16,375 matches
-
sunt încă lungi și multe, adun puteri, întrevăd o geană de țărm, recad, revin, recuperez tânărul acela nu prea tânăr, clovnul candid, cu fruntea înaltă și sprâncele stufoase și privirea de copil, deslușesc prin ochiul zgâriat cu unghia în gheața geamului o gară ninsă și pitică, cearceaful fără sfârșit al câmpiei, ritmul vântului care o asediază. Trenul se urnește, își dezmorțește articulațiile, bătrânește, fără grabă. Ar trebui să încerc câțiva pași pe culoarul traversat acum de o largă pelerină pestriță. Lipesc
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
spirale, toctoctoc, tictactactac, ciocăneau copitele, călcâiele arse, iritate, rostogolite de pe o treaptă pe alta, de la un etaj la altul, prin poarta larg deschisă a zilei. În stradă, în cenușa amurgului, care își aduna fantomele. Pelicule de ploaie și gheață acoperă geamurile, tot mai opace. Răsuflarea orașului se depărtează. Cineva răstoarnă din greșeală stiva de mape și de planșe. Câțiva tresar, ridică privirile. La planșeta din dreapta, cocul cărunt al doamnei palide se desface din cauza șocului. Sună telefonul : colegul cu ochelari de lângă dulap
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Trupul fusese deja dus În clădire, polițiștii se repezeau ca niște tauri asupra privitorilor insistenți, vrînd să-i Împrăștie. Într-o mașină Închisă, o femeie, strălucind de poleiala scînteietoare a eleganței orășenești, privea afară, strîngînd cu mîna ei mică, Înmănușată, geamul și purtînd pe chip o tristețe studiată. În timp ce privea, șoptea Întruna tăios și monoton: — Repede, repede! Mai repede! În fața ei, șoferul Își vedea de treabă tăcut. Era Îngrijorat, dar nu putea să-și arate neliniștea. Poate că-și spunea: „Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Ei, și n-au trecut nici zece minute, cînd iată că sosește și el, taică-tu, Înfierbîntat de tot de veștile pe care credea că o să mi le Împărtășească. „Au scăpat toți cinci“ - a zis - „Hensley și alții au spart geamurile de la prăvălia lui Black și-au pornit pe urmele lor.“ „Și chiar trebuia să alergi prin tot orașul ca să afli asta?“ - am zis. „Altă dată cînd mai pleci așa, ca vijelia, adu-mi măcar vești pe care nu le știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
kilograme n-a mai rămas decât o bătrână deșirată, buclată și cu ochelari fund de sticlă. - Numai prostii, numai tâmpenii la televizor. Da’ ce să faci altceva? Din casă nu pot ieși, că sparg ăștia strada să bage tramvai. Nici geamurile nu le mai pot deschide de frica prafului. Într-adevăr, casa se zguduie, scrâșnește - un buldozer încearcă s-o smulgă din rădăcini. Mă întreabă ce mai e prin capitală. Răspuns invariabil: ce să fie? aglomerație, mitocănie și afaceriști burtoși. Tanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și m-am duc să citesc la privata ecologică. Acolo, ghinion - cartonul era întors pe fața cu Pamela Anderson. Ocupat! Îl las pe Goethe pe fundul unui lighean ruginit și dirijez găinile din curtea din spate. Le împing până sub geamul de la camera mea, unde se aude glasul Sabinei. Pentru găini asta e o zonă umedă, parșivă, întrucât pe fereastra aia ies eu să le stropesc în ochi cu seringa pregătită din timp. Cocoșul Romică se agită și se înfoaie, nevestele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu rahat. Îl suge pe gânduri. Toată cancelaria e consternată - suntem în întârziere. Deodată chipul i se luminează: - Tinere coleg, în tine e salvarea! Când am intrat în secretariat era așa de cald, că am rugat pe cineva să deschidă geamul. Eu zic să intri matale în sala de clasă alăturată și de acolo, prin exteriorul clădirii, sari pe geam în secretariat și deschizi ușa. Am ruga un elev, da’ nu se poate, că acolo sunt și subiectele. - Da, dar știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
coleg, în tine e salvarea! Când am intrat în secretariat era așa de cald, că am rugat pe cineva să deschidă geamul. Eu zic să intri matale în sala de clasă alăturată și de acolo, prin exteriorul clădirii, sari pe geam în secretariat și deschizi ușa. Am ruga un elev, da’ nu se poate, că acolo sunt și subiectele. - Da, dar știți, se bâlbâie directoarea, secretariatul e la etajul doi... Privirea admirativă pe care mi-o aruncă profesoara de informatică, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de informatică, o brunetă cu frizură modernă, îmbrăcată după ultima modă, mă convinge să-mi risc una din cele șapte vieți ale lanțului karmic: nu-i nimic, e un fleac, iar distanța e mică. Urc până în laboratorul de fizică, deschid geamul, îl încalec. Liceul e construit după principiile sănătoase ale realismului socialist. Adică fațada e compartimentată în mari pătrate de beton care încadrează câte două ferestre. La fiecare etaj se formează, astfel, un soi de cornișă lată de vreo 30 cm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
abia a trecut în clasa a șasea. Poate că acum începe să gângurească: ma-ma! ta-ta! O pală de vânt mă dezechilibrează serios. Curtea școlii răsună: oooo! ăsta o mierlește la sigur! Mă răsucesc și fac un salt până la geamul secretariatului. Mâna mi se încleștează de pervaz. Picioarele mi se bălăngăne în aer, apoi reușesc să le aduc înapoi pe cornișă. Curtea urlă: bravo, spidermanee! Pe coridor lumea e extaziată. Primesc un semn de admirație: țoc-țoc! pe ambii obraji, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu care îi împrăștie pe uscații veniți să-și arate pătrățelele de pe abdomen. - Guzgan jegos mai ești, Baroane, pișa-m-aș în gura ta! urlă Inspectorul intoxicat. - Bă, băăă, hai să vedeți o puicuță, le abate atenția Tinctură, agățat de geamul cu gratii groase, ruginite al sălii. Ca prin farmec toți uită de înjurături și se reped buluc să vadă minunea. - Fiuuu! ce bucatăă! paișpe copii aș face cu blonda asta! - He, he, băi sulică, du-te-n vestiar și freacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ce spui tu, păsărel? Auzi, păsărel! chicotește sala. Spun că ai niște bulane cu care n-ar trebui să ieși fără un pitbull la tine. Și de cine să mă tem? de un dolofan ca tine? în loc să te uiți pe geam mai bine te-ai holba într-o oglindă. Baronul simte că îi sar ochii din cap: băăi, tu știi cu cine vorbești? tu vezi ce brațe are tăticu’? Și ce să fac eu cu brațele tale? da puțică ai, grăsane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de cartier. Miercuri, 17 decembrie ...nu mai rămăsese de adăugat la această efervescență decât un șezlong în parlament pentru J.R.. În sensul acesta, Gorescu declanșase un adevărat cataclism electoral. J.R. era așa de îngrozit, încât își pusese perdeluțe înflorate la geamurile limuzinei. Nu voia în nici un caz să-și vadă chipul, brațele și picioarele suite pe clădiri sau lipite pe garduri. În modestia sa genială, el nu se vedea capabil să transforme toată țara într-o toaletă model. „unele provincii ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu murim de foame. A luat două dintre ele și le-a băgat în cuptorul cu microunde. A programat fripturile la treizeci de minute. S-a dus până în dormitor și s-a întors cu cinci albume foto late cât un geam de balcon. Le-am răsfoit împreună - acolo, cu coronița pe cap, luase premiul întâi în clasa a doua. Dar ea mereu luase premiul întâi! Acolo fusese laureată la Cântarea României, acolo ieșise prima la un concurs de atletism. Frumos, interesant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
erau liniștite. Parcă eram în alt oraș. După care povestea a reînceput. Mai întâi au început să se smiorcăie pasagerii de lângă mine. Dar în câteva minute tot autobuzul bocea. Eu eram singurul care stătea impasibil, în timp ce bărbații săreau să deschidă geamurile, iar femeile își întindeau rimelul pe față, luând înfățișări gotice, de walkirii. Mai multe voci îi trimiseră la origini, sau între ele, pe mineri, pe politicieni. Mulți coborau unde se nimerea, cu fețele îngropate în batiste. Nu-i nimic - urcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Mă jena doar piciorul sufocat de pantof. Am luat-o spre Mănăstirea Cașin, ca să ieșim pe bulevardul 1 Mai. Încă se mai cunoșteau urmele luptelor din ajun: copăcei rupți, ziduri mâzgâlite cu sloganuri antiprezidențiale și antiguvernamentale, mașini cu faruri și geamuri sparte. Nimic extraordinar. De pe la Banu Manta șoferul a început să se smiorcăie. Mai întâi și-a tras nasul, dar mai apoi plângea în toată regula, băbește. A ridicat geamul de la portieră și a izbucnit într-o cascadă de înjurături la adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ziduri mâzgâlite cu sloganuri antiprezidențiale și antiguvernamentale, mașini cu faruri și geamuri sparte. Nimic extraordinar. De pe la Banu Manta șoferul a început să se smiorcăie. Mai întâi și-a tras nasul, dar mai apoi plângea în toată regula, băbește. A ridicat geamul de la portieră și a izbucnit într-o cascadă de înjurături la adresa minerilor - împuțiții ăia care fac legea în țară și poliția asta care n-are coaie și umblă doar după șpagă să ne belească pe noi, amărâții de taximetriști, în loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
umblă doar după șpagă să ne belească pe noi, amărâții de taximetriști, în loc să facă ordine unde trebuie, ptiu, că nu mai văd să conduc de la gazele astea lacrimogene și doar încăierările s-au terminat de acu’ două zile, ce naiba?! Cu geamurile închise era și mai rău. Mă umfla râsul văzându-l cum bocea aplecat peste volan, cu ochii apropiați de parbriz, disperat să fie atent la trafic. Îmi era și teamă să nu-și dea seama de la ce i se trăgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de leșin, deși preoteasa își făcea de lucru pe lângă el și-l altoia cu pliciul, sub pretextul unei muște obraznice. Într-o zi mai senină, când soarele bătea prin jaluzelele vechi, iar copiii țipau și se băteau cu zăpadă sub geamul de la parter, l-am convins pe bolnav să dea o raită în jurul mesei din sufragerie. Omul din care nu mai rămăseseră decât barba albă și oasele se îmbărbătă. Se lăsă ridicat în capul oaselor. L-am luat de subțiori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sta mai mult de o oră și nu voi face poze, apoi formularul a fost trimis la șeful pazei. După patruzeci de minute am fost condus într-o clădire verde pe care scria Cantină. Am rămas să aștept acolo. Pe geam puteam vedea bolnavii care se plimbau nervoși, entuziaști sau apatici pe aleile din fața spitalului. Unii se țineau de mână, alții râdeau privind vârfurile brazilor. Am văzut câteva tinere cu privirea năucă. Bărbații erau mai agitați, ca niște puștani puși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ciolan! Era metoda folosită de Ion Creangă la Școala de popi de la Fălticeni. Sâmbăta făceam piața împreună, după care ea gătea o ciorbă cu multă lobodă, iar eu strângeam din casă șosetele și tampoanele aruncate după canapele și șifoniere, spălam geamurile, aspiram gândacii și limacșii uciși de stresul provocat de muzica lui Wagner. Mâncam și făceam somnic. Ne trezeam, jucam o partidă de sex, mâncam, făceam somnic. Duminica ne plimbam pe aleile cimitirului Bellu, aduceam cu noi cărți și citeam lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
scrie un scenariu al dimineții din 20 aprilie 1976, Grințu ar fi notat neapărat următoarele lucruri: Pe pervazul ferestrei se află un cearșaf murdar cu ștampila L.M.F. la vedere și o ceașcă de cafea plină cu mucuri de țigări. Prin geamul murdar (cine să spele geamurile Într-un internat de băieți?) pătrunde lumina lăptoasă a unei zile care nu se arată a fi Însorită. Se văd vârfurile plopilor Încă neacoperiți de frunze și se ghicește printre ei firma cândva luminoasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
din 20 aprilie 1976, Grințu ar fi notat neapărat următoarele lucruri: Pe pervazul ferestrei se află un cearșaf murdar cu ștampila L.M.F. la vedere și o ceașcă de cafea plină cu mucuri de țigări. Prin geamul murdar (cine să spele geamurile Într-un internat de băieți?) pătrunde lumina lăptoasă a unei zile care nu se arată a fi Însorită. Se văd vârfurile plopilor Încă neacoperiți de frunze și se ghicește printre ei firma cândva luminoasă a hotelului Pescăruș care are 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
chiar pe locul pe care se află acum hotelul și parcul. Se vede și o parte din șoseaua cu patru benzi care trece pe lângă parc și pe sub un pod construit pentru calea ferată. Un fel de negură cuplată cu murdăria geamurilor Împiedică analiza detaliilor acestor imagini. Ansamblul se aseamănă mult cu un sat de câmpie adormit, iar singurul contraargument al acestei ipoteze ar fi hotelul și cerul plumburiu care chiar În spatele lui se luminează puțin făcând ca totul să pară o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o țară nordică. În toată această descriere am urmat tot timpul punctul de vedere al lui Grințu. Mai Întâi a stat Întins pe patul În care a dormit. Ochii lui abia smulși din somn au rămas vreme Îndelungată ațintiți asupra geamului murdar și a cerului cenușiu decorat de câțiva plopi goi de frunze și de firma, ininteligibilă când nu e aprinsă, a hotelului. Apoi el s-a ridicat de pe pat (a văzut deci parcul și partea de jos a hotelului) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]