16,454 matches
-
mm. Așezându-se brusc, vârful aproape invizibil îl înțepa în partea dorsală și cel înțepat se ridica la fel de brusc. Imediat rigla era retrasă și cel înțepat căuta zadarnic obiectul înțepător pe scaunul său. Faza se putea repeta cu aceiași actori. Zâmbetele erau pe măsură, iar râsetele din pauză nu mai conteneau. III.2.2. Recompensa pentru un costum potrivit. Consecințe După vacanța de iarnă - cred că eram în anul III sau IV - Georgică (Dumnezeu să-l odihnească în pace !) vine cu
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
în timp ce "bomba care a dărâmat Kremlinul" se rezolva cu atâta naturalețe la tablă, iar "rezerva antitanc" ne scotea pe fiecare din bucluc. „Problemele nu erau sănătoase la minte“, iar amenințarea "vezi că-ți vâr creta pe gât" ne aducea doar zâmbete pe buze. Nu fizică am învățat de la domnul profesor Forțu, ci tot ce poți citi acum în cărțile moderne de comunicare și dezvoltare personală. Ce viziune a avut omul acesta de a putut să-și îndeplinească nobila chemare astfel încât să
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
găsi la momentul oportun vorba bună, o vorbă de „pus pe rană”, vorbă care încurajează și tămăduiește. Câteodată era aspru, dar, niciodată rău sau nedrept. Ca elevi aveam și „păcate” pe care le considera omenești și le tolera cu un zâmbet de superioară condescendență. În bunătatea lui, pentru a ne ajuta să pregătim examenul de maturitate (bacalaureatul), ne-a pus la dispoziție, câtorva colegi, băieți și fete, laboratorul de fizică, dându-ne cheia laboratorului. Rezultatul intenției sale nu a fost întrutotul
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
că n-are talent. Kogălniceanu se întoarse brusc către Costică Arion și, cam răstit: — Domnule Arion, să știi de la mine un lucru: Nicăieri n-ai să găsești mai mult talent ca la Văcărești. Toată lumea a rămas tăcută! D-abia câteva zâmbete. Erea o vorbă care lăsa locul cugetării. A doua zi Camera a acordat un lung concediu tânărului deputat de Brăila, Alexandru Djuvara, care făcuse la Paris studii de pictură și care se ducea acum ca să studieze Dreptul spre a-și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
prezent, Cenaclul Umoriștilor a editat sub directa lui îndrumare șase asemenea culegeri: „Plecat-am nouă din Vaslui", 1996; „Numai înțelepții râd sau Zmeul cu trei capete", 1998; „Satana în minijup", 2000; „Ridendo", 2002; „Sechestrați în umor", 2004 și „Corecții cu zâmbete", 2006. Nu putem trece de acest capitol fără să reținem una din epigramele lui, din „Antologia epigramei românești", realizată de Giusepe Navara în 1985 și tipărită la Editura Facla din Timișoara: „Poetului insipid: Citind poemul lui rebel, / Un adevăr ni
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
Clipa ca transparență", 2006; „Oglinzi paralele", 2000; „Plecat-am nouă din Vaslui", în colab. , 1996; „Numai înțelepții râd sau Zmeul cu trei capete", idem, 1998; „Satana în minijup", ibidem, 2000; Ridendo", ibidem, 2002; „Sechestrați în umor", ibidem, 2002; „Corecții cu zâmbete", ibidem, 2004. Referințe critice: V. Silvestru, prefață la „Clepsidrele Thaliei"; V. Parhon, în „România literară", 1 august, 1985; V. Silvestru, prefață la „Măștile lui Cronos"; idem, în „Curierul național", 28 febr. ,1996; ibidem, în „Curierul național", 5 ian. 1996; Th.
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
a cerut oglinda să se aranjeze puțin la față, nu vrea să se vadă cît este de bolnavă". Era întinsă pe un șezlong pe terasa salonului. Paloarea străvezie a feței nu-i luase încă nimic din frumusețea ei. Cu un zîmbet senin, mi-a întins mîna și mi-a mulțumit că am venit să o văd. Nu mi-a vorbit nimic de boala ei. Am aflat, atunci, de la regină, vestea tristă a morții lui Octavian Goga, din noaptea aceea. Cu ochii
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Ce să fac și eu! [...] Poeții se ocupă cu treburi mai profunde. Nu și inocente. Simpatic, Liviu (Antonesei n. red.)! Și soția lui (Irina n. red.). În scrisori e ceremonios și filozof! Mi-au plăcut "boala" care-l sîcîia și zîmbetul tău subtil la văicărelile-i. Mă simt tare bine cînd sînt cu oameni ca voi. Mai mult ca oricînd atunci binecuvîntez POEZIA și indestructibilele prieteni pe care le leagă. Cînd mai apare DIALOG, trimite-mi și mie! Atunci am ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
și el acolo”. Joi, 25 octombrie. „Cea de-a doua aniversare a zilei de naștere a lui Mihai. Micuțul dulce și adorabil, Mihai cu părul lui blond. A venit devreme în camera mea și s-a lăsat alintat. Are un zâmbet fermecător și irezistibile gropițe în obraji. Mai târziu am ieșit împreună în grădină. A fost ucigător de cald”. Carol și Sitta erau și ei în Belgrad. Prezența lui Mihai este ca o rază de soare. Îmi place să-i văd
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
pe Mihai și Boiky, de aerul fierbinte și de praful purtat din Sahara de vântul sirocco. Șederea le priește. Regina Maria îi fotografiază, extaziindu-se: „Mihai era atât de adorabil, toți sunt îndrăgostiți de el. Fața lui, trupul lui, buclele, zâmbetul și gropițele din obraji sunt irezistibile, la fel și vorbirea lui lentă”. Chiar vizitele sunt scurtate, Regina Maria și Ducky se întorc acasă pe la ora 18, „ca să ne bucurăm de adorabilul nostru Mihai”. Vineri, 2 mai. Regina Maria se scoală
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
și regele Carol. 14 septembrie. „Marele Voievod Mihai, însoțit de d-nii colonel adjutant Grigorescu și Dem. Gusti, au consacrat ziua de eri (14 sept. 1934 - n.n.) vizitării echipelor regale studențești de pe Valea Doamnei. Pretutindeni a fost întâmpinat cu flori și zâmbete... la Corbi mașina voievodală a fost întâmpinată de un pâlc de călăreți în mândrele lor straie sărbătorești <...>. La Corbi, Stănești și Nucșoara, Voievodul s-a interesat îndeaproape de activitatea celor trei echipe regale ce lucrează pentru culturalizarea și ridicarea satelor
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
de oameni, printre care se aflau și mii de legionari în cămășile lor verzi. Mulțimea izbucni în urale. Îndemnat de Antonescu, Mihai făcu un pas în față, răspunzând în repetate rânduri aclamațiilor. Dar pe chipul său nu se zărea nici un zâmbet, nici o plăcere față de aceste manifestări, căci în sufletul său îi venea greu să se împace cu gândul că pe el mulțimea îl aplauda, în timp ce pe tatăl său îl ura. Emoția îl copleși atunci când, la îndemnul lui Antonescu, trebui să răspundă
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
tehnica quilling și s-a contribuit la amenajarea propriu zisă a parcului de joacă pentru copii (transportarea nisipului în groapa cu nisip, vopsirea băncuțelor și a obiectelor de joacă). În luna aprilie 2011 Impact Miron Costin Iași a realizat proiectul Zâmbete îmbrăcate în lumină. Beneficiarii acestui proiect au fost opt copii defavorizați (cu situații financiare precare) recomandați de preotul paroh de la Biserica „Sf. Nectarie”, Petrică Lehaci. Membrii clubului au continuat să dea spectacole cu Scufița roșie pentru copiii din grădinițe, au
DESPRE NOI CEVA EXTRA... (CURRICULAR). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Geanina Honceriu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1862]
-
fi scrise. Uită adesea că orice cuvânt este ca vântul și pleacă de nu-l poți opri după ce a ieșit din gură. Degeaba mai târziu vor să se căiască. Comportarea civilizată trebuie să se remarce prin sensibilitate, simplitate, delicatețe. Un zâmbet, un surâs, nu costă nimic, dar generează apropiere între oameni. Românul și îndeosebi țăranul este recunoscut prin vorba lui de duh, prin spiritul ospitalier. La Costișa m-am convins de multe ori de acest lucru. Familii ca Nemțoc Vasile și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
grijilor nu a încetat niciodată. Am părăsit curând acest cuibușor plăcut. Părinții și-au reluat activitatea, noi copiii, școala. Familia noastră nu și-a mai revenit după aceste întâmplări. Viața își urma cursul, dar bucuria nu a mai fost deplină, zâmbetele s-au șters sub impactul spaimelor și al tenebrelor din trecut. Părinții s-au stins cu nostalgia vremurilor de mult apuse.
POVESTEA REFUGIULUI MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]
-
de armonie. Vom iubi această țară pe care autoarea Floarea Cărbune ne-o aduce cu multă dragoste prin paginile volumului prezent. Apoi, ne vom mira când ni se va face dor (!?) și vom fi surprinși să constatăm că doamna cu zâmbet de soare și nume de floare, ne-a purtat cu atâta dibăcie în lumea acestei țări minunate, încât vom avea senzația că noi, am mai trecut pe acolo. Floarea Cărbune scrie! Ca un râu, cuvintele curg în versuri și proză
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
lume magică unde, în loc de „strigoi” și „fantome”, sunt “kami”, ființe la fel de supranaturale precum „fantomele” și “vampirii” noștri ce stau la baza multor povești populare. Participând la festivaluri, redevii copil, te entuziazmezi și împărtășești bucuria cu cei din jur, comunicând prin zâmbete, priviri calde și exclamații de uimire... Japonia este o țară cu patru anotimpuri, iar sărbătorile anuale sunt asociate cu schimbarea lor... pentru că lumile, umană și naturală, sunt legate prin „roata anotimpurilor”. Sunt treisprezece sărbători naționale, ultima, dintr-un an calendaristic
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
acasă la Emiko, o femeie trecută prin viață, martoră a unui război mondial și a atâtor schimbări survenite în societatea japoneză. Emiko este o femeie curajoasă și frumoasă precum o orhidee, ținuta ei este dreaptă, nobilă, cu privirea vie și zâmbetul cald. Dacă nu ne-am exprima în limbi diferite... aș considera-o sora mea de sânge.. Oricum, mi-e soră de suflet, având aceleași afinități, rezonând în aceeași măsură la frumos, liniște, pace și bun simț, fiind la fel de contemplative și
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
comportat ca o soră mai mare a lui Dimi. Am îndrăgit această copilă ca pe proprii nepoței. Spre amintire, mi-a făcut în agenda de însemnări un desen. S-a atașat de noi și comunicăm foarte bine prin semne și zâmbete, iar băieții prin intermediul lui Dimi, dacă era bine „răsplătit” pentru efort... La ora 18:30 ne-am pus la patru ace și am mers la un restaurant select, ce avea bucătarul șef specializat în Franța. Mâncarea s-a gătit în fața
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
în care am stat vreodată. În trecut a fost vizitat de personalități ale zilei printre care Împăratul, Împărăteasa, Alain Delon în anul 1968 etc. Personalul de la hotel este foarte bine instruit, fiind foarte ospitalier... Ne-au ieșit în cale cu zâmbetul pe buze, ne-au preluat bagajele și ne-am simțit confortabil, încă de la intrare. După baia la onsene, am mers la masaj de unde am ieșit foarte relaxată și cu dorință de somn, dar n-am putut să mă așez la
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
în care Megumi savura berea din pahar, i-am spus noii prietene că sunt „reporter” amator, și vreau să scriu un reportaj despre „Gion”, dar și despre „gheișe”. Mi s-a părut că se întunecă la chip, că-i dispare zâmbetul... Criss mi-a șoptit că nu-i place să vorbească despre această etapă din viața ei. Ca să repar greșeala, iam explicat că iubesc Japonia dimpreună cu oamenii și tradițiile ei. Am observat o lumină în ochii ei după ce i s-
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
până nu te convingi. și eu vreau să știu ce caută nefericitul acesta În pădure, tocmai acum și tocmai aici. Fără să mai aștepte răspunsul cavalerului, clericul se Întoarse către Simeon și fața lui lată se ilumină brusc Într-un zâmbet plin de dulceață. — Vino Încoace, omule, spuse el. Ai avut noroc să fiu și eu de față, altfel ai atârna acum acolo sus, arătă el către o creangă răzleață a bradului. Dar eu n-am să Îngădui așa ceva. Maica noastră
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
trage concluzii foarte mulțumitoare. Dar fata era Îngrijorată și tristă. Se gândi că de acum Înainte va trăi Într-o colivie, aurită, ce-i drept, dar tot colivie, și ochii i se umplură de lacrimi amintindu-și cicăleala doamnei Rishawa, zâmbetul părintelui Anselm și mormăielile pline de mândrie ale bătrânului ministerial atunci când o privea la vânătoare cum se ținea dreaptă pe cal, purtând pe mănușa dreaptă șoimul, cu un gest trufaș și elegant. — Toate astea s-au dus, suspină ea. Adio
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dintre ei spuse: — Lasă, Haro, nu ești chiar heruvimul cu sabia de foc la poarta raiului. Fii mai Îngăduitor! Certat astfel, bătrânul se Înclină și așteptă În tăcere, cu capul descoperit. Cavalerul se Întoarse spre fată și spuse cu un zâmbet curtenitor: — O clipă, frumoasă doamnă, vă rog să iertați lipsa de politețe a slujitorului nostru. Numai devotamentul față de stăpâni l-a făcut să uite pentru o clipă cum trebuie să se poarte. Adelheid făcu o ușoară reverență, așa cum Învățase de la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
apăruse un bărbat Înalt, zvelt, care cu gesturi pline de eleganță pusese tava pe masă. De-abia când bărbatul se Întorsese spre ea, Îl recunoscu: era Bodo, iubitul ei Bodo, cu ochii lui violeți, minunați, cu buclele Întunecate și cu zâmbetul de care Adelheid se Îndrăgostise când Îl zărise prima oară În grădina castelului. Bodo Își pusese degetele pe buze, cerându-i astfel tăcere, și-și deschisese brațele. Fata se pomenise la pieptul lui, covârșită de un sentiment de fericire fără
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]