KorAP: Find »[drukola/base=peisaj & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...615 616 617 ...663 >

16,567 matches

Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442

și cerul. S-a Întors la pictură, pe care se iviseră fisuri noi. Pe marea panoramă circulară erau pictate iar și iar frânturi discontinue. Erau și schițe În cărbune, linii negre și simple pe varul de pe zid. Totul alcătuia un peisaj uriaș și alarmant, fără nume, fără dată, unde scutul pe jumătate Îngropat În nisip, coiful medieval stropit cu sânge, umbra unei puști de luptă pe o pădure de cruci din lemn, un Întreg oraș Înconjurat cu ziduri, ca și turnurile

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
precis ca Într-o partitură muzicală, Înainte de a-l da afară desculț și a-i tăia - să i-l arunce În văzduh, Într-o versiune actualizată - capul. Voia să prelungească lumina orașului incendiat până În zorii cenușii de pe plaja care, cu peisajul ei ploios și marea drept fundal, murea, la rândul său, Într-un amurg veșnic, preludiu al aceleiași nopți ori al oricărei alteia, identică, o buclă interminabilă ce ducea centrul roții și pendulul oscilant al Istoriei până sus, În ceruri, la

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
interesantă. Faulques era cunocut În unele locuri și cercuri profesionale, dar nu pentru pictură. După primele aventuri juvenile, și În tot restul vieții profesionale, desenul și pensulele rămăseseră În urmă, departe - cel puțin așa crezuse până de curând - de situațiile, peisajele și oamenii percepuți prin obiectivul aparatului de fotografiat: materia lumii de culori, senzații și chipuri care Îi alcătuise căutarea imaginii definitive, clipa totodată fugară și eternă care să explice totul. Norma ocultă care ordona geometria implacabilă a haosului. Paradoxal, Faulques

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-și urmeze propriul destin. Din acel moment, aveau să-i continue munca doar timpul și hazardul, cu pensulele muiate În propriile lor combinații, complexe și matematice. Asta făcea parte din natura Însăși a operei. Faulques a continuat să observe marele peisaj circular, alcătuit În mare parte din amintiri, situații redăruite prezentului În culorile acrilice de pe perete, după ce acesta străbătuse ani la rând mii de kilometri, geografia infinită a circumvoluțiunilor, neuronilor, pliurilor și vaselor de sânge din care Îi era alcătuit creierul

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
fotografii se estompau În gloata de trăsături comune, pe fundalul unei succesiuni de scenarii imposibil de lămurit fără un efort de memorie: Cipru, Vietnam, Liban, Combodgia, Eritreea, El Salvador, Nicaragua, Angola, Mozambic, Irak, Balcani. Vânători solitare, călătorii fără Început și sfârșit, peisaje devastate din geografia Întinsă a dezastrului, războaie care se confundau Între ele, oameni care se confundau unii cu alții, morți care se confundau cu alți morți. Negative fără număr, Își amintea doar unul dintr-o sută, din cinci sute, dintr-

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
chestiunii complexe din mâinile lor - Faulques Însuși recunoștea că acum era a amândurora, fără cea mai mică Îndoială. Într-un punct al convorbirii, care se prelungise dincolo de căderea nopții, celălalt se oprise la jumătatea unei fraze, când tocmai descria un peisaj: un gard de sârmă ghimpată și un munte bolovănos și golaș, lipsit de vegetație, pe care gardul Îl marca precum un cadraj ironic și pervers, ca pe o poză. La vorba „poză”, musafirul se ridicase În beznă - Faulques și el

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
cu efectul lui asupra inimii și capului, atenua senzația de irealitate. Vizita neașteptată, convorbirea, amintirile și imaginile despăturite la fel de evident ca și pagina cu fotografia ori albumul cu lucrările lui de război păreau acum să facă parte fără stridențe din peisajul familiar. Chiar și fresca vastă și concavă, de al cărei anvers din piatră Faulques stătea acum rezemat, noaptea care Învăluia totul păstrau locuri potrivite, cotloane, perspective pentru a situa tot ceea ce, ca un prestidigitator În fața publicului fascinat, vizitatorul scosese rând

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
Într-o anumită ocazie Îl fotografiase În decursul unei ore lângă o groapă comună, pe vine, fumând și atingându-și fața pe când Îi dezgropau fratele și nepoata. Nimeni nu dăruia nimănui privilegiul Îndoielnic de a vedea asemenea lucruri În obiecte, peisaje ori oameni. De la o vreme, Faulques bănuia că așa ceva era cu putință după un anume soi de călătorii. Troia dus-Întors, de pildă. Singurătatea unei odăi de hotel, marcând fotografii și curățând camere foto cu fantome proaspete pe retină; ori, mai

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
treaba, a spus, și chiar și lui i-a sunat ciudat răspunsul dat, pe când absurda amenințare cu moartea plutea Între ei. Celălalt a tăcut o vreme, gânditor, apoi a spus că și el Își făcea propriul tablou. Așa a spus: peisajul lui de război. Văzând zidul, a adăugat, Își dăduse seama ce Îl adusese până acolo. Totul trebuia să se potrivească, nu era adevărat? Să se potrivească ciudat de perfect. Și era ciudat. Markovic nu credea deloc că autorul frescei era

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
care puteai practica fotografia ori pictura. Faulques a răspuns simplu. Era vorba despre o călătorie, a spus. În copilărie petrecuse multă vreme În fața reproducerii unui tablou vechi. Și la urmă hotărâse să se ducă la el, ori mai curând la peisajul pictat În fundal. Tabloul era Triumful Morții de Bruegel cel Bătrân. - Îl știu. E În cartea dumitale, Morituri: cam pretențios titlul, dacă Îmi permiți să-ți spun. - Îți permit. Chiar și așa, a comentat Markovic, acel album de fotografii al

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
stai mult timp În interiorul războiului. - Pentru un rezumat, nu-i rău. — Păi, vorbind despre locuri, a comentat Markovic, nu știu dacă și dumneata pățești ca mine. În război, supraviețuiești datorită accidentelor de teren. Asta Îți creează un simț aparte al peisajului. Nu crezi? Amintirea locului pe unde ai călcat nu se șterge nicicând, deși uiți unele amănunte. Vorbesc despre pajiștea pe care o vezi așteptând venirea dușmanului, forma colinei pe care o urci sub foc, glodul din tranșeea care te apără

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
lungă. Prin ferestre, pictorul de război putea auzi vuietul mării care se năpustea la picioarele falezei. - Alaltăieri, a continuat Markovic pe același ton, eram Într-un hotel, mă uitam la televizor și mi-a venit o idee. Anticii priveau același peisaj toată viața, ori multă vreme. Până și călătorul făcea la fel, deoarece orice drum era lung. Asta te obliga să te gândești la drumul Însuși. Acum Însă totul e rapid. Autostrăzi, trenuri... Până și televiziunea ne arată diferite peisaje În

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
același peisaj toată viața, ori multă vreme. Până și călătorul făcea la fel, deoarece orice drum era lung. Asta te obliga să te gândești la drumul Însuși. Acum Însă totul e rapid. Autostrăzi, trenuri... Până și televiziunea ne arată diferite peisaje În câteva secunde. N-ai vreme să te gândești la nimic. - Unii numesc asta incertitudinea teritoriului. - Nu știu cum o numesc. Dar știu ce este. Markovic a tăcut iar. La sfârșit, s-a foit pe scaun, ca și cum ar fi vrut să se

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
nici ceva asemănător. Era un munte adevărat, golaș, fără vegetație, de pe care iarna cobora un vânt rece. Înțelegi? Un vânt care zgâlțâia gardul ghimpat, cu un sunet care mi-a rămas În cap și nu se mai stinge. Sunetul unui peisaj Înghețat și inflexibil, știi, domnule Faulques? Ca pozele dumitale. S-a ridicat În picioare, și-a căutat ranița pe pipăite și a ieșit din turn. 5. Pictorul de război a dat pe gât paharul (prea mult coniac și prea multe

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
spuneau că războiul era mama tuturor lucrurilor. Însuși Faulques, când se Înarmase cu un aparat fotografic În tinerețe și Încă Îi mai erau proaspete unele concepte ale studiilor de arhitectură Întrerupte, fusese orbit de transformarea pe care războiul o imprima peisajului, prin logica funcționalistă și problemele localizării și ocultării, ale câmpului de tir, ale unghiurilor moarte. O casă putea fi un refugiu ori o capcană mortală, un râu - obstacol ori adăpost, tranșeea putea fi fie refugiu, fie mormânt. Iar războiul modern

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
Abia atunci ajunsese să priceapă cu adevărat conceptele de fortificație, zid, taluz, oraș vechi și relația, ori opoziția, lor cu urbanismul modern: zid chinezesc, Bizanț, Stalingrad, Sarajevo, Manhattan. Istoria Omenirii. Și observase cât de mobil făcea tehnica creată de oameni peisajul, modificându-l, diminuându-l, construindu-l și distrugându-l În funcție de circumstanțele de moment. Astfel, după armele de obstrucție și distrugere, se ajungea - Olvido o văzuse cu cea mai mare luciditate În fotografia din Beirut - la al treilea sistem: armele de

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
sală și mergeau Înainte, spre celelalte tablouri ce atrăgeau luarea-aminte În fund și la dreapta. Erupția vulcanului Paricutín. Nu auzise nicicând vorbindu-se de doctorul Atl. Nu știa nimic despre el, nici despre faptul că-l obsedau vulcanii, nici despre peisajele lui de gheață și foc, nici despre adevăratul său nume (Gerardo Murillo), nici despre Carmen Mondragón, alias Nahui Ollín, cea mai frumoasă femeie din Mexic, care Îi fusese amantă până când, mai mult sau mai puțin, Îl lăsase pentru un căpitan

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
era pictat vulcanul. L-a cercetat o vreme, apoi a ieșit afară, a pus În funcțiune generatorul și reflectoarele cu halogen, a căutat pensule și vopsele și s-a pus pe pictat. Ecoul discuției cu Ivo Markovic conferea nuanțe noi peisajului circular care Îl Înconjura. Pe Îndelete, cu cea mai mare grijă, pictorul de război a aplicat gri payne neamestecat pentru coloana de fum și cenușă, apoi, accentuând baza cerului cu albastru cobalt mixat cu alb, a uitat de precauții și

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
ca un cazac și juca precum un criminal la Monte Carlo, Înainte de a fi portar la Le Grand Véfour; dar n-am talent pentru așa ceva. Ca urmare, privesc. Fac fotografii. Pentru moment, ești pașaportul meu, mâna care mă poartă prin peisaje aidoma celui din acest tablou. Cât despre imaginea definitivă, cea pe care toți spun că o caută În meseria noastră (inclusiv tu, chiar dacă n-o spui), mi-e totuna dacă ajung ori nu la ea. Știi că aș declanșa la

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
ranchiună. Ne face să fim și mai abitir ceea ce suntem. A tăcut, iar croatul n-a zis nimic. Își pusese iar ochelarii. S-a uitat o clipă la Faulques Înainte de a se Întoarce spre mol și a rămas așa, contemplând peisajul. - Eu pescuiam Înainte de război, a spus deodată. Îmi plăcea să mă duc În zorii zilei pe câmp, cu câte un vecin. Să merg dis-de-dimineață, știi dumneata, cu flinta. Bum, bum. Continua să privească marea, cu ochii mijiți În fața luminii soarelui

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
aminte de șervețelul de hârtie atârnat Într-o tufă. Și-a potrivit iar ochelarii, apăsându-i cu un deget, și s-a uitat Într-o parte și-n alta, cu un aer distrat, ca și cum ar fi căutat ceva interesant În peisaj. - Simetrie, spui, a comentat În cele din urmă. Poate că da. Și pictura din turn. M-a mirat, Într-adevăr. Cred. Sau poate că nu m-a mirat chiar cât spun că cred. Acum se uita iar cu prudență la

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
cum variază un pic condițiile de plecare, obiectul o ia pe un drum diferit. Asta s-ar putea aplica și la războaiele tale, firește. Dar și la natură și la viața Însăși: cutremure, bacterii, stimuli, gânduri. Trăim În interacțiune cu peisajul confuz care ne Înconjoară. Dar e adevărat că un sistem haotic e supus unor legi ori reguli. Mai mult: există reguli făcute din excepții, ori din hazarduri aparente, care s-ar putea descrie cu legi formulate În expresii matematice clasice

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
doar aparentă, că exista o normă ascunsă pe sub pictură, vopseaua acrilică și lipitura cu ciment, o lege riguroasă și inevitabilă care avea să transforme, până la urmă, turnurile din depărtare, din oțel și sticlă, ce lâncezeau În ceața zorilor, Într-un peisaj similar colinei În flăcări; și că În cine știe ce loc din fisura aceea pândeau cai de lemn și avioane care zburau foarte jos spre turnurile gemene din toate Troile adormite. Olvido făcuse bășcălie de el când Începuse să spună asemenea chestii

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
definite, un punct de fugă perfect - muntele cu zăpadă pe creastă, abia vizibil În defocalizarea ceței - și diagonalele care veneau de foarte departe și convergeau aici, cu plutonul de execuție și druzii căzuți la pământ, ca niște figuranți ori un peisaj de fundal din scena principală: coincidența extremă a puștilor din prim-plan, două paralele mortale care ținteau pieptul celui de-al treilea druz, cel care stătea drept, chiar În inima pe care el Își sprijinea mâna bandajată În bandulieră, o

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
dus la Întrerupător și a stins cele două reflectoare puternice, care luminau peretele. Apoi și-a scos cămașa și a ieșit afară, ca să se spele pe față și pe mâini; cu apa Încă Încă șiroind pe el, a intrat În peisajul nocturn cu pași lungi și molcomi, cu mâinile ude În buzunare, pe când briza mării Îi răcorea fața și torsul gol, iar greierii, asurzitori, chicoteau prin tufe și pădurici Întunecate. Zgomotul resacăi răsuna jos, printre pietrele golfului invizibil. S-a dus

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]