21,363 matches
-
avut cea mai mare influență asupra arhitecților. El a propus abordarea „fenomenului urban” pe trei „niveluri”: 1. nivelul M (mixt, mediator sau intermediar) ca „loc și teren unde se înfruntă strategiile”, 2. nivelul „global” (planificat) și 3. nivelul „privat” (locuirea). Accentul pus pe acesta din urmă a contribuit, între altele, la clarificarea conceptului habitat pavilionar. Dar, observă Moley, actuala conjunctură de gestiune și securitate împiedică o astfel de deschidere către celălalt. Spațiile care se pretau unui discurs de urbanitate fac loc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Mi-a spus că odată și odată o va aduce să ne cunoaștem. Ei bine, la un moment dat apare însoțit de o femeie de vreo 50 de ani; credeam că-i soția lui. Imediat mi-am dat seama după accent că s-ar putea să fie ea. Avea o voce spartă și țipa și râdea în timp ce vorbea. — Și eu sunt româncă! De ce nu vorbești românește? am întrebat o. — Da’ cum să nu?! Amesteca trei cuvinte italiene cu două românești și-
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
s-o faceți pe doamna aceea să prindă un alt fel de pește?“ Poveștile pe care le înșira Doamna de Coislin nu puteau fi reținute, căci nu se afla nimic în ele; farmecul lor stătea în mimica, în gesturile, în accentul și în aerul povesti toarei: nu râdea niciodată. În repertoriul ei se număra și un dialog între Domnul și Doamna Jacqueminot, de o perfecțiune neîntrecută. Când, în conversația dintre cei doi soți, Doamna Jacqueminot replica: „Dar, domnule Jacqueminot! “, numele acesta
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
redefinească misiunea și strategiile de dezvoltare. Schimbarea în educație devine palpabilă numai în măsura în care școala, prin oamenii săi, îi conștientizează necesitatea și și-o asumă ca principiu fundamental de acțiune. În acest sens, renunțarea la mimetismul acțional, la comportamentul reactiv, capătă accente imperative. Dimpotrivă, schimbarea se impune abordată într-o manieră realistă, pragmatică și creativă, pornind de la necesitățile individualizate ale școlii. Mai mult, raportarea la experiențe similare, trăite în spațiul educațional european, ar facilita atât determinarea dificultăților sau greșelilor ce trebuie evitate
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
a susținut necesitatea unui curriculum nucleu și a unui curriculum la decizia școlii, motiv pentru care strategia reformei în această perioadă a urmărit revizuirea și optimizarea curriculară. În acest sens vorbim despre revizuirea curriculum-ului pentru clasele I-IV, cu accent pe: eliminarea inconsecvențelor științifice, asigurarea coerenței verticale (în interiorul disciplinei) și a celei orizontale (între programele diferitelor discipline), precum și despre realizarea unor corecții la nivelul curriculum-ului gimnazial care să asigure coerență interși transdisciplinară între programele școlare de la diverse discipline, precum și
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
o mai mare ușurință în utilizare; * sistemul de notare prin calificative permite o evaluare mult mai obiectivă, pe niveluri de performanță superioară, medie și minimă; * acest sistem nu realizează o discriminare la fel de sensibilă ca sistemul cifric, dar în învățământul primar accentul trebuie pus pe dezvoltarea spiritului de echipă al elevilor, și nu pe cel de competiție. Deși rațiunea introducerii sistemului de notare prin calificative a fost, probabil, întemeiată, nu putem să nu remarcăm câteva neajunsuri ale acestuia, ceea ce ne obligă la
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
politicilor a generat simultan și schimbarea etosului școlii, definirea acesteia ca organizație capabilă de dezvoltare, a impus reconsiderarea managementului educațional, managerii școlari fiind nevoiți să răspundă și altor cerințe, decât cele uzuale. Organizația școlară și-a redefinit misiunea și obiectivele, accentul căzând foarte mult pe strategiile de dezvoltare organizațională și a resurselor umane. Toate acestea au fost posibile datorită reglementărilor privind descentralizarea învățământului preuniversitar, crearea și consolidarea autonomiei instituționale a școlilor și liceelor. În viziunea Ministerului Educației (1999), descentralizarea vizează: * activități
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
avansau ipoteza conform căreia strategia dezvoltării organizaționale are o importanță deosebită în dezvoltarea organizațiilor, aceasta presupunând activități planificate pe termen lung pentru îmbunătățirea culturii interne și a proceselor umane și sociale ale organizației. Avantajul acestei interpretări, constă în faptul că accentul cade nu pe schimbarea de conjunctură, ci pe schimbarea strategică, planificată, ceea ce imprimă un alt sens conceptului de dezvoltare. Este un sens superior, întrucât la început dezvoltarea organizațională era asimilată strict conceptului de strategie. Ne referim în acest caz la
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
structurală sau tehnologică a acesteia. 2. Schimbările planificate au ca reper anumite exigențe pe care orice organizație trebuie să aibă capacitatea de a le îndeplini: probleme de destin (creștere, identitate), probleme de dezvoltare a resurselor umane, probleme de eficacitate. 3. Accente deosebite capătă comportamentul experimentat ce devine sursă pentru planuri ulterioare de acțiune. 4. Agenții schimbării provin, de cele mai multe ori, din afara organizației. 5. Între membrii organizației și agenții schimbării trebuie să se stabilească relații de cooperare. 6. Agenții schimbării împărtășesc, de
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
strategie sunt, în opinia noastră, următoarele: * schimbarea este considerată echivalentul dezvoltării unei organizații, ceea ce obligă la proiectarea sa în termeni de performanță, calitate și eficiență; * schimbarea trebuie să vizeze atât planul structural al organizației, cât și pe cel funcțional, cu accent deosebit pe ethosul organizațional; * pentru a deveni realitate, schimbarea trebuie să fie efectivă, să se deruleze în fapt, nu doar la nivel declarativ. Ea implică atât caracterul teoretic al acesteia, cât și pe cel practic-aplicativ; * interesele de dezvoltare ale unei
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
la nivel declarativ. Ea implică atât caracterul teoretic al acesteia, cât și pe cel practic-aplicativ; * interesele de dezvoltare ale unei organizații sunt poziționate mai presus de interesele inițiatorilor schimbării, ceea ce obligă adaptarea strategiei de schimbare la nevoile interne ale organizației; * accentul cade pe schimbarea filosofiei organizațional-umane, mai exact pe schimbarea mentalităților, pe formarea competențelor individuale, pe adaptarea organizației la mediu și pe eficacitatea schimbării. Ceea ce considerăm că se poate reproșa acestei perspective este faptul că schimbarea este imaginată doar ca impuls
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
desprind unele caracteristici ale dezvoltării organizaționale: 1. Planificarea dezvoltării presupune în primul rând diagnosticarea problemelor organizației și, ulterior, mobilizarea tuturor resurselor pentru realizarea schimbării. 2. Dezvoltarea se referă la ansamblul organizației și nu la aspecte/compartimente izolate ale acesteia, cu accent pe modificarea sistemului de recompense și sancțiuni. 3. Conducerea organizației se angajează într-un program de dezvoltare. 4. Scopurile dezvoltării organizaționale sunt: dezvoltarea unui sistem care se autogenerează în funcție de misiunea sa, maximalizarea eficacității mecanismelor stabile (organigrama) și temporare (proiecte) ale
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
temporare (proiecte) ale organizației, crearea unor condiții pentru vizualizarea și rezolvarea potențialelor conflicte. 5. Scopurile dezvoltării organizaționale sunt atinse cu ajutorul cunoștințelor din științele comportamentului. Credem că elementul de noutate al interpretării lui Beckhard este dat, pe de o parte de accentul pus pe analiza diagnostică premergătoare inițierii oricărui proces de dezvoltare organizațională, element indispensabil pentru depistarea punctelor slabe ale unei organizații și încercarea de remediere a acestora, pe de altă parte de considerarea organizației ca sistem, ceea ce presupune armonizarea procesului de
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
capătă astfel trăsături unice, deoarece ceea ce necesită transformare într-o organizație poate fi un element pozitiv în altă organizație. Inconvenientele acestei abordări constau în faptul că descoperim aici trăsăturile unei organizații birocratice care minimalizează oarecum aspectul motivațional, relațional (de exemplu, accentul pus pe organigramă și nu pe sociogramă), care accentuează rolul sistemelor de recompensare și sancționare, ceea ce ridică serioase semne de întrebare legate de capacitatea reală de schimbare a unei asemenea organizații. Un corolar al tuturor încercărilor de definire a conceptului
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
123): "Dezvoltarea organizațională este un efort pe termen lung, susținut de direcție, vizând ameliorarea proceselor de soluționare a problemelor și de revitalizare a organizației. Acest obiectiv se atinge cu ajutorul unui diagnostic efectiv stabilit în colaborare și gestionând cultura organizației punând accent pe echipele formale de lucru, echipele temporare și culturile intergrupuri cu asistența unui consilier-facilitator și utilizând teoriile și tehnologiile științelor comportamentului, inclusiv action-research (cercetare-acțiune)". Analiza procesului de schimbare a organizațiilor din perspectiva conceptului de dezvoltare se poate realiza ținând seama
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
utilizarea grupului în opoziție cu învățarea individuală sunt mijloace care favorizează conștientizarea proceselor ca și schimbarea persoanelor, grupurilor, organizațiilor. Acest ultim postulat ne oferă o modalitate suplimentară de a înțelege practica dezvoltării organizaționale. Se subliniază astfel faptul că în schimbare accentul cade pe capacitatea indivizilor și a organizațiilor de a învăța, fie și din propria experiență. Regăsim aici un concept nou, cel de "organizații care învață" (learning organisation) și care va face obiectul analizei noastre viitoare. Curentul dezvoltării organizaționale a crescut
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
considerentul că "activitatea de predare-învățare nu poate fi reglementată birocratic decât prin exces". Este planul în care cadrul didactic poate da dovada supremă a creativității sale. Cu toate acestea, există un aspect care, în absența unor măsuri corective, poate căpăta accente birocratice. Este vorba de planul proiectării didactice care, de foarte multe ori, pierde din vedere calitatea sa de acțiune prin care se anticipează rezultatele așteptate ale învățării și devine un moment steril, de simplă întocmire a unor documente justificative în
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
nivelul indivizilor, ea devine posibilă prin declanșarea mecanismelor de integrare. În anii '80, R. Sainsaulieu (1987, p. 142) analizează problematica schimbării organizaționale prin prisma conceptului de dezvoltare. Schimbarea ca dezvoltare reprezintă în opinia sa o variantă a schimbării ca învățare, accentul punându-se în acest caz pe ansamblul resurselor existente într-o organizație și pe transformările demarate anterior. La sfârșitul anilor '80 se impune noțiunea de modernizare a organizațiilor, bazată pe ideea reorganizării resurselor, muncii, relațiilor, strategiilor manageriale și pe orientarea
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Tellier, 1999, p. 34). În opinia lor, schimbarea organizațională parcurge trei etape: 1. Decristalizarea Această etapă poate fi declanșată, susțin cei doi autori, prin crearea unei "securități psihologice produse de reducerea amenințărilor reprezentate de schimbare sau ștergerea barierelor la schimbare". Accentul cade pe motivarea indivizilor pentru schimbare și reducerea sau anularea rezistențelor. Reprezintă, de asemenea, momentul repunerii în discuție a sistemului, a eficienței acestuia. 2. Schimbarea Reprezintă momentul de căutare a direcției în care se va realiza schimbarea și implică redefinirea
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
didactice se derulează sub auspiciile schimbărilor din educație, tot mai mulți profesori având acces la stagii de pregătire pe diferite domenii de interes și cu o largă aplicabilitate în practica școlară, iar în domeniul managerial se încearcă o mutare de accent de pe componenta pur administrativă, de gestionare a resurselor, pe componenta managementului strategic și a marketing-ului educațional. Îmbunătățiri ar fi imperios necesare în ceea ce privește alocarea resurselor financiare pentru segmentul cercetării educaționale, unul dintre pilonii care susțin și favorizează progresul în orice
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
va obliga la eforturi suplimentare; c) Interese partizane care sunt puse mai presus de interesele organizației; d) Teama de a pierde ceea ce au câștigat, acutizată de credința că managerul nu i-a consultat în prealabil; e) Teama de necunoscut, cu accente deosebite în cazurile în care schimbarea presupune introducerea unei inovații, indivizii fiind convinși că nu vor reuși să-și însușească noile practici; f) Toleranța scăzută la schimbare, manifestată, susțin psihologii, în special la persoanele foarte organizate care au tendința de
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
avansăm ipoteza conform căreia, la nivelul organizației școlare, învățarea schimbării prezintă trei dimensiuni esențiale: a) dimensiunea educațională prin care schimbarea devine o acțiune fundamentală a organizației școlare, interesată de analiza factorilor implicați și a disfuncționalităților prezente la nivelul procesului educațional. Accentul trebuie să cadă pe: * revizuirea curriculum-ului; * optimizarea modalităților de organizare și desfășurare a procesului de predare-învățare-evaluare; * redefinirea parametrilor comunicării profesor-elevi și a relației pedagogice dintre aceștia; * îmbunătățirea activității de management educațional etc. Accentul cade pe proces, pe mecanismele de
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
disfuncționalităților prezente la nivelul procesului educațional. Accentul trebuie să cadă pe: * revizuirea curriculum-ului; * optimizarea modalităților de organizare și desfășurare a procesului de predare-învățare-evaluare; * redefinirea parametrilor comunicării profesor-elevi și a relației pedagogice dintre aceștia; * îmbunătățirea activității de management educațional etc. Accentul cade pe proces, pe mecanismele de îmbunătățire a calității acestuia, reflectată în performanțele demonstrate ale educabililor, în competențele pe care aceștia le dovedesc după parcurgerea procesului educațional. b) dimensiunea psihologică, prin care schimbarea educațională devine un proces de durată, focalizat
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
trebuie să-și modifice comportamentul și mentalitatea, astfel încât să obțină o mai bună satisfacere a propriilor nevoi. c) dimensiunea socială, prin care schimbarea poate fi analizată ca o relație dinamică, cu scop clar, între școală și comunitate/context social general. Accentul cade pe: * autoclarificarea organizației școlare, ceea ce presupune autocunoașterea propriilor resurse și autodefinirea propriilor nevoi; * autodeterminarea organizației școlare de a promova schimbarea, ceea ce presupune învățare. Accentul cade pe relația dintre școală și comunitate, pe identificarea obiectivelor comune și a gradului de
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
analizată ca o relație dinamică, cu scop clar, între școală și comunitate/context social general. Accentul cade pe: * autoclarificarea organizației școlare, ceea ce presupune autocunoașterea propriilor resurse și autodefinirea propriilor nevoi; * autodeterminarea organizației școlare de a promova schimbarea, ceea ce presupune învățare. Accentul cade pe relația dintre școală și comunitate, pe identificarea obiectivelor comune și a gradului de implicare în vederea atingerii acestora. Cele trei dimensiuni comportă câteva elemente comune: 1. Scopul, mai exact necesitatea determinării indivizilor și a școlii în ansamblu să acționeze
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]