16,549 matches
-
după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman afirma că "Șapte băieți și o ștrengăriță" este o comedie lejeră. Această opinie este susținută și de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, care considera acest film drept o comedie ușoară, mai mult sau mai puțin muzicală. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu
Șapte băieți și o ștrengăriță () [Corola-website/Science/328337_a_329666]
-
fiind vizionat de 3.163.456 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera "Iarna bobocilor" drept un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste , realizat la comanda politică a conducerii statului. Astfel, la sfârșitul deceniului 7 al secolului al
Iarna bobocilor () [Corola-website/Science/328342_a_329671]
-
2-3 luni în statele componente ale URSS. În ciuda marelui succes la public al acestui film, criticii de specialitate au scris recenzii defavorabile. Astfel, Călin Căliman afirma în lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" că filmul "Cîntecele mării" are o valoare „discutabilă”. Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, îl considera o comedie ușoară de tip musical care asigura „procentul leninist de divertisment pus alături de propagandă”. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
public, fiind vizionat de 1.796.410 spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situatie a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, consideră "Primăvară bobocilor" drept un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste , realizat la comandă politică a conducerii statului. Astfel, la sfârșitul deceniului 7 al secolului al
Primăvara bobocilor () [Corola-website/Science/328379_a_329708]
-
(născut Alfred Liquornik, nume purtat oficial până în 1957) (n. 14 august 1920, Cernăuți, România - d. 18 octombrie 1981, New York, SUA) a fost un poet, scriitor, critic literar și jurnalist austriaco - american de limba germană, evreu originar din Bucovina. Alfred Liquornik a fost primul copil al soților Moritz și Sali Liquornik născută Sternberg. După doi ani s-a născut și sora sa, Herta. Familia sa făcea parte din populația evreiască
Alfred Gong () [Corola-website/Science/328385_a_329714]
-
(născut în 31 octombrie 1902, mort în 17 august 1987) - poet, traducător și jurnalist brazilian. Este considerat cel mai important poet al secolului al XX-lea din Brazilia. S-a născut într-o familie a unor fermieri, proveniți din Scoția și Portugalia. A studiat farmacia în Belo Horizonte. În 1934 se stabilește în Rio-de-Janeiro
Carlos Drummond de Andrade () [Corola-website/Science/327584_a_328913]
-
a fost funcționar public în ministerul educației și sănătății. După al II-lea Război Mondial a activat în cadrul direcției patrimoniului istoric și artistic. În 1975, în vremea dictaturii militare a refuzat Premiul de Stat pentru literatură. A activat și ca jurnalist. A murit la scurtă vreme după moartea singurei sale fiice. Mașina lumii și alte poeme, ed. Humanitas, 2012, traducere de Dinu Flămând.
Carlos Drummond de Andrade () [Corola-website/Science/327584_a_328913]
-
(n. 1888, Lemberg - d. 1942, lagărul Bratzlaw, Transnistria) a fost un jurnalist evreu de expresie germană din Cernăuți. Împreună cu avocatul Dr. Elias Eliahu Weinstein a scos publicația "Czernowitzer Morgenblatt" („Foaia / Gazeta de dimineață din Cernăuți”) un ziar de limba germană, care a fost publicat la Cernăuți de un grup de ziariști, avocați
Julius Weber () [Corola-website/Science/327592_a_328921]
-
1918 - 1940, când localitatea a făcut parte din România, mai precis între 14 mai 1918 și 28 iunie 1940, perioadă în care au ieșit de sub tipar 6484 de numere. a fost președinte (1922) și ulterior vicepreședinte (1924 - 1925) al sindicatului jurnaliștilor din Cernăuți. A fost președinte al "Bürgerlichen Mietervereines" (asociației cetățenești a chiriașilor), înființate în 1922. A fost președinte al "„Gemilath Chessed“", asociație întemeiată în 1923 pentru acordarea de împrumuturi fără dobândă. A fost membru al Consiliului municipal din Cernăuți. A
Julius Weber () [Corola-website/Science/327592_a_328921]
-
mai tânăr, cel devotat lui Corneliu Zelea Codreanu, se refugiază în România din Grecia abia în 1926, în timp ce cel mai în vârstă, Sterie Ciumetti inginerul era deja de mult stabilit în Regat (din 1913). Unii istorici ai perioadei interbelice sau jurnaliști consideră că Sterie Ciumetti, macedoromân refugiat în România în 1926, cărora le era clară diferența de vârstă între cei doi Sterie Ciumetti afirmă în mod incorect că macedoromânul Sterie Ciumetti devenit un important membru al Mișcării Legionare era fiul inginerului
Sterie Ciumetti (inginer) () [Corola-website/Science/327595_a_328924]
-
lui Sterie Ciumetti inginerul și fratele Floricăi îl chema Anton și nicidecum Sterie, și Anton Ciumetti moare de moarte naturală în 1941, în timp ce Sterie Ciumetti marele legionar este omorât în 1933. Iată cum respinge afirmația incorectă a acestor istorici și jurnaliști (în engleză) nepoata lui Sterie G. Ciumetti, fiica Floricăi Bagdasar:
Sterie Ciumetti (inginer) () [Corola-website/Science/327595_a_328924]
-
întoarcă în România pentru a scăpa de răzbunarea mafioților. Femeia se întoarce în țară și trăiește ca o persoană bogată, cu banii obținuți de la companiile de asigurări și cu recompensa pentru prinderea lui Dillinger. Ea devine amanta lui Liviu Balș, jurnalist la ziarul „Independența”, și este vizitată periodic de Angie. Încearcă să-și reia relația cu Tit Liviu Podoleanu, dar acesta o tratează ca pe o străină. Anna scrie memorii pentru a i se permite reîntoarcerea în SUA. Inspectorul de siguranță
Femeia în roșu (film din 1997) () [Corola-website/Science/327593_a_328922]
-
german pentru anihilarea trupelor române în cazul unei tentative de armistițiu intră în atenția comitetului insurecțional român. Un căpitan și o violonistă de la filarmonică reușesc să fotografieze documentul. Abordare romanescă a evenimentelor de la 23 August 1944, cu bune mijloace regizorale.”" Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera "Stejar - extremă urgență" drept un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste , care prezintă România în cel de-al doilea război mondial fără a mai pomeni
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
cel care le dăruiește și-a pierdut omenia în ochii destinatarilor” , iar, în mâna lui, florile par a fi de plastic. În urma întâlnirilor pe care le are cu diferite persoane, călătoria doctorului se transformă „într-un posibil drum al Damascului”. Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera că filmul "Singurătatea florilor" se înscrie printre filmele care prezintă „un univers fictiv, o Românie paralelă”.
Singurătatea florilor () [Corola-website/Science/327717_a_329046]
-
s-au converit la Creștinism, și mutată în Bergen în 1883, a fost incendiată și arsă. La început focul a fost atribuit unui scurtcircuit electric. În ianuarie 1993, Varg Vikernes, cunoscut și ca "Count Grishnackh", a fost intervievat de un jurnalist local în apartamentul său decorat cu simboluri naziste, arme și simboluri satanice. Conform lui Vikernes, fanii bleck metal au declarat război creștinismului și societății norvegiene și erau responsabili pentru opt incendieri ale bisericilor ca parte a unei campanii teroriste în
Anticreștinism () [Corola-website/Science/327709_a_329038]
-
Cinematografiei. Recenziile acestui film au fost în general pozitive, deși unii autori au identificat un rol propagandistic al producției cinematografice. Într-un articol publicat în martie 1980, Constantin Pivniceru îl cataloga drept un film de „fină observație și devotată sinceritate”. Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera "Iarba verde de acasă" drept un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste, realizat potrivit indicațiilor lui Nicolae Ceaușescu, în care satul descris este „un univers
Iarba verde de acasă () [Corola-website/Science/327731_a_329060]
-
o însăilare narativă care îmbină retorismul cu banalitatea unor statui alegorice. Secv. rapel pentru caracterul festivist al filmului: epilogul-vernisaj al unei expoziții închinate luptei antifasciste. Muncitorului i se rezervă o statuie în centrul sălii, iar inginerului un bust pe margine!”" Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera "Liniștea din adîncuri" drept un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste, care descrie lupta comuniștilor în ilegalitate și în perioada cuceririi puterii. Editoarea Adina Georgescu-Obrocea
Liniștea din adîncuri () [Corola-website/Science/327738_a_329067]
-
Revenire nostalgică a autoarei pe urmele Seratei și premoniție a Figuranților, descifrând, de astă dată, istoria prin ochii unei fetițe (Dana Felicia Simion). „Regizoarea reușește portrete (psihologice, morale, de epocă) în aqua forte, susținute de actori copleșitori” (cf. Eva Sârbu).”" Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera "Pe malul stîng al Dunării albastre" drept un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste. Regizoarea Malvina Urșianu a primit în anul 1983 Premiul special al
Pe malul stîng al Dunării albastre () [Corola-website/Science/327758_a_329087]
-
principalul ei rol de maturitate”", regizoarea și actrița reușind "„să construiască un personaj profund și complex, urmărind cu acuitate și o mare finețe a detaliilor și nuanțelor drama unei femei care, după reabilitare, se chinuiește să se reintegreze în societate”". Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera "O lumină la etajul zece" drept un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste, în care șantierul și uzina sunt prezentate ca singurele locuri în care
O lumină la etajul zece () [Corola-website/Science/327976_a_329305]
-
regizoarei care revelează viitoare vedete precum Coman și Motoi, îi dă prilej lui Ion Finteșteanu pentru savurosul personaj al unui crai zaharisit, ca și jocului cu imprevizibilul climatelor. Filmul este, însă, grav compromis de convenționalul și chiar ridicolul secvențelor „insurecției”." Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera "Serata" drept un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste, care descrie lupta comuniștilor în ilegalitate și în perioada cuceririi puterii. Regizoarea Malvina Urșianu a primit
Serata (film) () [Corola-website/Science/327961_a_329290]
-
fost vizionat de 3.315.499 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, îl considera un film cu caracter politic și propagandistic care descrie lupta comuniștilor în ilegalitate și în perioada cuceririi puterii. Analizând acest film, Bujor T. Râpeanu a afirmat că
Roșcovanul (film) () [Corola-website/Science/327039_a_328368]
-
Pe 15 mai 1919, 20.000 de soldați eleni au debarcat la Smirna și au preluat controlul asupra orașulului și a regiunii învecinate sub acoperirea vaselor grecești, francize, amereicane și britanice , fiind întâmpinați ca adevărați eliberatori de către populația greacă locală. Jurnalistul turc Hasan Tahsin și câțiva prieteni au hotărât să armatei elene. Tahsin a tras primul foc al Războiului de Independență al Turciei atunci când a încercat să îl asasineze pe comandantul grec. El în schimb a ucis un portdrapel grec, continuând
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
distribuirea și comercializarea produselor sale în întreaga lume. În 1882, aceste societăți diferite au fost combinate în Standard Oil Trust, care controla aproximativ 90 % din rafinării și conductele națiunii. Evident, aceasta situatie a deranjat multă lume, de la guvernanți și până la jurnaliști, care au început să atace compania pe toate căile. Asta cu toate ca Standard Oil determinase o scădere a prețului petrolului cu 80%. În scopul de a exploata economiile la scară înaltă, Standard Oil a făcut totul, de la a construi propriile sale
John D. Rockefeller () [Corola-website/Science/327157_a_328486]
-
nu mai poată rafina. Cel mai adesea însă, mai ales după ce practicile sale au făcut înconjurul industriei de rafinare, companiile mici acceptau fără prea multe discuții oferta magnatului. Bogăția și succesul enorm al lui Rockefeller a devenit o țintă pentru jurnaliști , politicieni de reformă și alții care l-au văzut ca un simbol al lăcomiei corporatiste , criticandu-i metodele cu care el ar fi construit imperiul sau. The New York Times a raportat în 1937: ""El a fost acuzat de strivirea concurenței, imbogatindu-se
John D. Rockefeller () [Corola-website/Science/327157_a_328486]
-
Street Studio B în New York City. Încorporând elemente ale formei de sonată din muzica clasică, Macero a editat și aranjat înregistrările lui Davis din ședință pentru a produce albumul. Marcând începutul perioadei sale "electrice", "" s-a fost privit de către criticii/jurnaliștii de muzică, drept prima lucrare fusion a lui Davis, urmată de o schimbare stilistică față de gen în lucrările sale precedente și concertele live Albumul a fost însă primit de controverse între criticii de muzică, în particular cei de muzică jazz
In a Silent Way () [Corola-website/Science/327151_a_328480]