18,686 matches
-
pe alții nebuni neștiind să explice ce ei înșiși nu înțeleg. Pe de o parte înțeleg frica de morți. Ce chiar nu înțeleg e frica de îngeri. Când eram mică, dacă spuneam că văd îngeri, se urla la mine să tac că sunt posedată. Posedată de îngeri? Ooo, blesteamă-mă Dumnezeu numai cu îngeri în jurul meu și al fetei mele. Deși eram învățată să mă rog îngerului meu păzitor mi se zicea mereu că e în cer și nu coboară când vreau
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
subscrie până la moartea sa «Ioan Manu, mare vornic»“ (M. Kogălniceanu, Dezrobirea țiganilor, ștergerea privilegiilor boierești, emanciparea țăranilor). 10 Plângându-se nevestei de incomoditatea hainelor nemțești în care aceasta îl silise să se îmbrace, Grigori Bârzoi primea următorul răspuns acid: „Ian taci, taci... că de-o mie de ori te prinde mai bine așa, decât cu anteriul și cu giubeaua... Încalte mai sameni a ispravnic... dar înainte parcă erai un lăutar din tarafu lui Barbu...“ (s.m.) Ca expresie simbolică a fluctuației statutelor
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
până la moartea sa «Ioan Manu, mare vornic»“ (M. Kogălniceanu, Dezrobirea țiganilor, ștergerea privilegiilor boierești, emanciparea țăranilor). 10 Plângându-se nevestei de incomoditatea hainelor nemțești în care aceasta îl silise să se îmbrace, Grigori Bârzoi primea următorul răspuns acid: „Ian taci, taci... că de-o mie de ori te prinde mai bine așa, decât cu anteriul și cu giubeaua... Încalte mai sameni a ispravnic... dar înainte parcă erai un lăutar din tarafu lui Barbu...“ (s.m.) Ca expresie simbolică a fluctuației statutelor sociale
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
veritabil criteriu operant, întemeiat pe convingerea că, atunci când scrisul cuiva îmi dă senzația libertății, omul acela a fost pur și simplu liber. Libertatea nu se poate mima, nici în viață, nici în scris. Iar unii dintre cei care au scris tăcând, chiar dacă au admis să-și înregistreze mașina de scris la miliție, se dovedesc la fel de liberi ca aceia, într-adevăr dureros de puțini, care au vorbit de-a dreptul. Nu fac diferență între a scrie liber și a trăi liber; iată
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
care trebuie desființată integral, cum spune elocvent un vers al internaționalei comuniste: "Du passé faisons table rase". Activismul este trăsătura fundamentală a acestor "apostoli": dincolo de a propovădui doctrina, cei doi sunt exemplare ale noului homo faber comunist. Filipache este mai tăcut, însă participarea la demonstrații și marșuri revoluționare indică o utilizare eficientă a discursului; în schimb, Matei, rămas cu un singur plămân valid, vorbește fără oprire, se află într-o agitație continuă, pe noile șantiere, în taberele de muncă, vezi Bumbești-Livezeni
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
alt sistem de producție. Și se făceau abuzuri de agenții de colectare, de organele locale ale puterii. Agenții ăștia de colectare au fost o nenorocire. N-aveți idee cât rău au făcut. I-am spus lui Miron Constantinescu, el a tăcut, eu i-am zis atunci în noiembrie, la capătul cercetării de această problemă. În ședință, când am analizat cu el și a trebuit fiecare șef de echipă, bine, eu eram un simplu membru, dar nu am putut să nu sesizez
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
vreun fel, prezența vocației de erou, fără a căuta împărțirea unor vini, dar și fără a accepta că despre lașitatea intelectuală a producătorilor unor importante opere - fie acestea literare, filosofice sau de altă natură - trebuie pur și simplu să se tacă. Postcomunismul și raportarea integratoare: Adrian Marino, un caz de marginalitate ideologică 29 În mod structural, societatea românească pare să fie dominată de un maniheism ce înlătură posibilitatea nuanțărilor, mai cu seamă atunci când în discuție se află "opțiunile fundamentale". Realizând o
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
393-394. 35 Așa cum ne-a fost transmis, mitul egiptean nu mai reprezintă stadiul primitiv; vezi mai sus, § 26. Apropierea de mitul Durgă, asupra căreia a insistat Marvin Pope (cf., în ultima vreme, M.d. W., I, p. 239), a fost deja tăcută de către Walter Dostal, "Ein Beitrag.", pp. 74 sq. 36 Text publicat de Ch. Virolleaud, "Un nouvel episode du mythe ugaritique de Baal", pp. 182 sq.; cf. W. F. Albright, Yahweh and the Gods ofCanaan, pp. 131 sq. 37 Ferestrele puteau
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de acela al literaturii apreciate de tinerii de la Cadran. Tot în primul număr mai apar și alte două texte, unul semnat Mihai Beniuc, Ființe, în genul prelucrărilor, la nivel prozodic, blagiene după textele folclorice: "Fără formă, grea, stângace/ Firea oarbă, tace, tace.// Sclave unei legi fatale/ Au încremenit cristale.// Răsărind greoi din tină/ Plante pipăie lumină.// În priveliște de seară/ Stă la pândă ochiu de fiară.// Omul în lumina slabă/ E neliniștit și 'ntreabă." E aceeași poezie ce se apleacă asupra
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
acela al literaturii apreciate de tinerii de la Cadran. Tot în primul număr mai apar și alte două texte, unul semnat Mihai Beniuc, Ființe, în genul prelucrărilor, la nivel prozodic, blagiene după textele folclorice: "Fără formă, grea, stângace/ Firea oarbă, tace, tace.// Sclave unei legi fatale/ Au încremenit cristale.// Răsărind greoi din tină/ Plante pipăie lumină.// În priveliște de seară/ Stă la pândă ochiu de fiară.// Omul în lumina slabă/ E neliniștit și 'ntreabă." E aceeași poezie ce se apleacă asupra destinului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
188. Opiniile sale despre literatură sunt fie afirmate explicit în unele articole, fie se desprind din medalioanele pe care le schițează. Ion Caraion remarcă, nu fără ironie, încă din 1943 că într-o perioadă în care scriitorii consacrați par să tacă și alții noi întârzie să apară, se înmulțesc îndrumătorii sau căutătorii de talente 189. Păstrează încă un ton destul de violent, opoziția este clar afirmată față de opiniile curente. Susține cu vehemență cauza poeților de la Albatros într-un articol-răspuns dat lui Vladimir
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
poezie, mizeria existenței cotidiene estompează accentele lirice chiar și în textele care au în centru o figură feminină: "În dimineața aceasta m-am trezit lângă Maria-Maria/ Pe scândurile patului pline de păduchi și sânge", " Vom porni în Gara de nord tăcând, tremurând./ Strecurându-ne urmăriți, pe lângă porți./ Alături de hamali vom duce bagaje,/ Visând o plecare a noastră către orașele văzduhului/ Și ne vom întoarce mai morți", Maria-Maria. La Dimitrie Stelaru însă biografia este întotdeauna mitizată, refăcută într-un joc înșelător, poetul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ideologizată. E și acesta un fel de experiment teoretic. Riscul major e falsificarea contextului, proiecțiile operelor în gol, nu în peisajul lor firesc.", ibidem. 49 Alex. Ștefănescu, "Sfârșitul unei lumi", în Convorbiri literare, octombrie/2005. 50 "(...) adevărații au început să tacă iar alții noi n-au mai apărut, se înmulțesc pe fiecare zi "îndrumătorii" sau apar alte și alte domenii extraordinar de entuziasmate întru descoperirea de noi debutanți.", "De când poeții", în Timpul, nr. 2086/martie 1943, p. 2. 51 Nina Cassian, Cearta
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
rîs sarcastic/ Și Poe, și Baudelaire, și Rollinat”)4) și încă o dată în „Cubul negru”: „Și ea luă ghitara neagră și începu, cu o voce stinsă, poema corbului din Edgar Poe. Refrenul «Niciodată, niciodată» se pierdea abia șoptit, și ghitara tăcu...” 5) Citit în original, cu Romances sans paroles, Sagesse, Les Fêtes Galantes, Verlaine („Sărmanul Lelian”) e gustat de posteminescieni, pentru simplitatea și muzicalitatea sa. El trece, cum e și firesc, ca fruntaș al simbolismului și ca exemplu de „suprem poet
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
constituie numărul mare de publicații umoristice, unele de lungă durată: „Zeflemeaua”, „Furnica”, „Țivil-Cazon”, „Belgia Orientului”, „Fusta”, „Krik-krak”, „Praștia”, „Rîsul”, „Epigrama” (București), „Șandramaua” (Iași), „Tiriplici”, „Bufonul” (Craiova), „Praftorița și pișcătura” (Ploiești), „Răcnetul Constanței”, „Bomba Brăilei”, „Tifla” (Galați), „Caraghiosul” (Tulcea), „Gurița Bîrladului”, „Taci și rabdă” (Huși), „Pacostea amorezaților” (Turnu Severin) etc. A doua dovadă o reprezintă lista, mult mai bogată decît în trecut, a autorilor de cărți umoristice: D. D. Pătrășcanu (Schițe și amintiri, înzăpădiți), D. Teleor (Schițe umoristice, Alte schițe umoristice), George
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aprilie 1920, p. 198. 3. în ,,Clopotul”, 1, nr. 3, 5 noiembrie 1922, p. 10. „Princese” 1. Opere, p. 41. 2. „O, rămîi”, Poezii. ediția cit., p. 71. 3. „Nunta Zamfirei”, în Versuri, ediție citată, p. 10. 4. „Cînd vioarele tăcură’’, XV, apud: Zina Molcuț, Simbolismul european, 2, Ed. Albatros, „Lyceum”, 1983, p. 457. în Opere (1938), „princese”, din același vers, e înlocuit cu „prințese” (p. 62). 5. „Concert nupțial”, în Calendarul Luceafărul 1915, p. 66. 6. „Țiganul”, în Obraze și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o lectură atentă îți dai seama că de aci lipsește ceva: e numit interpretul cupletului, nu și autorul lui. Acesta e Mircea Dem. Rădulescu, poet cu succese de librărie, dar controversat în critică. 7. Opere, p. 457. 8. „Cînd viorile tăcură”, XX, Opere, ediția cit., p. 66. Despre plumb 1. în grupul din revista „Versuri”, e al treilea, după „Finis” și „Gri”. în Caietul Plumb 1900 e printre ultimele. (Vezi lista în Opere, Ed. Univers Enciclopedic, 2001, p. 690). în manuscrisul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
revine.// E cer de plumb ca să putem/ Vedea ce jalnic doliu mare,/ Deasupra noastră-ntins avem-/ Ca-n orice zi de-nmormîntare.// Și sunt, de nepătruns, tăceri,/ O! ca să plîngem poate-n pace/ Pe cei care plecară ieri,-/ Acolo unde gura tace...” (Almanahul Societății Scriitorilor Romîni, 1, Ed. Flacăra, 1912, p. 188. Datat: „Decemvrie 1911”) 5. Unele însemnări ale acestuia din urmă par rupte din Bacovia, pe care de fapt îl anticipează: „...Azi plouă mărunt. Ziua e cenușie; lucrurile au o înfățișare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sînge” (D. Th. Neculuță, Radu D. Rosetti ș.a.). Poet al plînsului intern, aproape permanent, Bacovia contrastează totuși cu cei mai mulți dintre contemporani prin sicitate. Lacrimile sale sînt rare, mari, colorate (uneori) și grele. Căderea lor impresionează: „O lacrimă cade jos, totul tace”. Pentru refuzul de a mă afunda în teorie, atunci cînd scriu despre Bacovia, îmi găsesc, nu de puține ori aliați în rîndul unor autori de altădată. Următorul citat din Secretul profesional al lui Jean Cocteau mă scutește de o polemică
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fi fost dezvăluit de Agatha în Viața Poetului. Nu s-a scandalizat cînd Felix Aderca l-a comentat sub titlul „Un poet al nebuniei”. Exclud faptul de a nu fi cunoscut gesturile care i-au fost potrivnice. De ce-a tăcut? A tăcut din indiferență, sau de teama escaladărilor? Oricare ar fi răspunsul, răbdarea lui mi se pare un lucru extraordinar, semnul unei formidabile stăpîniri de sine care seamănă cu cea a martirilor creștini. Desigur, ea poate fi pusă și pe seama
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dezvăluit de Agatha în Viața Poetului. Nu s-a scandalizat cînd Felix Aderca l-a comentat sub titlul „Un poet al nebuniei”. Exclud faptul de a nu fi cunoscut gesturile care i-au fost potrivnice. De ce-a tăcut? A tăcut din indiferență, sau de teama escaladărilor? Oricare ar fi răspunsul, răbdarea lui mi se pare un lucru extraordinar, semnul unei formidabile stăpîniri de sine care seamănă cu cea a martirilor creștini. Desigur, ea poate fi pusă și pe seama timidității sale
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și fraze. Uneori, cuvîntul ține loc de strofă, de paragraf, de pagină întreagă. Cuvîntul e o summa. Ultima strofă din „Sonet” e: „Apoi, cu pași de-o nostimă măsură,/Prin întunerec bîjbîiesc prin casă,/ Și cad, recad, și nu mai tac din gură”. „Pentru nostim - zicea L. Gáldi (v. „Grecismele fanariote în limba poetică romînă”, în „Limba romînă”, nr.2/1965) - n-aș putea să citez alte exemple poetice nici din dicționare, nici din lucrarea mea Les mots d’origine néo
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de Anton Pann: „Minunată ești la stat/Și nostimă la umblat./ Ai doi ochișori frumoși,/Blînzi, cu totul mîngîioși” etc. Se poate vorbi, cred, de autoproiecție la Bacovia: observator și observat. De pildă, cînd scrie „Cad, recad și nu mai tac din gură”, acestea sînt bineînțeles gesturile lui, dar și gesturi de actor care, simțindu-se privit, îngroașă pantomima. Poetul știa prea bine că, în dese cazuri, cei beți „se dau în spectacol”: „Femei răcneau beția falsă...”etc. -,,Simbolist-decadent’’, Bacovia scrie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
stradă mai dosnică. Era în ziua cînd venise în țară aventurierul Carol al II-lea și, firește, elementul senzațional de discuție pentru oricine. L-am întrebat: - Ce părere aveți, maestre? A ridicat din umeri și s-a uitat la mine tăcînd. Apoi după cîteva clipe: - Vezi și d-ta ce-or spune ziarele!...” Deși m-am întrebat dacă felul său de a fi are vreun precedent printre scriitorii romîni, în genere ahtiați de politică, atunci n-am găsit exemplul potrivit. Recent
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă,/ Ori ca Verlaine topit de băutură - / Și-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă./ Apoi, cu pași de-o nostimă măsură,/Prin întuneric bîjbîiesc prin casă,/ Și cad, recad, și nu mai tac din gură”. încurcat și încrîncenat deopotrivă, acum, la orice întrebare a Agathei, stătea mut. A răbdat în tăcere ancheta, apoi a răbufnit și, cuprins de furie, a spart geamurile, vitrinele și sticlăria din casă; - o explozie a anumitor disperări și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]