157,124 matches
-
a Drepturilor în Constituția inițială că este „o gafă politică de primă mărime”, în timp ce istoricul o numește „o gravă eroare de calcul pe care redactorii au făcut-o când anticipau lupta pentru ratificare”. Treizeci și nouă de delegați au semnat Constituția finalizată. Treisprezece delegați au plecat înainte de a fi finalizată, și cei trei rămași la convenție până la sfârșit au refuzat să o semneze: Mason, Gerry, și Edmund Randolph din Virginia. Ulterior, Constituția a fost prezentată Congresului Articolelor de Confederare cu rugămintea
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
pentru ratificare”. Treizeci și nouă de delegați au semnat Constituția finalizată. Treisprezece delegați au plecat înainte de a fi finalizată, și cei trei rămași la convenție până la sfârșit au refuzat să o semneze: Mason, Gerry, și Edmund Randolph din Virginia. Ulterior, Constituția a fost prezentată Congresului Articolelor de Confederare cu rugămintea de a fi ulterior prezentată unei convenții de delegați, aleși în fiecare stat de către popor, pentru aprobare și ratificare. În urma Convenției de la Philadelphia, unele figuri de marcă ale Revoluției, cum ar
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
cunoscută sub numele de „antifederalism”. Elbridge Gerry a scris cel mai popular document antifederalist, „Obiecțiile Hon. Domn Gerry”, care a fost retipărit de 46 de ori; eseul se axat în special pe lipsa unei legi a drepturilor în proiectul de constituție. Mulți erau îngrijorați că un guvern național puternic ar fi o amenințare la adresa și că președintele ar deveni un fel de rege. Jefferson i-a scris lui Madison argumentând în favoarea unei Legi a Drepturilor: „o jumătate de pâine este mai
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
Jefferson i-a scris lui Madison argumentând în favoarea unei Legi a Drepturilor: „o jumătate de pâine este mai bună decât nicio pâine. Dacă nu ne putem asigura toate drepturile, să asigurăm ceea ce putem.” Antifederalistul pseudonim „Brutus” scria și el: Susținătorii Constituției, cunoscuți sub numele de „federaliști”, s-au opus unui proiect de lege a drepturilor în mare parte din perioada ratificării, în parte de teama incertitudinilor procedurale care s-ar fi creat. Madison se împotrivea unei astfel de incluziuni, sugerând că
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
de incluziuni, sugerând că guvernele statelor erau suficienți garanți ai libertății personale, în numărul 46 din , o serie de eseuri ce promovau poziție federalistă. Hamilton s-a opus unui proiect de lege a drepturilor în" Federalistul Nr. 84", afirmând că „constituția este în sine, în orice sens rațional, și pentru orice scop util, un proiect de lege a drepturilor”. El a declarat că ratificarea nu înseamnă că poporul american își predă drepturile, și că protecția nu este necesară: „aici, cu strictețe
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
reținute de către oameni... fiind într-o stare de incertitudine, ei își vor asuma mai degrabă decât să renunțe la puteri.” Alți antifederaliști subliniau că documentele politice anterioare, în special Magna Carta, protejau drepturi specifice. Ca răspuns, Hamilton a susținut că Constituția este în mod inerent diferită: În decembrie 1787 și ianuarie 1788, cinci state—Delaware, Pennsylvania, New Jersey, Georgia și Connecticut—au ratificat Constituția, cu relativă ușurință, deși dura opinie minoritară a opoziției din Pennsylvania a circulat pe scară largă. În contrast cu
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
că documentele politice anterioare, în special Magna Carta, protejau drepturi specifice. Ca răspuns, Hamilton a susținut că Constituția este în mod inerent diferită: În decembrie 1787 și ianuarie 1788, cinci state—Delaware, Pennsylvania, New Jersey, Georgia și Connecticut—au ratificat Constituția, cu relativă ușurință, deși dura opinie minoritară a opoziției din Pennsylvania a circulat pe scară largă. În contrast cu predecesorii săi, convenția din Massachusetts a fost plină de certuri și dispute, la un moment dat izbucnind o bătaie cu pumnii între delegatul
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
drept a transmis Congresului patruzeci de recomandări, dintre care douăzeci enumerau drepturile individuale și alte douăzeci enumerau drepturile statelor. Acestea din urmă includeau limitări ale competențelor federale de a percepe impozite și de a reglementa comerțul. O minoritate a criticilor Constituției, între care din Maryland, a continuat să se opună ratificării. Cu toate acestea, aliații lui Martin, între care din New York, au renunțat la manevrele de obstrucționare a procedurilor Convenției. Ei au început doar să se opună Constituției „în forma actuală
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
minoritate a criticilor Constituției, între care din Maryland, a continuat să se opună ratificării. Cu toate acestea, aliații lui Martin, între care din New York, au renunțat la manevrele de obstrucționare a procedurilor Convenției. Ei au început doar să se opună Constituției „în forma actuală”, căutând în schimb să promoveze amendamente. În mai multe convenții, susținătorii ideii de „amendamente înainte” au acceptat să susțină o poziție de „amendamente după” de dragul de a rămâne în Uniune. „Scrisoarea circulară” antifederalistă din New York a fost
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
trimisă fiecărui legislativ de stat propunând o a doua convenție constituțională pentru „amendamentele înainte”, dar nu a fost acceptată de legislativele statelor. În cele din urmă, numai Carolina de Nord și Rhode Island au așteptat amendamentele Congresului pentru a ratifica Constituția. După lupte politice dificile în mai multe state, proiectul de Constituție a ajuns la nivelul de ratificare de către nouă state în iunie 1788. La 13 septembrie 1788, Congresul Articolelor de Confederare a certificat faptul că noua Constituție a fost ratificată
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
pentru „amendamentele înainte”, dar nu a fost acceptată de legislativele statelor. În cele din urmă, numai Carolina de Nord și Rhode Island au așteptat amendamentele Congresului pentru a ratifica Constituția. După lupte politice dificile în mai multe state, proiectul de Constituție a ajuns la nivelul de ratificare de către nouă state în iunie 1788. La 13 septembrie 1788, Congresul Articolelor de Confederare a certificat faptul că noua Constituție a fost ratificată de un număr mai mult decât suficient de state membre pentru ca
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
pentru a ratifica Constituția. După lupte politice dificile în mai multe state, proiectul de Constituție a ajuns la nivelul de ratificare de către nouă state în iunie 1788. La 13 septembrie 1788, Congresul Articolelor de Confederare a certificat faptul că noua Constituție a fost ratificată de un număr mai mult decât suficient de state membre pentru ca noul sistem să fie implementat și a hotărât întrunirea noului guvern la New York City, în prima zi de miercuri din luna martie a anului următor. La
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
lui. Madison l-a învins însă pe Monroe după ce s-a angajat în campanie că va introduce amendamente constituționale care cuprind o Lege a Drepturilor în Primul Congres. La început adversar al includerii unui proiect de lege a drepturilor în Constituție, el a ajuns treptat să înțeleagă importanța unui astfel de demers, în timpul adesea controversatelor dezbateri de ratificare. Luând inițiativa de a propune amendamente el însuși prin Congres, el spera să prevină o a doua , care se temea că ar putea
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
demers, în timpul adesea controversatelor dezbateri de ratificare. Luând inițiativa de a propune amendamente el însuși prin Congres, el spera să prevină o a doua , care se temea că ar putea să anuleze compromisurile dificile din 1787 și să deschidă întreaga Constituție la reexaminare, riscând astfel dizolvarea noului guvern federal. Într-o depeșă adresată lui Jefferson, el spunea: „prietenii Constituției, unii din aprobarea anumitir modificări, alții dintr-un spirit de conciliere, sunt în general de acord că Sistemul ar trebui să fie
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
spera să prevină o a doua , care se temea că ar putea să anuleze compromisurile dificile din 1787 și să deschidă întreaga Constituție la reexaminare, riscând astfel dizolvarea noului guvern federal. Într-o depeșă adresată lui Jefferson, el spunea: „prietenii Constituției, unii din aprobarea anumitir modificări, alții dintr-un spirit de conciliere, sunt în general de acord că Sistemul ar trebui să fie revizuit. Dar ei doresc ca revizuirea să se limiteze la a furniza protecții suplimentare pentru libertate.” El simțea
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
el le considera oportune din punct de vedere politic; în redactarea cuvântării sale, el și-a notat, „Bill of Rights—utile—nu esențiale—”. La din 30 aprilie 1789, a primul președinte al țării, George Washington a abordat subiectul de modificării Constituției. El a cerut legiuitorilor: James Madison a introdus o serie de propuneri de amendamente constituționale în Camera Reprezentanților. Printre propunerile sale s-a numărat una care ar fi adăugat la preambul un limbaj introductiv ce ar fi subliniat drepturile naturale
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
Un altul ar fi aplicat părți din Bill of Rights atât statelor, cât și guvernului federal. Mai multe urmăreau protejarea drepturi personale individuale prin limitarea diverselor puteri constituționale ale Congresului. Ca și Washington, Madison a cerut Congresului să păstreze revizuirea Constituției „moderată”, să se limiteze la protejarea drepturilor individuale. Madison era profund citit în istoria guvernării și a utilizat o gamă largă de surse în compunerea amendamentelor. Magna Carta engleză din 1215 a inspirat și la , de exemplu, în timp ce Declarația Drepturilor
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
din 1215 a inspirat și la , de exemplu, în timp ce Declarația Drepturilor engleză din 1689 a oferit un precedent pentru (deși aceasta se aplică doar la protestanți) și interdicția. Cea mai mare influență asupra textului lui Madison au avut-o însă constituțiile existente ale statelor. Multe dintre amendamentele sale, inclusiv noul preambul, se bazau pe elaborată de antifederalistul George Mason în 1776. Pentru a reduce în viitor opoziția față de ratificare, Madison a căutat și recomandări comune mai multor state. A introdus însă
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
nu a inclus un amendament cerut de toate statele, unul care ar fi făcut declarațiile de impunere fiscală voluntare în loc de obligatorii. Reprezentanții federaliști s-au grăbit să atace propunerea lui Madison, temându-se că orice încercare de a modifica noua Constituție atât de curând după punerea sa în aplicare ar crea o aparență de instabilitate în guvern. Camera, spre deosebire de Senat, era deschisă publicului, și unii membri ai ei, precum , a avertizat că o prelungită „disecție a constituției” în văzul lumii ar
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
de a modifica noua Constituție atât de curând după punerea sa în aplicare ar crea o aparență de instabilitate în guvern. Camera, spre deosebire de Senat, era deschisă publicului, și unii membri ai ei, precum , a avertizat că o prelungită „disecție a constituției” în văzul lumii ar putea zdruncina încrederea publicului. A urmat o luptă procedurală, și după ce inițial a transmis modificările unei comisii restrânse de revizuire, Camera a acceptat să ia propunerea lui Madison ca un tot unitar începând cu 21 iulie
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
preambul, adăugarea sintagmei „libertatea de exprimare și a presei”, și adăugarea a ceea ce avea să devină, prin care puterile erau rezervate statelor. Camera a dezbătut amendamentele timp de unsprezece zile. din Connecticut a convins Camera să pună amendamentele la sfârșitul Constituției, astfel încât documentul să „rămână neatins”, decât să le adăuge pe tot parcursul ei, cum propunea Madison. Amendamentele, revizuite și condensat de la douăzeci la șaptesprezece, au fost aprobate și transmise Senatului pe 24 august 1789. Senatul a editat aceste amendamente și
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
acum se opuneau, dându-și seama că aprobarea acestor modificări de către Congres vor reduce foarte mult șansele unei a doua convenții constituționale. Antifederaliștii, cum ar fi Richard Henry Lee, au susținut că proiectul lasă intacte cele mai criticabile porțiuni din Constituție, cum ar fi sistemul judiciar federal și cel al impozitării directe. Madison a rămas activ în cursul avansării modificărilor de-a lungul procesului legislativ. Istoricul scria că „nu există nicio îndoială că prestigiul personal al lui Madison și perseverența sa
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
Madison a rămas activ în cursul avansării modificărilor de-a lungul procesului legislativ. Istoricul scria că „nu există nicio îndoială că prestigiul personal al lui Madison și perseverența sa de neoprit a făcut ca amendamente să treacă prin Congres. O Constituție federală ar fi fost posibilă fără Madison, dar un Bill of Rights, cu siguranță nu.” Cele douăsprezece articole de amendament aprobate de congres au fost prezentate oficial Legislativelor mai multor state pentru examinare pe 28 septembrie 1789. Următoarele state au
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
sferturi din state, la acea dată existând 14 State în Uniune (Vermont a fost admis în Uniune la 4 martie 1791), ratificarea Articolelor de la 3 la 12 a fost finalizată și ele au devenit Amendamentele de la 1 la 10 din Constituție. Secretarul de Stat Thomas Jefferson a certificat adoptarea lor la 1 martie 1792. Întrucât nu fuseseră aprobate de 11 din cele 14 state, Articolele 1 (ratificat de 10 state) și 2 (ratificat de 6) au rămas incomplete. Plafonul minim de
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
a aderat la Uniune (1 iunie 1792). La 27 iunie 1792, a ratificat toate cele 12 amendamente, dar această acțiune nu a ieșit la lumină până în 1997. a fost la un stat de numărul necesar pentru a fi adoptat în Constituție de două ori, între 1789 și 1803. Deși a fost aproape de ratificare de timpuriu, el nu a primit aprobarea unui număr suficient de state pentru a deveni parte a Constituției. Întrucât Congresul nu a stabilit o limită de timp pentru
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]