20,245 matches
-
transmiterii la distanță de "mesaje cifrate", acestea au fost înlocuite cu "tubanderas", tobe mai mici. Sclavii erau supuși unui regim strict, orice încălcare a "regulilor" ducând la pedepse aspre, plecându-se de la concluzia că "no hay negro bueno ni tamarindo dulce" nu există negru bun și nici tamarindo dulce (fruct cu gust astringent). De regula erau biciuiți, locul de aplicare numindu-se "tumbadero", iar biciuirea se numea "bocabajo" cu gura în jos. Biciul era confecționat din vână de bou sau șuvițe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
fost înlocuite cu "tubanderas", tobe mai mici. Sclavii erau supuși unui regim strict, orice încălcare a "regulilor" ducând la pedepse aspre, plecându-se de la concluzia că "no hay negro bueno ni tamarindo dulce" nu există negru bun și nici tamarindo dulce (fruct cu gust astringent). De regula erau biciuiți, locul de aplicare numindu-se "tumbadero", iar biciuirea se numea "bocabajo" cu gura în jos. Biciul era confecționat din vână de bou sau șuvițe din piele de vită, fiind utilizate și vergile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Strada Dolores, În Mexico City, și beam de vreo două săptămîni. Stăteam Într-un separeu cu trei mexicani și beam tequila. Mexicanii erau destul de bine Îmbrăcați. Unul dintre ei vorbea engleza. Un mexican Îndesat, Între două vîrste, cu o față dulce și tristă, cînta din voce și la chitară. Stătea pe un scaun de la capătul separeului. Mă bucuram că muzica făcea conversația imposibilă. Au intrat cinci gabori. M-am gîndit că s-ar putea să mă scotocească, mi-am scos pistolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
față. E.S. închinare Soldatului Necunoscut Soldat necunoscut, simbol curat al morților cari de bunăvoie și-au dat viața pentru dezrobirea fraților și întregirea țării, ție îți închin aceste amintiri din vremuri grele, când orice jertfă și orice durere ne erau dulci pentru că ne apropiau de tine - și tot ție pe cele de nețărmurită fericire, când prin tine și cei ce te-au condus am trăit descătușarea și înfăptuirea visului, de veacuri năzuită. Cât timp nu-și va uita datoria către tine
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
că azi l-am pomenit cu rost, ca pe întreaga familie regală, căci mi-a părut rău de ce am făcut stăpânit de frica internării.“ De atunci n-a mai șovăit.]( Ediția I, 1937, p. 63. ) viscolul Până aci vremea era dulce și frumoasă, în unele curți părăsite înfloreau încă trandafirii, dar în Ajunul Crăciunului se lăsă o ceață și o negură tocmai ca în sufletele noastre gândindu ne la sărbătorile de altădată, strânși toți în jurul mamei. Acum ce era de noi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
făcea o cură de chinină la Pasărea.] (Ibidem, p. 231. ) În timpul boalei Liei, mă plimbam singură prin pădure (bineînțeles, cu soldatul de gardă). Într-o zi îl uitasem la spatele meu. Era o zi de toamnă așa de frumoasă și dulce, cu cerul azuriu, pădu rea ruginită și aburi albăstrii în fundul drumurilor, încât crezui că văd altă pădure, teiul cel mare, Canapeaua, cireșele roșii, frasinii purpurii, vârful dealului profilat pe cer. Pierdusem noțiunea timpului și a locului. Mi se părea, ca
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
na Maria Berindei 168 [, arestată fiindcă, după o denunțare, se găsise la dânsa jurnalul ce scria zilnic și în care spunea toate samavolniciile germanilor, fusese internată la Sinaia, deși medicii îi interziceau muntele din cauza inimii bolnave. Era o femeie zdravănă, dulce, plăcută, dar cu o voință și un curaj admirabile. De acolo desfida pe inamic scriind mamei cărți poștale foarte demne. Fiica ei Georgeta, mai puțin curajoasă, petrecea vara la Serulești la Marie Brăiloiu, germanofilă oarbă, și făceau muzică pentru patru
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
chemă pe dr. Cantacuzino, dar cu o asprime la care nu era obișnuit, îi porunci să asiste pe doctorul englez. Soțul meu era pe atât de voluntar în fond, pe cât de mlădios în formă; îi răspunse numai cu o voce dulce: „Ceea ce nu am putut face pentru suveranul meu nu pot face pentru nimeni pe lume“. De trei ori repetă aceeași frază, căci de trei ori ducesa insistă din ce în ce mai tare, până [la] a bate cu pum nul în masa lângă care
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
metafore din care lipsește esențialul: adevărul. * Crede după ce ai cercetat. * Dacă ți s-a tras o palmă peste un obraz, ferește-l pe celălalt. * Unele fructe se pot bea; altele nu se pot mânca. * Nu toate acordurile sunt gramaticale. * Vorba dulce încleie uneori buzele. * Cu avionul, toate drumurile rele sunt acceptabile. * Pe timp de pace, soldații se pregătesc de război. * Totul este relativ; chiar și această afirmație. * Cuvintele nu redau cu fidelitate gândurile. * Greutatea creierului nu are nici o legătură cu cea
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Cabina de vot este o carceră în care îți închizi speranțele. * Pui ștampila și visezi, dar nu știi pe ce votezi. * Multe-ai vrea să înțelegi, dar nu știi pe cine-alegi. * Capul ce se pleacă nu poate vedea soarele. * Vorba dulce nu e întotdeauna unsă cu miere. * Albul zăpezii topite e o apă cu impurități. * Sacul spart nu dovedește că a fost vreodată plin. * Dinții tari preferă bucatele moi. * Băutură multă - sănătate puțină. * Numai acele oprite pot arăta ora exactă. * Ceasul
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
geamăn cu Țapul ispășitor. * Unul Irimia a făcut legătura dialectică între oiște și gard. * Obtuzul este feciorul unui cap pătrat. * Roata este invenția unui învârtit. * Cuiul bătut de un intrigant a fost scos de o talpă goală. * Pelinul este mai dulce decât lingușirea. * Câinele și pisica învață traiul în comun de la stăpâni. * O prășilă făcută la timp valorează cât o ploaie bună; ambele - și mai mult. * Nu din cauza copacilor nu se vede pădurea, ci pentru că a fost tăiată. * Nu un medic
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
și el și-l întreba ce mai face, apoi avură o convorbire plăcută despre vara asta călduroasă. Mai tarziu, în aceeași zi, se apropie de casă Riței-Veverița, si o întreba dacă nu vrea să-o ajute să caute niște alune dulci pentru cină. Veverița știa exact unde se găsesc alune dulci, așa că au plecat împreună într-acolo. Au luat cina împreună și pentru că ziua era pe sfârșite, s-au despărțit prietenește și s-au îndrepatat spre casele lor. Pe drum, Țepeluș
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
o convorbire plăcută despre vara asta călduroasă. Mai tarziu, în aceeași zi, se apropie de casă Riței-Veverița, si o întreba dacă nu vrea să-o ajute să caute niște alune dulci pentru cină. Veverița știa exact unde se găsesc alune dulci, așa că au plecat împreună într-acolo. Au luat cina împreună și pentru că ziua era pe sfârșite, s-au despărțit prietenește și s-au îndrepatat spre casele lor. Pe drum, Țepeluș se gândea mereu la cât de bine s-a înțeles
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
au făcut ce au făcut și i-au stopat apariția, ba chiar, în numărul de sfârșit de an, au publicat și o caricatură cu Stancu în chip de pom fructifer sub care scria: „Rădăcinile sunt amare, dar roadele au fost dulci.“ Dar la începutul toamnei lui 1958 romanul încă apărea și mie dintre corectori îmi revenise misiunea de a-i duce lui Stancu șpalturile ca să efectueze corecturi. Faptul se întâmpla în fiecare seară de luni, el scriind textul pentru Gazetă duminică
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de timp, tânărul poet i-ar fi putut oferi oricând, galant, într-o feerică seară, să zicem, un buchet de flori albastre ("Înc-o gură și dispare.../ Ca un stâlp eu stam în lună!/ Ce frumoasă, ce nebună/ E albastra-mi, dulce floare!"). O atare stabilire sursologică nu are, evident, nimic în comun cu interpretarea ideatică a poeziei, cu romantismul german, cu Novalis etc. Dar nici G. Bogdan Duică nu fusese interesat de fondul ideatic al poeziei când declara, în 1931, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
moartea nu mai are superbie, ci a devenit un act discret, o stingere domoală, o suspendare lină a temporalității" (Sugestii tematologice). În Fețele unui epistolar, se oprește pe larg asupra problematicii volumului de scrisori editat de Christina Zarifopol-Ilias, în 2000 (Dulcea mea doamnă/ Eminul meu iubit), corespondență inedită dintre Eminescu și Veronica Micle, reținând "informațiile despre viața cotidiană a lui Eminescu" pe care "o nouă biografie a lui Mihai Eminescu nu poate să le ignore", insistând asupra problematicii acestora, dar insistând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Un al patrulea mit este cel "erotic", cel din "micile poeme bucolice" dar și din "poezia filosofică" a Luceafărului. Expresia lui este variată, într-un loc "sugerează voluptatea adormirii", în altul "melancolia incompatibilității dintre bărbat și femeie, nostalgia neîmplinirii, chinul dulce, oximoronic". Mitul "oniric" stă la baza unor poeme și proze ce "imaginează lumile posibile, spațiile cosmice, tărâmurile în care stăpânește o altă ordine și crește o altă floră", totul într-o existență paradisiacă, scăpată din rosturile mașinăriei lumii istorice. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pildă, ori a apostrofului eliminat prin lege în anii '50, într-o poezie căreia îi poate schimba nu doar sensul lecturii ci chiar sensul ideatic. Iată, luat la întâmplare comentariul de acest fel pentru poezia Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie: "F(aximil): grafiază: arm'a de tăria. Interesează mai ales -a final din tăria, care notează un -ă, rimă, deci, pentru România, grafiat în F: ție, dulce România. (În mod cert fuge de rima interioară ție-Românie; trebuie văzut dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
întâmplare comentariul de acest fel pentru poezia Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie: "F(aximil): grafiază: arm'a de tăria. Interesează mai ales -a final din tăria, care notează un -ă, rimă, deci, pentru România, grafiat în F: ție, dulce România. (În mod cert fuge de rima interioară ție-Românie; trebuie văzut dacă refuză și declinarea numelui propriu având în vedere o România abstractă, Romània, ca o interdicție a cenzurii)". Sau, la poezia Înger și demon: Edițiile mai noi au Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ajuns "la capătul cărării", trecutul îi apare scriitorului ca o oglindă a liniștii sufletești și a stabilității morale, așa cum o recunoaște, melancolic și premonitoriu, într-o creație lirică a sa: Al meu zbuciumat suflet se-ntoarce de la sine Cătră limanul dulce al zilelor senine Din vremea cea trecută. (Poezii, p. 116). Prin această optică, amintirile și evocările autorului junimist se situează la confluența dintre episoade ce aduc a poveste "blândă", avându-l pe autor drept personaj principal, și "radiografia" unor medii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a dezgropat limba noastră de sub dărâmăturile trecutului, i-a redat frumuseța ei originară și a adus-o la cinste într-o lume care uitase s-o vorbească; el a fost cel dintăi care a înduioșat inimile noastre prin versul lui dulce și limpede curgător ca izvorul de la munte; el simboliza într-un cuvânt întreg neamul nostru cu suferințele, cu lacrimile lui din trecut, cu dorul și cu aspirațiunile lui spre viitor. El, de-ar fi vroit, se alegea domn. Și ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
emoțiunile, durerile, bucuriile ce au zguduit atunci ființa mea, și aceasta întoarcere retrospectivă este pentru mine cu atât mai fermecătoare, cu cât; toate le revăd acum prin oglinda închipuirei înseninate, dezbrăcate de caracterul acut al patimilor momentului, sub un colorit dulce pe care îl dă perspectiva depărtărei! Așadar, să mi se ierte dacă voi începe istorisirea vieței mele chiar de la leagăn. Nu știu dacă fac operă utilă descriind o existență modestă, puțin interesantă și care n-a culminat prin zgomotoase triumfuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
trăia viața ticnită, nefrământată de mari ambițiuni și ajungea sănătos la bătrânețe adânci. Aceasta a fost impresiunea mea din cele auzite de la părinți, din cele simțite și văzute de mine însumi în Fălticeni în timpul copilăriei mele și acea stare de dulce liniște ce învăluia odinioară orașul, parcă o simt și astăzi când mă duc în cuibul meu natal. Deși de o sumedenie de ani sunt strămutat din acel colț de pământ ce-a adăpostit cele întăi licăriri ale vieței mele, deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
adânci în inima omului. Mai întăi de toate e dragostea pentru natură. Astfel farmecul largelor câmpii, unde ochiul și mintea rătăcesc în voie, tainele codrului adânc, aerul liber dătător de sanatate, atingerea cu natura în tot ce are ea mai dulce și mai aspru, mai frumos și mai înfiorător, uitarea de sine, viața primitivă care ne amintește traiul străbunilor, egalitatea complectă între tovarășii de pușcă și petrecerea lor în comun într-o intimitate frățească unde sălășluiește numai voia bună, toate aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
învestit cu cea mai înaltă și mai râvnită funcțiune a statului în județ, eram, pot a zice fără să mă laud, personajul cel mai în vază, foarte încunjurat și căutat mai ales în casele unde erau domnișoare de căpătuit. Astfel dulcea perspectivă de a dobândi o soacră îmi era deschisă pretutindene. Însă gândul însuratului nu-și făcuse încă drum în inima mea. Nu-mi sosise ceasul. Aveam un apartament închiriat la al doilea rând71 în casele răposatului Iancu Anastasiu, un adevărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]