15,628 matches
-
XVIII-lea. Vechimea doinelor haiducești este, bineînțeles, una aproximativă, dar verosimilă. În "Când era la șaizeștrei", de exemplu, este vorba de timpul domniei lui Barbu Știrbei, deci o perioadă precis determinată de Gheorghe Moțoi (lăutarul de la care s-a cules doina). Acesta pomenește în cuprinsul melodiei de anii "șaizeștrei" (1863) și "șaizeșopt" (1868), dar o mai bună relevanță ar avea-o anii 1853 (plecarea lui Barbu Știrbei la Viena) și 1858 (plecarea lui Alexandru Ghica de la domnie), totul culminând cu venirea
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
Băleanu și Ioan Al. Filipide). Textul piesei este unul de „jurnal oral” (specie care a evoluat din baladă, cu textul comprimat), însă din punct de vedere muzical având trăsături de cântec liric, culegătorul piesei (etnomuzicologul Gheorghe Ciobanu) a numit-o „doină”. Doinele de înstrăinare, a căror tematică poate fi urmărită pe documente începând din secolul al XVIII-lea, își au originea în sentimentul singurătății, care poate pune stăpânire pe om în diferite situații. Fiind un motiv frecvent în lirica populară, multe
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
și Ioan Al. Filipide). Textul piesei este unul de „jurnal oral” (specie care a evoluat din baladă, cu textul comprimat), însă din punct de vedere muzical având trăsături de cântec liric, culegătorul piesei (etnomuzicologul Gheorghe Ciobanu) a numit-o „doină”. Doinele de înstrăinare, a căror tematică poate fi urmărită pe documente începând din secolul al XVIII-lea, își au originea în sentimentul singurătății, care poate pune stăpânire pe om în diferite situații. Fiind un motiv frecvent în lirica populară, multe din
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
din secolul al XVIII-lea, își au originea în sentimentul singurătății, care poate pune stăpânire pe om în diferite situații. Fiind un motiv frecvent în lirica populară, multe din piesele în cauză au și un caracter social. Dintre temele acestor doine se pot enumera: depărtarea de părinți și de frați, dușmănia celor din jur, singurătatea și suferințele orfanului, răutatea mamei vitrege, tratamentul inuman al stăpânului sau al celor mai puternici, necazurile dragostei etc. Deoarece nu există un text fix, interpretul introduce
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
o puternică tentă carnală. Acestea au constituit un interes deosebit pentru cercetătorii folcloriști și etnomuzicologi, născând astfel și interpretări și viziuni diferite asupra lor. După unii specialiști aceste cântece sunt creații de sine stătătoare, înrudite cu toate genurile (cântecul propriu-zis, doina și cântarea epică), însă majoritatea consideră „dragostea” ca fiind o specie particulară de doină. Conform etnomuzicologului Tiberiu Alexandru, „dragostea” este un tip aparte de doină, de obârșie lăutărească. Din punctul său de vedere, acest tip local s-a dezvoltat din
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
etnomuzicologi, născând astfel și interpretări și viziuni diferite asupra lor. După unii specialiști aceste cântece sunt creații de sine stătătoare, înrudite cu toate genurile (cântecul propriu-zis, doina și cântarea epică), însă majoritatea consideră „dragostea” ca fiind o specie particulară de doină. Conform etnomuzicologului Tiberiu Alexandru, „dragostea” este un tip aparte de doină, de obârșie lăutărească. Din punctul său de vedere, acest tip local s-a dezvoltat din formule tipice de doină, împletite cu numeroase elemente muzicale orientale. O opinie asemănătoare are
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
unii specialiști aceste cântece sunt creații de sine stătătoare, înrudite cu toate genurile (cântecul propriu-zis, doina și cântarea epică), însă majoritatea consideră „dragostea” ca fiind o specie particulară de doină. Conform etnomuzicologului Tiberiu Alexandru, „dragostea” este un tip aparte de doină, de obârșie lăutărească. Din punctul său de vedere, acest tip local s-a dezvoltat din formule tipice de doină, împletite cu numeroase elemente muzicale orientale. O opinie asemănătoare are și etnomuzicologul Gheorghe Ciobanu (care a efectuat cercetări mai ales în
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
însă majoritatea consideră „dragostea” ca fiind o specie particulară de doină. Conform etnomuzicologului Tiberiu Alexandru, „dragostea” este un tip aparte de doină, de obârșie lăutărească. Din punctul său de vedere, acest tip local s-a dezvoltat din formule tipice de doină, împletite cu numeroase elemente muzicale orientale. O opinie asemănătoare are și etnomuzicologul Gheorghe Ciobanu (care a efectuat cercetări mai ales în localitatea Clejani), considerând aceste cântece ca o subspecie a doinei. Pe cealaltă parte, etnomuzicologul Speranța Rădulescu consideră „dragostea” ca
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
tip local s-a dezvoltat din formule tipice de doină, împletite cu numeroase elemente muzicale orientale. O opinie asemănătoare are și etnomuzicologul Gheorghe Ciobanu (care a efectuat cercetări mai ales în localitatea Clejani), considerând aceste cântece ca o subspecie a doinei. Pe cealaltă parte, etnomuzicologul Speranța Rădulescu consideră „dragostea” ca fiind un gen liric care se situează între cântecul propriu-zis, doină și cântarea epică, fiind însă mai dinamic decât toate trei, cu un profil melodic distinct întâlnit numai în Muntenia și
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
și etnomuzicologul Gheorghe Ciobanu (care a efectuat cercetări mai ales în localitatea Clejani), considerând aceste cântece ca o subspecie a doinei. Pe cealaltă parte, etnomuzicologul Speranța Rădulescu consideră „dragostea” ca fiind un gen liric care se situează între cântecul propriu-zis, doină și cântarea epică, fiind însă mai dinamic decât toate trei, cu un profil melodic distinct întâlnit numai în Muntenia și Oltenia. Din punct de vedere muzical, „dragostele” se bazează pe îmbinarea a diferite formule recitative, dar cele mai multe constă în împletirea
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
melismatice. Scările ei sunt cromatice, uneori bogat cromatizate, cu trepte instabile, întinderea depășește octava, ornamentația este bogată, iar ritmul organizat. Formulele introductive, îndeosebi cântate pe interjecții, unele formule interioare și formulele finale sunt de lungimi mult mai mari decât în doinele propriu-zise. Cântarea lor, adesea, este însoțită de interjecții ca „neică”, „țață”, „dadă”, „puică” sau „lele” dând un farmec aparte melodiei. Cântecele de dragoste se execută cu predilecție în cursul banchetului nupțial. Versurile sunt de un erotism intens, sublime și carnale
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
a fost taraful vioristului Ion Busuioc zis Nelu (n. 1905 - d. ?), care a cântat și la Constanța. Din banda sa făceau parte soția, Anica Busuioc (chitară și voce), vioristul Constantin Busuioc (fiul său, care avea să ajungă dirijor la Orchestra „Doina Olteniei” și la Ansamblul „Nicolae Bălcescu” din Dolj), Marița Fălciu (voce) și Ion Boncea (bas). Grupați într-o formație familială, aceștia aveau o manieră specială de cântare. Lăutarii din Scrada au fost descoperiți de către Constantin Brăiloiu în timpul cercetărilor din august
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]
-
anul căsătoriei sale cu asesorul consistorial Lazăr Triteanu, Veturia (încă Mureșan) a debutat în Concertul „Reuniunii Române de Muzică și Cântări” de la Sibiu, cu piesa „Răsunetul de la Crișana” de Ion Vidu. Ca solistă a aceleiași formații a cântat lieduri și doine la spectacolele organizate în zilele de 27 și 29 august 1906 la Arenele Romane din București, pentru "Expoziția generală română". Apoi a devenit cunoscută și la Budapesta când, în martie 1909, a fost solista concertului organizat de "Societatea Studențească Petru
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]
-
istoria unui alt dezertor american, James Joseph Dresnok, acesta încă rămas în Coreea de Nord. În documentarul BBC, "Crossing the Line" (în română, "Depășind limită"), Dresnok amintește despre prima sa soție de naționalitate est-europeană (fără a fi precis dacă se referă la Doina Bumbea sau nu), cu care a avut doi copii, Ricardo și Gabriel (despre acesta din urmă se crede că a fost botezat după unchiul său, fratele Doinei Bumbea). Deși Ministerul Afacerilor Externe al României a făcut demersuri pe langă autoritățile
Doina Bumbea () [Corola-website/Science/331692_a_333021]
-
sa soție de naționalitate est-europeană (fără a fi precis dacă se referă la Doina Bumbea sau nu), cu care a avut doi copii, Ricardo și Gabriel (despre acesta din urmă se crede că a fost botezat după unchiul său, fratele Doinei Bumbea). Deși Ministerul Afacerilor Externe al României a făcut demersuri pe langă autoritățile nord-coreene pentru a clarifica situația, acestea au fost ignorate la Phenian. Totuși, cazuri de răpiri de cetățeni străini de către agenți nord-coreeni, despre care se credea în trecut
Doina Bumbea () [Corola-website/Science/331692_a_333021]
-
se credea în trecut că sunt legende, au fost confirmate oficial de către autoritățile nord-coreene, cum este spre exemplu cazul a 13 cetățeni japonezi, printre care și soția dezertorului Jenkins, persoane cărora li s-a permis să se întoarcă în Japonia. Doina Bumbea s-a stins din viață din cauza unui cancer pulmonar în ianuarie 1997, la Phenian.
Doina Bumbea () [Corola-website/Science/331692_a_333021]
-
Reșița, 2013). A. Martin, în Luceafărul, nr. 20, 1961; M. Sorescu, în Gazeta literară, nr. 30, 1962; M. Iorgu1escu, în România literară, nr. 4, 1971; Dana Dumitriu, în România literară, nr. 13, 1976; Elena Tacciu, în Steaua, nr. 5, 1980; Doina Uricariu, în Luceafărul, nr. 23, 1980; C. Ungureanu, în Orizont, nr. 29, 1980; F. Neagu, în Flacăra, nr. 48, 1983; A. Popescu, în Steaua, nr. 6, 1983; F. Neagu, A doua carte cu prieteni, 1985; Roxana Sorescu, în România literară
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
VoI. 1), 1962 (VoI. 2) "Coruri din creația compozitorilor clasici". București, Edit. Muzicală, 1961 (în colaborare cu Costică Andrei) "Cărticica mea". București, Edit. Muzicală, 1962 (ediția I), 1964 (ediția a II-a), 1967 (ediția a III-a); "Emil Monția - 111 Doine și cântece poporale românești". București, Edit. Muzicală, 1966 "George Breazul - D. G. Kiriac". București, Edit. Muzicală, 1973 "D. G. Kiriac - Pagini de corespondență". București, Edit. Muzicală, 1974 "Macarie Ieromonahul Opere: „Theoreticon”", București, Edit. Acad. . Române, 1976 "Colinde". București, Edit. Muzicală
Titus Moisescu () [Corola-website/Science/335566_a_336895]
-
dramatizată de scriitorul ceho-austriac Pavel Kohout și jucată în 1981 pe scenele teatrelor din Viena, Berlin și Londra. O piesă de teatru radiofonic cu o durată de 101 minute, bazată pe o dramatizare a nuvelei pentru Teatrul Național Radiofonic de către Doina Papp, a avut premiera la 24 martie 1992 în regia artistică a lui Titel Constantinescu, fiind prezentată din nou în 1992, 1993, 1997 și 2007. Distribuția a fost formată din Constantin Codrescu (Fărâmă), Dana Dogaru (Oana), Silviu Stănculescu (superiorul), Adriana
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
din Republica Moldova. În anul 1969 a absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău. Din 1971 e aspirant la Institutul de Literatură Universală „Maxim Gorki" din Moscova, și în 1974 își susține teza de doctor în filologie “Poetica doinelor populare moldovenești”. A fost colaborator științific la secția de folcloristică a Institutului de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Republicii Moldova. În calitate de culegător, cercetător și editor al tezaurului etnofolcloric românesc, dânsul a efectuat îndelungate cercetări de teren în Moldova
Sergiu Moraru () [Corola-website/Science/335810_a_337139]
-
aur, etc. A avut colaborări cu soliștii vechi și noi ai țării, cum ar fi: Nicola, Lăură Stoica, Luminița Anghel, Marcel Pavel, Marină Florea, Daniela Vlădescu, Aurelian Temișan, Mihai Constantinescu, Adrian Daminescu, Carmen Trandafir, Mihaela Mihai, Luminița Dobrescu, Corina Chiriac, Doina Spătaru, Nico, Andra, Alină Sorescu, Raluca Ocneanu, Bogdan Dima, Alin Pascal, Alexa, grupurile Iris, Proconsul, Leo Iorga și Pacifica, Body and Soul, No Comment, No Name, Blondy, Morometzii. A participat în numeroase emisiuni TV ca artist și compozitor al interpreților
Mihai Alexandru () [Corola-website/Science/333837_a_335166]
-
Livia Doina Stanciu (n. 5 octombrie 1956) este o juristă română, președintă a ÎCCJ din 2009 până în 2016. Din 2016, exercită un mandat de 9 ani ca judecător al Curții Constituționale. Între 1980-1994 a fost procuror la Procuratura Galați, devenit în 1992
Livia Stanciu () [Corola-website/Science/333870_a_335199]
-
aparține Filarmonicii Naționale «Serghei Lunchevici». Din 2012 este Arist liber profesionist. Concomitent colaborează cu orchestra «Lăutarii» condusă de Nicolae Botgros, cu orchestra Ansamblului «Joc», cu orchestra «Mugurel» (dirijor — Ion Dascălu), cu orchestra prezidențială condusă? de Nicolae Dabin și cu orchestra «Doina armatei» dirijată de Marin Bunea ș.a. Începând cu anul 1990, efectuează numeroase turnee în țară, dar și peste Prut, în România, la Iași, București, Bacău, Focșani, Ploiești, Pașcani, Botoșani, Suceava ș.a. În turnee a cântat acompaniat de orchestrele «Doina Vrancei
Mihai Ciobanu () [Corola-website/Science/333053_a_334382]
-
orchestra «Doina armatei» dirijată de Marin Bunea ș.a. Începând cu anul 1990, efectuează numeroase turnee în țară, dar și peste Prut, în România, la Iași, București, Bacău, Focșani, Ploiești, Pașcani, Botoșani, Suceava ș.a. În turnee a cântat acompaniat de orchestrele «Doina Vrancei» din Focșani, «Rapsozii Botoșanilor», «Ciprian Porumbescu» din Suceava, «Trandafir de la Moldova» din Huși. În anii 1993 și 2005, este invitat cu recital la Festivalul Internațional «Maria Tănase» de la Craiova. În 2005, Mihai Ciobanu înființează grupul vocal de bărbați «Basarabenii
Mihai Ciobanu () [Corola-website/Science/333053_a_334382]
-
de masă. A fost creat la Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Iași in anul 1999, prin fecundarea liberă a soiului autohton Coarnă neagră a căror semințe hibride au fost iradiate cu raze X, autori Gheorghe Calistru și Doina Damian. Soiul Gelu este primul care maturează strugurii de culoare albastru-violet în podgoriile din N-E țării, diversificând sortimentul varietal de struguri pentru masă din zonele cu resurse termice reduse. Dezmugurire peroasă, cu rozeta de culoare verde-roșcat. Frunzele tinere sunt
Gelu (soi de struguri) () [Corola-website/Science/334655_a_335984]