într-un colț, Goilav avea o însemnare: „Azi am ascultat un ciripit de păsăruică. N-am văzut-o, dar am înțeles că-și gîngurea din gușă dragostea.” Cînd, toamna, conteneau ploile, Goilav își lipea de geam profilul cabalin ca să contemple cireșul de sub streașină. Cu clonțișor subțire ca de ac, mută, o păsărică se pitea pe sub frunzișul care lucea de apă. Foarte demult, într-o astfel de seară, Goilav a auzit trosnind un geam. Nu era vîntul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
își lipea de geam profilul cabalin ca să contemple cireșul de sub streașină. Cu clonțișor subțire ca de ac, mută, o păsărică se pitea pe sub frunzișul care lucea de apă. Foarte demult, într-o astfel de seară, Goilav a auzit trosnind un geam. Nu era vîntul. „Pesemne a sărit mîța”, bănui el, și, urmat de coana Sofica, care se înarmase cu o mătură, a pus mîna pe lumînare și s-a îndreptat către cămară. Într-un colț ședea, ghemuit, un om. Pe fața
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Ițic ș-a lui Ivan. Culoarea dumitale e alta. - Vrei să spui că nu putem merge împreună? - Ai mers cu noi cînd m-ai primit în casă. Mîine însă îi vei primi și pe prigonitorii mei. - Dacă vor intra pe geam și vor leșina pe scaun... - Cînd trag cu pistolul și eu trebuie să intru prin geam, asta nu se iartă. - Poate că nu, replică Goilav. Dar un singur adevăr e o idee mult prea fixă pentru formele care curg mereu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
împreună? - Ai mers cu noi cînd m-ai primit în casă. Mîine însă îi vei primi și pe prigonitorii mei. - Dacă vor intra pe geam și vor leșina pe scaun... - Cînd trag cu pistolul și eu trebuie să intru prin geam, asta nu se iartă. - Poate că nu, replică Goilav. Dar un singur adevăr e o idee mult prea fixă pentru formele care curg mereu. Prefer să n am încredere în doctrine. Cu timpul, ele se dezic. - Domnu’ pictor, există ceva
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ca o pietricică azvîrlită în lac: cînd apa își reface oglinda, la mal încă se mai sparg valurile. Chiar din prima zi porni o ploaie cleioasă. Șanțurile se umpleau cu noroi. Ca să intre înăuntru mireasma ploii, am deschis larg ușa, geamurile fiind înțepenite în vopsea. Pe zbiceala de sub gard se apropiau doi inși. În smîntîna de pe șosea, clefăia cu cizme de cauciuc altul. În ploaie oamenii grăiau domol. Unul povestea cu tacîm o afacere personală: ... „Și m-am dus la do
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
strîmba de rîs, Costică o îndemna: - Faceți aplauze, tovarăși! De lîngă perete frații lui Fărocoastă răcneau și ei: - Aplauzați, măi! Casa domnului Tomulescu era peste drum de școală. Trimis de directoare pe întuneric, în fiecare dimineață venea sămi bată în geam Jugan. Trebuia să plec pe teren pentru a lămuri sătenii să care gunoaiele pe cîmp, altădată să vină la ședință... Cum întreaga agricultură urma să devină științifică, forfetarul înșira tot satul să-i trezească pe profesori care, la rîndul lor
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tot. La Bosanci țăranii întocmiseră pichete iar prin sat nu mai putea trece nici o mașină cu activiști. Doar pe jos mai intrau străinii. În cele din urmă satul a fost înconjurat cu tunuri. La Tudora sau sculat femeile. Au spart geamurile primăriei și i-au scos pe activiști afară. După ce-i puseră cu ceafa în jos, toate babele (să iertați oameni buni!) și-au ridicat fustele și și-au șters curul de gura lor. Gospodarii înhămau caii la căruțe și fugeau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
medie pentru muncitori. Până nu demult voiai să te faci profesor de sport. Acum nu mai vreau, țintesc și mai sus. Băieții cu găleata de clei tac și sunt pe picior de plecare. Afară s‑a mai potolit aversa, dar geamurile tot se scutură din țâțâni. Sigur că o aversă asemănătoare bate și în geamul Sophiei, făcând să se cutremure mestecenii din grădina ei; ploaia ar putea să ia cu ea și un cuvânt de iubire și să i‑l transmită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu mai vreau, țintesc și mai sus. Băieții cu găleata de clei tac și sunt pe picior de plecare. Afară s‑a mai potolit aversa, dar geamurile tot se scutură din țâțâni. Sigur că o aversă asemănătoare bate și în geamul Sophiei, făcând să se cutremure mestecenii din grădina ei; ploaia ar putea să ia cu ea și un cuvânt de iubire și să i‑l transmită Sophiei. Sophie stă mai mult ca sigur la lumina veiozei și‑și face temele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ar vrea să știe și ea de ce iubirea caută mereu să spargă faimoasele bariere urcând, și niciodată coborând. Și‑l mai întreabă pe Hans dacă nu vrea un iaurt cu fructe ca desert - mai e unul și stă singuratic pe geam - ca să poată judeca la rece. Nu, Hans nu vrea nici un iaurt cu fructe de pe vremea lui Pazvante Chioru’, el vrea să dea pe gât un whisky sau un coniac. Aude pur și simplu clinchetul cuburilor de gheață și vede parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
plămânii Îi simțeam oricum mizerabili. Fumasem mult cu o seară Înainte, cam peste puterile mele, ca să zic așa. Dar ăsta sunt eu: fumător cu scrupule, primul care strâmbă din nas la hainele Îmbâcsite și tot primul care golește scrumiera, deschide geamul. * Spiritul ăsta igienist mă mânase și pe mine afară din casă În acea dimineață de august. Mătușa Clara, gazda mea de peste vară, se apucase pe la 9 să spele cele câteva vase, pe care le murdărise sărbătorindu-și, de una singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ziare. până când — așa cum spuneam — ajunseserăm cu toții undeva sus la etajul trei plin cu ziare și cărți Împrăștiate aiurea, și noi cu gențile negre la șold (G.N.P.), admirăm balamucul și salcâmul care de-a lungul anilor se Înălțase — hăt — până În dreptul geamului, unde, mai târziu, aveam să aruncăm cu ziare [...] Deci, așa. Nu mi-e prea clar ce impresie am făcut asupra colegilor. Lui Leac știu că i-a plăcut ce-am scris, mie mi-a plăcut ce scrisese Leac. Dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
eu, avea sediul lângă Joy’s, mi-era În drum. N-a fost cu mare folos, au răzuit tot după două zile. Dar nu conta, noi ne făceam mâna. Leac a lipit textul pe ferestrele tuturor vecinilor, unul chiar pe geamul Andreei. A fost reperat. Se știau oarecum, așa că Leac s-a temut că, tot oarecum, e deconspirat. Eram tare secretoși În vremea aceea. Am rămas așa și după, În definitiv am ajuns să avem și de ce. Însă atunci, la Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
să rămânem Înăuntru? Inspectorul a clătinat din cap, ne-a privit câteva clipe pe toți, a ridicat din sprâncene, apoi a ieșit pe terasă. Până să-l urmeze Leac Își aprinsese deja o țigară. Noi amuțiserăm, Încercam să privim prin geamul care se aburise, să auzim ce vorbesc. N-a durat mult, câteva minute, apoi Leac s-a Întors singur În casă, Încruntat, și ne-a spus: - Plec cu ei. Apoi a urcat În camera lui, s-a Întors cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
La un moment dat, furios, după ce scorniserăm Împreună toate ipotezele despre implicarea lui Pârvu În arestare, vrea să iasă afară, să-i spargă mașina. Mașina nu mai e acolo, probabil o băgase În garaj. Se hotărăște atunci să-i spargă geamurile la casă, aruncă cu pietre de pe alee, prima nu nimerește, a doua nu mai apucă s-o arunce, Îi sărim eu și vânjosul de Adelin În spate. Se liniștește greu, Îl ducem Înăuntru, mai rămânem câteva ore, ne facem praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Întorc, Îl văd pe puști călare pe pieptul meu, cu sucitorul În mână ridicat spre tavan. Sunt teminat, acuma o Încasez, Îmi zic. Nu-mi zic până la capăt, se aude zgomot de sticlă spartă. Leac aruncase cu un scaun prin geamul ușii. Puștiul se sperie, Înlemnește urmărindu-l pe Leac cum curăță tocul ferestrei de cioburi. Nu știu ce vrea tovarășul meu, probabil se gândește să intre În bucătărie pe-acolo. - Stai pe loc! urlă puștiul izbind cu sucitorul În pardoseală, chiar lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Puștiul pare În stare. Caut și eu privirea lui Leac, aș vrea să-i spun și eu că puștiul pare În stare. Leac nu se uită la mine, nu zice nimic. Se apucă din nou să curețe cioburile din tocul geamului, pe Îndelete, cu două degete, de parcă asta ar fi treaba lui acolo, În momentul acela. Nu se uită la mine, eu casc ochii și nu reușesc să spun nimic. Trec câteva clipe, prea multe. În spărtură apare chipul lui Adelin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Ia tu camera și vino cu Leac la mine. Făceam schimb de roluri: acum ea avea drogurile, eu trebuia să filmez. Andreea pleacă, urcă În jeep-ul argintiu al senatorului. Ăla demarează scrâșnit, Andreea zvâcnește pe scaun, o văd prin geamul deschis, cât pe-aci să-și rupă gâtul. Mie nu știu ce-mi vine, nu mă duc imediat spre mașina În care aștepta Leac, urc din nou la bar și cer nota. O grămadă de bani, Adelin spune că puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]