17,970 matches
-
din Rusia și consumă - „fără demnitate” - granturi străine... Un refren pastișat, parcă, după procurorii literari de la Chișinău. Din punct de vedere fizionomic, reprezentanții celor două tabere adverse împărtășesc, cu câteva excepții, același stil hirsut, aceeași barbă „sălbăticită”, tolstoiană... Discuția e aprinsă, dar nu degenerează în violență. O spun, pentru că la ruși nu se știe niciodată... Pentru o scurtă și „importantă” replică, neadmițând vreo amânare, unii se ridică de pe scaunele lor cu paharele cu vin în mână, și vociferează gesticulând... La finalul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
am rămas fidel la modul viu, dinamic, în sensul construcției în spiritul lor, reprezentau un lucru nu de neglijat când avem în față și în minte figurile greu clasificabile, de o extremă radicalitate, ce au stat în miezul unor controverse aprinse un secol european, precum Dostoievski și Nietzsche. E interesant însă și e chiar aproape amuzant de observat că polemistul și criticul român, atât de dornic ca aceia despre care scrie, creatorii în proză și poezie, să producă opere de o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
scăpat foarte puțini dintre colegii săi, epitete care i-au dăruit și această dublă singurătate, cred eu: cea din Franța, dar și cea din țara și cultura sa natală. Dimineață, între două și cinci spre ziuă, cei doi discutau încă aprins în BMW-ul lui Bernard, în timp ce eu cred că ațipisem. Oricum, Bernard era extrem de interesat de „confruntarea” cu Ivasiuc, asta, probabil, pentru că prietenia acestuia, excepțională în fiecare caz, cu Erwin Wickert - care la moartea dramatică a scriitorului a publicat o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
personale a lui Ceaușescu și-apoi, în februarie, ’72, am fost exclus din c.c., din partid, din biroul și din consiliul U. Scriitorilor, am fost dat afară din casă etc., atunci aceia care - colegi, ca și unii „prieteni” - vorbeau aprins de „carierismul”, de „arivismul” lui Breban, nu au mai avut ce să zică și i-au lăsat pe agenții de intoxicare ai securității să răspândească zvonul ba c-aș fi nebun, ba colonel de securitate!... (E, acum de altfel, momentul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ce ieșeau din țărănimea așezată sau din mica burghezie, posibilitatea, pentru ei, de a sparge barierele rigide, seculare, ale avansării sociale, putând ocupa în sfârșit pósturi înalte în stat și biserică, rezervate cu strictețe aristocrației. Să fi fost aceste „simpatii aprinse de lector” pentru „personajele ambițioase” din romane, un reflex al meu de tinerețe? O solidaritate „psihologică” cu cei de vârsta mea, din romane sau, mai „grav”, o pornire a unui eu profund care, între morală, convențiile sociale și carieră, alege
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
este "tu însuți ca dușman". Roma își săpa mormântul creând în Iudeea un vid de putere care lăsa câmp liber adepților lui Hristos. Exilați pe cuprinsul întregului litoral mediteranean, cei scăpați din Ierusalim vor deveni ulterior ștafetele subversiunii creștine. Focul aprins în Palestina de Isus și de ai săi n-ar fi putut cuprinde întreg Imperiul dacă Templul ar fi rămas în picioare și dacă iudaismul ar fi rămas circumscris în Casa în care era stăpân. Oare ce va face mâine
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să ia ca arbitru al situației un flăcău chipeș care păzea turmele pe o colină lângă Troia. El trebuie să decidă care dintre cele trei e mai îndreptățită să păstreze mărul: Afrodita, cea plină de grație, artista, nestatornica ispitită să aprindă focul iubirii în toate inimile; Hera, frumusețea rece și severă care impune tuturor, prima dintre soțiile regelui zeilor și cea mai legitimă (a avut această calitate înaintea tuturor celorlalte) și Atena, înarmată cu lancea ei, strălucitoare toată sub casca-i
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
orice fel, nu numai de azi și numai de ieri, să nădăjduim și de mâne..." V Spre poemul în proză Dumbrava minunată (scris în 1922, tipărit în 1926) orientau niște însemnări din 1921: "Prichindeii. Lizuca vede cum pe cer s-aprind lumânărele. S-aprind făclioare și jos lângă scorbura sălciei; lumină sfioasă, verzuie, care se mișcă încet... Duduia Lizuca e copila lui conu Panaite. Mama ei a murit. C.c.P. s-a însurat a doua oară. Năcazul maștihăi pentru partea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
numai de azi și numai de ieri, să nădăjduim și de mâne..." V Spre poemul în proză Dumbrava minunată (scris în 1922, tipărit în 1926) orientau niște însemnări din 1921: "Prichindeii. Lizuca vede cum pe cer s-aprind lumânărele. S-aprind făclioare și jos lângă scorbura sălciei; lumină sfioasă, verzuie, care se mișcă încet... Duduia Lizuca e copila lui conu Panaite. Mama ei a murit. C.c.P. s-a însurat a doua oară. Năcazul maștihăi pentru partea de avere a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ducea el singur gospodăria, ce curățenie era în ograda lui, în casa largă în care mirosea totdeauna a flori. Cum mergeam cu el peste Siret la fân; cum dormeam ostenit în mirosul fânului cosit. Cum istorisea istorii bunicul. Cum se aprindeau focuri pe Osoiu. Cântarea buciumului. Cum ne întorceam în zori de ziuă, eu în vârful fânului. Cum mă învăța să dau cu pușca întăiu la lumânare și pe urmă în paseri. Cum am fugit eu singur într-o primăvară și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care trece prin holdele oamenilor, după aceia odată cu întunerecul intrăm în satul Bălțătești, trecem pe drumul cu brazi nalți de o parte și de alta. Femei, bărbați se strecoară repede prin întunerec. În fund, sub deal, la băi, s-a aprins lumină electrică și cântă muzica. Preotul Gavril Enăchescu care nu-i tocmai bătrân și de-abia i-au dat cioturi în barbă, a plecat cu preuteasa la Târgul Neamț. Duminică, mâni, are un sobor. Ionică argățelul care ne primește n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dorurile pribegeau spre înflorirea altor plaiuri. Flăcăul Aron se opri fermecat în locul lui, îndărătul mănăstirii. Și noaptea nu putu închide ochii, și la slujba miezului de noapte coborât în grabă, furișat la vale, stătu cu ochii spre lumina care se aprinsese sus la geamul săpat în zid; ș-a doua zi, supt același brad, cu inima bătând aștepta să se deschidă fereastra, să se lumineze lumea. Ș-apoi, după aceea, în nopți chinuite, gânduri furtunoase veniră; și-ntr-o noapte cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de sălcii, și sate care par tihnite în pacea amurgului. În pulberea răscolită ca nouri ușori vin gospodarii de la câmp; trec și copii și fete, cu apă, se întorc vitele, mugind, latră cânii, zburdă caii; și într-un târziu se aprind lumini și prin ogrăzi pretutindeni, focuri mari de gunoae, ca s-alunge prin fum roiurile de țânțari. Itinerar dobrogean [PERSONAJE DIN BUNEȘTI] Doi moșnegi Vasile Blană și Neculai Prună Cum Vasile e și șiret; cellalt cinstit. Istoria lui Neculai cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aceia supusă și umilită. Se poartă sălbatic cu dânsa. Ea e foarte frumoasă; i-i foarte supusă, dar e rea de muscă, după cum zice poporul, și în umilința și în iubirea ei cătră bărbatu-său, mărunt și slab, i s-aprinde în ochi dorința de a fi și a altuia. Acolo, la câmp, locuința boerească e departe. Vătavul stă într-o moară veche de vânt. Acolo fac gospodăria pe vară, într-o singurătate grozavă. Acolo, calul, vaca, doi purcei și câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de rechiziție într-un convoiu care nu mai avea sfârșit. Oamenii curat îmbrăcați, ca într-o zi de sărbătoare, veseli. Femeile plânse. În târgul vitelor aproape de cazarmă mulțimea aceea imensă a campat; a deshămat; au așezat muntenii cujbele și au aprins focurile, pregătind ceaunurile de mămăligă. Toți cei care au avut a face drum pe jos s-au înfățișat în această primă zi. Rechiziția s-a făcut totală în aceiași zi de Duminică. În ajun, treceau călărașii din sate curat îmbrăcați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Sus Pișta înecatul din Făerag. Moșneagul zice că bat cânii noaptea, că se întoarce sufletului înecatului; i-i dor de lume; i-a fost dragă viața. Mormântul uriaș al lui Decebal. Muntele Decebal. Prichindeii. Lizuca vede cum pe cer s-aprind lumânărele. S-aprind făclioare și jos lângă scorbura sălciei; o lumină sfioasă verzuie, care se mișcă încet... "Toți funcționari cel mai scurt vreme prezenteze cu registratura pentru carnetele de indentitate." Feld. Războeni Uioara 6 Sept. Cântă muzica în fața băilor un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din Făerag. Moșneagul zice că bat cânii noaptea, că se întoarce sufletului înecatului; i-i dor de lume; i-a fost dragă viața. Mormântul uriaș al lui Decebal. Muntele Decebal. Prichindeii. Lizuca vede cum pe cer s-aprind lumânărele. S-aprind făclioare și jos lângă scorbura sălciei; o lumină sfioasă verzuie, care se mișcă încet... "Toți funcționari cel mai scurt vreme prezenteze cu registratura pentru carnetele de indentitate." Feld. Războeni Uioara 6 Sept. Cântă muzica în fața băilor un potpuriu. Lumea se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vin și cu ochi dulci... Cum vin la războiu și pleacă la pradă țărani, oameni liberi... Lupte în Pocuția iarna Domnul cu sania și țărani în cojoace cum stau pitite satele în văi și munți cum se-ncălzesc la brazi aprinși în codri... Tovarășul lui Bogdan are o soră măritată O găsește acasă plânsă fugită, alungată de bărbat, cum se duce el și se-nțelege prin subînțelesuri cu gospodarul, bărbatul surorei lui. În această afacere se vede mândria oamenilor... cum însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Grijalovi au făcut cetate cu parcane și s-au apărat prăvălind știubee asupra năvălitorilor. În altă parte, la o ............, muierile au înconjurat un detașament întârziat de Turci (Turcu cu untu) și l-au vârât în iaz, mânându-l cu cocioarve aprinse; apoi au dat foc stuhului... V. Ștefan Meșter se duce la cetatea Neamțu, ca să vadă pe domnițele lui Radu-Vodă. De acolo din pisc vede cete de năvrapi în pradă; trimite răspuns lui Onu Păr-Negru și alcătuiesc o lovitură. Meșter se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sat la Grijalovi Siliștea lui Oțel, a lui o nișă la frunte și cu Petrilă Armășel vad de mură, loc de pri Pe Bârlăzel... Toplița Surlariu sacă și grădină de Braniștea domnească... jumătate pomăt Păstrăv Lohănaș din Copăceana I-a aprins casele și heiurile Gangur Dumitrașcu Fulger diacu Comisul Neagu 66-70 Stolnic Luca tăiat la Vaslui? deci îndoielnic în 1467 paharnic Negrilă -" vornic Crasneș postelnic Pașco Vistiernic Iuga 1460-1481 Spatar Sachis 1457-1468 portar Sucevii Pentru Ponea? Pârc. Hotin Vlaicu (unchiul Domnului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
locuinți, fie la instalațiile balneare sunt așezate după tehnica cea mai nouă de mecanică și electricitate. Ascensor, calorifer, lumină electrică, automobil, aeroplan, tren, sobe cu gaz aerian, cabine telefonice în toate părțile pe străzi, radio la fiecare casă, brichete pentru aprins nu numai țigările. Vrai să te cântărești, vezi la un colț de uliță ori lângă un gang balanța automată de care ai nevoie: pui într-o crăpătură o monedă de o coroană și-ți apare evidența. La baie, dacă vrai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
starea afectivă, e produsul sentimentelor, nu al intelectualității. *1 Bătrânii regi normanzi cântați de aezi, când se simțeau în ultimele ceasuri ale vieții, porunceau să fie puși într-o corabie, care era dusă cu velele desfășurate în larg, în vreme ce se aprindea în măruntaiele ei un foc domol. Când flacăra cuprindea vasul, războinicul cel bătrân își primea sfârșitul cu fruntea sus, între adâncimea cerului și a oceanului. A spus Menage că pe nedrept își închipuie unii că vorbele de spirit sunt numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Adevărații progresiști pleacă de la înțelegerea respectuoasă a trecutului. *1 Fluviul uitării ne leapădă în genunea trecutului. Numai ce-a fost spiritualitate și bine în noi rămâne la soarele vieții, radiind. *1 În Maramureș, în munte, încă se întrebuințează focul primitiv aprinzând lemnul prin frecare. I se zice foc viu. Se trec oile pe subt el, ca să fie ferite de molime. Ritualul vechi pretinde ca cei care îl produc să fie "oameni curați". *1 Cultura e în legătură nu numai cu limba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
molcomă a talazurilor. Cătră sfârșitul zilei înțeleg că meteorul prevestit își face poate de cap pe alte meleaguri. Cum ar fi spus Solomon Cornea, poetul uitat al Iașului de odinioară: Marea urmează a fi ușor agitată Și după ce s-au aprins făcliile cerului. * Cele zece porunci p. (pentru-n.n.) chibiți 1. Chibițul să tacă; 2. Zgomot să nu facă; 3. Liniștit să steie; 4. Sfaturi să nu deie; 5. Orice plan să-l lese; 6. Să nu miște piese; 7
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mărească; Da te du la omul meu, Mie dat Cătră mine-ndreptat Și cu foc în îmbracă Și cu foc îl înfoaie Și-n foc îl încinge Și-n foc îl strânge Și-n foc îl cuprinde Și cu foc îl aprinde. Foc în sân îi bagă Și la inimă i-l așază. De le-i găsi dormind, De le-i găsi mâncând, Din somn să mi-l trezești, De la masă să-l stârnești, Să-l aduci, să mi-l grăbești, Prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]