15,863 matches
-
tabloul din dreapta erau scrise următoarele: ""În amintirea vitejilor: Munteanu Gheorghe, soldat Reg. 17 Călărași; Pâslariu Ilie, sold. Reg. 5 Linie; Rotariu Costache, sold. Reg. 18 Linie, din comuna Burdujeni-Sat, județul Botoșani. Morți pentru țară în războiul de neatârnare din 1877-78. Patria recunoscătoare"". Pe tabloul din stânga erau scrise următoarele: ""În amintirea vitejilor: Corman Vasile, soldat Reg. 5 linie; Dan Alexandru, sold. Reg. 16 Dorob.; Ichim Dumitru, soldat, Reg. 16 Dorob., Magazin Gheorghe, soldat, Reg. 3 Art. din comuna Burdujeni-Sat, județul Botoșani. Morți
Biserica Sfânta Treime din Suceava () [Corola-website/Science/317467_a_318796]
-
amintirea vitejilor: Corman Vasile, soldat Reg. 5 linie; Dan Alexandru, sold. Reg. 16 Dorob.; Ichim Dumitru, soldat, Reg. 16 Dorob., Magazin Gheorghe, soldat, Reg. 3 Art. din comuna Burdujeni-Sat, județul Botoșani. Morți pentru țară în războiul de neatârnare din 1877-78. Patria recunoscătoare"". Un al treilea tablou pe care erau înscrise numele altor trei eroi căzuți în același război se afla în biserica Mănăstirii Teodoreni din Burdujeni. După cum se precizează în ""Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937"", Biserica "Sfânta Treime" din Burdujeni-Sat
Biserica Sfânta Treime din Suceava () [Corola-website/Science/317467_a_318796]
-
familie cum ar fi nunți, botezuri, înmormântări. În 1927 s-a ajuns la un acord financiar final între Hohenzollerni și statul prusac. Cecilie a rămas activă în mai multe organizații de caritate, cum ar fi Fundația reginei Luise, Uniunea Femeilor Patriei, și Doamnele Ordinului Sf. Ioan, păstrându-se departe de orice implicare politică. Odată cu venirea la putere a Partidului Național Socialist al lui Adolf Hitler, în 1933, toate astfel de organizație de caritate s-au dizolvat. În perioada 1933-1945, Cecilie a
Ducesa Cecilie de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/321791_a_323120]
-
se mai află pe lucrarea respectivă. Pe piedestalul monumentului, de formă piramidală, cu colțurile rotunjite, realizat din beton armat placat cu travertin de Deva, se află un grup statuar, turnat din bronz, format din două personaje alegorice: o femeie, simbolizând Patria, care ține în mâna dreaptă un drapel fluturând, și un militar român cu arma în mâna dreaptă, prezentat în avântul atacului. La baza grupului statuar se află un vultur din bronz, cu aripile larg întinse. Pe fațada monumentului, într-un
Emil Wilhelm Becker () [Corola-website/Science/321816_a_323145]
-
Muzeul Militar). Pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, lucrarea a fost demontată în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1958 și a fost strămutată la Mausoleul de la Mărășești, pentru a nu concura cu "Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism". Abia la 25 noiembrie 2006 a avut loc ceremonia readucerii Mormântului Ostașului Necunoscut pe locul său originar, din 1923, pe esplanada din fața actualului "Memorial al Eroilor Neamului". O altă operă monumentală a fost realizată de Becker în 1922
Emil Wilhelm Becker () [Corola-website/Science/321816_a_323145]
-
s-au jertfit în Primul Război Mondial, pentru întregirea României. La data inaugurării, 17 mai 1923, a fost prezentă familia regală, membrii guvernului, ai corpurilor legiuitoare și un numeros public. Pentru realizarea Monumentului eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism, a fost demontat în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1958 și a fost strămutat la Mausoleul de la Mărășești. În baza Hotărârii Guvernului nr. 666 din 20 septembrie 1991, Eroul Necunoscut a fost exhumat și, pentru o lună
Mormântul Ostașului Necunoscut () [Corola-website/Science/321830_a_323159]
-
Carnot a fost înlăturat din funcțiile pe care le deținea în acel timp și este nevoit să plece în exil, unde își petrece ultimii ani din viață. În 1813, în timpul Campaniei din Rusia, Carnot și-a oferit serviciile pentru apărarea patriei, iar în 1814 s-a acoperit de glorie la apărarea orașului Anvers.
Lazare Carnot () [Corola-website/Science/321852_a_323181]
-
occitan al Mariannei republicane». Aristocrații contrarevoluționari utilizau dublul prenume "„Marie Anne”", forma « Marianne » părându-le prea populară, la limita vulgarului. Revoluționarii au adoptat această ultimă formă pentru a simboliza schimbarea regimului, dar, mai ales, acesta aducea în față simbolica «mamei patrii», a mamei hrănitoare, care protejează copiii Republicii. Utilizarea acestui prenume ca simbol ar fi, prin urmare, născut dintr-un consens stabilit între partizanii și adversarii republicii, apoi acceptat de întregul popor francez. Potrivit unei alte versiuni, primul model al "Mariannei
Marianne () [Corola-website/Science/321945_a_323274]
-
galbenă. Înfrângerea armatei spaniole nu doar că i-a sporit popularitatea lui Santa Anna, ci a și consolidat independența noii republici mexicane. Santa Anna a fost declarat erou. De aici înainte, el s-a autoporeclit „Învingătorul de la Tampico” și „Salvatorul Patriei”, și în cele din urmă „Napoleon al Vestului”. Într-o nouă lovitură de stat din decembrie 1829, vicepreședintele Anastasio Bustamante s-a ridicat împotriva președintelui Guerrero, a ordonat execuția lui și, la 1 ianuarie 1830 a preluat președinția. În 1832
Antonio López de Santa Anna () [Corola-website/Science/321359_a_322688]
-
declarat sionist, dar după un timp a dezmințit aceasta și a început să susțină că a ajuns în aceste meleaguri din întâmplare fără să știe nimic despre ele. Împreună cu Nathan Axelrod a înființat o primă școală de cinematografie numită "Moledet" (Patria). Și-a încercat norocul și în domeniul actoriei și al regiei de teatru, dar fără succes. Apoi s-a alăturat grupului de pionieri agricoli Hashahar din Rehovot în încercarea de a întemeia o așezare agricolă pe terenul Ruhama. Din motive
Alexander Penn () [Corola-website/Science/321386_a_322715]
-
a făcut parte din „Asociația Scriitorilor Români din Ardeal”, a cărui președinte a fost Prof. Dr. Victor Papilian. Cenzor a fost Teofil Bugnariu (istoric literar și etnograf, poet, traducător, membru al „Asociației Scriitorilor Români din Ardeal”, redactor șef la revista „Patria”, Cluj-Napoca; „Societatea de Mâine”, Cluj-Napoca, „Tribuna”, Cluj-Napoca - devenit ulterior cumnat cu ). Între anii 1944 - 1945 a fost legitimat ca ziarist publicist, la organele de presă din Arad: „Tribuna Română”, „Libertatea Poporului”, „Patriotul”. A făcut parte din sindicatul liber al presei
Aurel Zegreanu () [Corola-website/Science/321411_a_322740]
-
păstoriei C.S. Preot Ioan Sandu paroh cu concursul dlui D. Sebastian consilier parohial și Cr. Vizitiu cântăreț. 1935"". În fața bisericii a fost amplasat un monument al eroilor locali din cel de-al doilea război mondial. Pe monument stă scris "“PRO PATRIA 1940 - 1945 Eroilor din Hermeziu pioasă recunoștință și veșnică pomenire”". Sunt înscrise apoi 49 de nume, dintre care patru perechi de frați. Începând din anul 1995, când a fost inaugurată Casa memorială Costache Negruzzi, în perioada hramului bisericii din Hermeziu
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hermeziu () [Corola-website/Science/321501_a_322830]
-
A fost fiul lui Frederick al V-lea al Danemarcei și a primei lui soții, Louise a Marii Britanii, fiica regelui George al II-lea al Marii Britanii. Ca deviză el și-a ales: ""Gloria ex amore patriae"" ("Slavă, prin dragostea de patrie"). Christian s-a născut în primele ore ale dimineții de 29 ianuarie 1749 în apartamentul reginei de la Palatul Christiansborg, reședința regală din Copenhaga. A fost singurul fiu al regelui Frederic al V-lea al Danemarcei și a soției acestuia, Prințesa
Christian al VII-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316339_a_317668]
-
și cu instalarea unor garnizoane în cetățile numeroase ale răsculaților. Mai mult, întorcându-se în capitală, Isac al II-lea Anghelos a început să se laude cu izbânda sa. Dar, între timp, căpeteniile răscoalei căpătând ajutorul cumanilor, au intrat în patria lor, în Moesia, pe care au găsit-o părăsită și golită de armata bizantină. Nicetas Choniates nota că răsculații nu s-au mai mulțumit să poată păstra ceea ce era al lor și să dobândească doar toparhia Moesiei, ei nu mai
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
al impresionismului literar danez, mai ales în nuvelele târzii, străbătute de accentele amare ale ratării într-o lume crepusculară (Stille existenser, 1886 - Existențe tăcute; Under aaget, 1890 - Îngenunchiații). Romane cu accente autobiografice (Mikaël, 1904; De uden faedreland, 1905 - Cei fără patrie). În eseurile Realisme og realister (1879, Realism și realiștii), Kritiske studier (1880, Studii critice), a definit realismul ca modalitate artistică.
Herman Bang () [Corola-website/Science/316356_a_317685]
-
a se lupta pentru putere. Geoffroy de Villehardouin, la fel ca mulți alți nobili în slujba lui Bonifaciu de Montferrat, și-a croit un principat, tot restul vieții petrecându-l pe domeniile sale sau la Constantinopol. Dogele Veneției revenea în patrie, Orientul nu-l atrăsese, în schimb, înainte de a se despărți de cruciați obținea pentru republica sa noi și largi avantaje comerciale: o parte din orașul Constantinopol, unde să-și întemeieze noi cartiere, dreptul de stăpânire asupra insulelor Ionice, Ciclade, Sporade
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
limba latină și arta războiului roman. Începând cu anul 4 d.Hr. devine căpetenia trupelor cherusce auxiliare și, pentru faptele sale de arme, obține ulterior cetățenia romană în ordinul ecvestru. În jurul anilor 7-8 d.Hr., Arminius s-a întors în patrie, unde peste un an a condus o răscoală împotriva romanilor. În bătălia din pădurea Teutoburger (germ. Teutoburger Wald), utilizând strategia ambuscadei, triburile germanice conduse de Arminius (cherusci, marsi, chatti, bructeri, chauci și sicambri) au nimicit trei legiuni romane (Legiunile XVII
Arminius () [Corola-website/Science/316415_a_317744]
-
în 1892, i-a permis lui Drumont să-și lărgească și mai mult audiența în rândurile unor cititori mai de rând, deja tentați în trecut de aventura boulangistă. Antisemitismul difuzat de "La Libre Parole", dar și de "L'Éclair", ', "La Patrie", "L'Intransigeant", ' care a dezvoltat un antisemitism prezent în anumite medii catolice, atingea culmile. Originea afacerii Dreyfus, deși cu totul lămurită începând cu anii 1960, a suscitat numeroase controverse timp de aproape un secol. Este vorba de o afacere de
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
numărului de semne muzicale, fixării felurilor de tonuri, ca și a tempourilor sau tacturilor (irmologic, stihiraric și papadic) etc., aducea ceva nou în evoluția firească a acestei arte. Acești oameni, animați de dorința lor fierbinte de a cânta “pre limba patriei” și cu ei tot românul, au reușit să impună de la început acestui mod de cântare o notă specific românească, creând astfel o muzică nouă păstrată cu sfințenie și astăzi în Biserica noastră. În Muntenia se impun cu pregnanță marii protopsalți
Muzica bisericească românească () [Corola-website/Science/322339_a_323668]
-
pentru a desemna forțele armate fondate de Lajos Kossuth și de Comitetul Național de Apărare al Parlamentului Ungar Revoluționar în timpul Revoluției Maghiare din 1848. În conformitate cu Compromisul austro-ungar din 1867, ungurilor le-a fost permis să aibă propriile forțe pentru apărarea patriei, distincte și independente de Armata Imperial și Regală. Astfel, Magyar Királyi Honvédség a devenit Armata Regatului Ungariei în cadrul Imperiului Austro-Ungar.
Armata Ungariei () [Corola-website/Science/322391_a_323720]
-
front în august 1917. Monumentul are în vârf o cruce și a fost executat de către sculptorul funerar ieșean Salvador Scutari (1880-1932), la inițiativa ofițerilor și soldaților din Regimentul 5 Vânători. Pe monument a fost săpată următoarea inscripție: ""Camarazilor morții pentru patrie. Ofițerii și trupa regimentului 5 Vânători. 1917 August"", iar în partea dreaptă jos a soclului este înscris numele autorului "Scutari Iași". Lângă peretele nordic al bisericii se află mormântul fraților Anibal-Spiridon V. Elefterescu (2 martie 1880 - 4 iulie 1904) și
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Păun () [Corola-website/Science/316893_a_318222]
-
țelurile Marii Uniri. Participanți direct la viața social-politică, pașoptiștii au creat opere literare cu un pronunțat caracter patriotic și militant, inspirându-se din trecutul istoric, din lupta pentru eliberare socială și unitate națională. În operele lor s-au oglindit frumusețile patriei și s-a manifestat un puternic spirit popular, preluat din neprețuitele creații folclorice românești. Satirizarea viciilor orânduirii feudale și evocarea realităților sociale constituie alte caracteristici ale literaturii pașoptiste, scriitorii ironizând cu severitate moravurile societății, condamnând cu fermitate abuzurile și nedreptățile
Poezia pașoptistă () [Corola-website/Science/316923_a_318252]
-
a fost dedicat eroilor suceveni căzuți în războiul antifascist. A fost renovat în noiembrie 1993, prilej cu care a fost schimbată placa de marmură cu o alta cu următoarea inscripție: "„Slavă eternă eroilor suceveni căzuți pentru triumful neamului și gloria patriei”", monumentul fiind dedicat eroilor suceveni din războaiele din 1877-1878, 1916-1918 și 1941-1945. La intrarea din partea nord-vestică a parcului se găsește bustul lui Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546), operă a sculptorului Gheorghe Covalschi, cel care a realizat și cele trei busturi amplasate
Parcul Profesor Ioan Nemeș din Suceava () [Corola-website/Science/316928_a_318257]
-
Rădăuților, IPS Pimen Zainea. Monumentul este format din patru porți egale și perpendiculare una pe alta. Pe monument se află o placă de plastic negru pe care este scrisă semnificația edificiului: "„Monument ridicat în cinstea Marii Uniri a Bucovinei cu patria mamă 28 noiembrie 1918”".
Monumentul Unirii din Suceava () [Corola-website/Science/316943_a_318272]
-
cu stema Moldovei, realizată de asemenea din bronz. Pe soclul statuii au fost amplasate cuvintele președintelui Nicolae Ceaușescu, cu litere de bronz: "„Scut de apărare al gliei străbune, Ștefan cel Mare, erou legendar a cărui luptă și activitate închinată libertății patriei și poporului, împreună cu alți mari domnitori ai țării, stă la baza făuririi României”". Pe partea laterală a soclului a fost amplasată o placă de marmură pe care scria cu litere aurii: "„Dezvelit astăzi, 16 septembrie 1977, în prezența tov. Nicolae
Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare din Suceava () [Corola-website/Science/316947_a_318276]