158,663 matches
-
acolo. Un alt frate, Roger, era cunoscut ca fiind oaia neagră a familiei. Risipitor și parior înveterat, el a fugit în America de Sud, pentru a scăpa de creditori. Se crede că a murit singur acolo. În ciuda avertismentului, Sir Henry insistă să meargă la Baskerville Hall. După ce Sir Henry pleacă din apartamentul detectivului din Baker Street, Holmes și doctorul Watson îl urmăresc. Ei își dau seama că acesta era urmărit și de un om cu o barbă falsă de culoare neagră aflat într-
Câinele din Baskerville () [Corola-website/Science/321376_a_322705]
-
culoare neagră aflat într-o trăsură. Holmes și Watson încep să-l urmărească pe urmăritor, dar acesta scapă; totuși, Holmes memorează numărul trăsurii. Detectivul se oprește la un birou de mesagerie și angajează un băiat, pe nume Cartwright, pentru a merge la câteva hoteluri din Londra pentru a se uita în coșurile cu hârtii din hol, în căutarea unui ziar "The Times" cu tăieturi. În momentul în care a revenit la hotel, Sir Henry a observat că îi dispăruse și o
Câinele din Baskerville () [Corola-website/Science/321376_a_322705]
-
Watson nu este mult timp singur pentru că Beryl Stapleton, sora lui Jack, se apropie de el. Confundându-l cu Sir Henry, ea îl avertizează să părăsească urgent acele locuri, dar schimbă imediat subiectul atunci când se întoarce fratele ei. Cei trei merg pe jos la Merripit House (casa familiei Stapleton) și, din discuție, Watson află că Stapleton a condus anterior o școală în nordul Angliei. Deși i s-a propus să ia prânzul și să vadă colecțiile lui Stapleton, Watson pleacă spre
Câinele din Baskerville () [Corola-website/Science/321376_a_322705]
-
este fratele ei, iar lumânarea era un semnal dat acestuia că i s-a pregătit mâncarea, el semnalându-le cu lumânarea locul unde trebuiau să o lase. După ce soții Barrymore se întorc în camera lor, Sir Henry și cu Watson merg să-l prindă pe condamnat, în ciuda vremii umede și a sunetului înfricoșător al unui câine. Ei îl văd pe Selden cu o altă lumânare în mână, dar nu reușesc să-l prindă. Când luna iese dintre nori, Watson remarcă pe
Câinele din Baskerville () [Corola-website/Science/321376_a_322705]
-
în mlaștină locuiește și un alt bărbat în afară de Selden, iar Frankland confirmă fără să vrea acest lucru, atunci când îi arată lui Watson prin telescopul său figura unui băiat care transportă alimente prin mlaștină. Doctorul pleacă de la casa lui Frankland și merge în aceeași direcție în care mergea și băiatul. El găsește o locuința preistorică de piatră în care locuia bărbatul necunoscut, vede mâncarea lăsată de băiat, precum și un bilet în care i se raportau activitățile doctorului din acea zi. El așteaptă
Câinele din Baskerville () [Corola-website/Science/321376_a_322705]
-
bărbat în afară de Selden, iar Frankland confirmă fără să vrea acest lucru, atunci când îi arată lui Watson prin telescopul său figura unui băiat care transportă alimente prin mlaștină. Doctorul pleacă de la casa lui Frankland și merge în aceeași direcție în care mergea și băiatul. El găsește o locuința preistorică de piatră în care locuia bărbatul necunoscut, vede mâncarea lăsată de băiat, precum și un bilet în care i se raportau activitățile doctorului din acea zi. El așteaptă, cu revolverul pregătit, ca necunoscutul să
Câinele din Baskerville () [Corola-website/Science/321376_a_322705]
-
pe care le descoperise: Stapleton este, de fapt căsătorit cu femeia care trece în zonă ca domnișoara Stapleton și întreține o relație cu Laura Lyons pentru a obține cooperarea ei. La sfârșitul conversației lor, ei aud un țipăt oribil. Ei merg spre locul unde au auzit zgomotele și găsesc corpul unui om mort, care purta hainele lui Sir Henry. Cei doi își dau seama că mortul era condamnatul evadat Selden, fratele doamnei Barrymore, care era îmbrăcat cu hainele vechi ale baronetului
Câinele din Baskerville () [Corola-website/Science/321376_a_322705]
-
pe doamna Lyons, unde Holmes reușește să-i smulgă mărturisirea că Stapleton o determinase să scrie acea scrisoare în care l-a ademenit pe Sir Charles și tot el a convins-o să nu se mai ducă la întâlnire. Ei merg la gară pentru a-l întâmpina pe inspectorul Lestrade, care fusese chemat de Holmes printr-o telegramă. În acea seară, Sir Henry era invitat la cină de Stapleton, la Merripit House. El se duce acolo, fără să știe că locuința
Câinele din Baskerville () [Corola-website/Science/321376_a_322705]
-
le spune unde este ascunzătoarea lui Stapleton, pe o insulă aflată în mijlocul marii mlaștini Grimpen, unde era o mină de staniu părăsită. Din cauza întunericului și a pericolului să-și piardă viața în mlaștină, ei amână urmărirea pe a doua zi. Merg pe urmele lui Stapleton prin mlaștină, dar acestea se termină la un moment dat, înainte de a ajunge la ascunzătoare. Detectivul deduce că Stapleton greșise drumul pe întuneric și călcase în nisipurile mișcătoare, fiind aspirat în adâncurile fără fund ale mlaștinii
Câinele din Baskerville () [Corola-website/Science/321376_a_322705]
-
a găsit în ea bijuterii a căror valoare le-a estimat la o jumătate de milion de lire. În noaptea anterioară, cei doi frați s-au certat, Thaddeus susținând că o jumătate din ea i se cuvine domnișoarei Morstan. Grupul merge la casa lui Bartholomew, pentru ca domnișoara Morstan să-și revendice partea ei din comoară. Ei ajung la Pondicherry Lodge, găsesc camera fratelui lui Thaddeus încuiată și află că acesta nu mai ieșise din casă de 24 ore. Ei forțează ușa
Semnul celor patru () [Corola-website/Science/321378_a_322707]
-
locului unde se afla comoara pe care l-au semnat toți patru. Sholto trebuia să-și ia o permisie și să meragă la Agra unde să caute comoara și s-o lase acolo până când vor evada cei patru. Acesta a mers acolo, a găsit comoara și nu s-a mai întors niciodată. Unchiul său murise între timp și-i lăsase o avere imensă, iar Sholto a plecat în Anglia. Morstan s-a dus la scurtă vreme la Agra și a aflat
Semnul celor patru () [Corola-website/Science/321378_a_322707]
-
planetelor îndepărtate din Calea Lactee, dincolo de Lumile Spațiene. Noii coloniști consideră Pământul ca fiind lumea lor natală și caută să se diferențieze de spațieni. Gladia Delmarre este abordată de un urmaș al lui Elijah, Daneel Giskard (D.G.) Baley, care vrea să meargă pe a cincizecea lume spațiană, Solaria, pentru a dezlega misterul morții unor coloniști plecați acolo și pentru a revendica roboții rămași pe acea planetă care acum e pustie. Gladia îl urmează, alături de roboții ei pozitronici, R. Daneel Olivaw și R.
Roboții și Imperiul () [Corola-website/Science/321424_a_322753]
-
al piticilor, asemenea lui Rip van Winkle, din care efectuează zborul - revenind după o generație (șaisprezece ani) datorită dilatării temporale cauzate relativiste. Romanul prezintă viața lui Rocannon, un etnolog care o întâlnește pe Semley la muzeu. Mai târziu el va merge într-o misiune etnologică pe planeta ei, o lume care până în acel moment se aflase sub "embargou la explorare", pentru a proteja culturile native. El nu știe că pe planetă se află o bază a unui dușman al Ligii Tuturor
Lumea lui Rocannon () [Corola-website/Science/321421_a_322750]
-
observat localnici pe mal, și toți căpitanii vaselor s-au adunat pe nava-amiral a lui Cabral la 23 aprilie. Cabral i-a ordonat lui Nicolau Coelho, un căpitan cu experiență participant la călătoria lui Vasco da Gama în India, să meargă la țărm și să ia legătura cu ei. El a pus piciorul pe uscat și a făcut schimb de daruri cu indigenii. După întoarcerea lui Coelho, Cabral a dus flota la nord, după care a călătorit circa de-a lungul
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
echipare a flotei, costul vaselor pierdute, după care au dat un profit mai mare decât suma totală a acestor costuri. „Neînduplecat de pierderile fără precedent suferite”, afirmă istoricul James McClymont, când Cabral „a ajuns pe coasta Africii de Est, a mers înainte spre realizarea misiunii ce-i fusese încredințată și a reușit să inspire același curaj celorlalți supraviețuitori.” „Puține călătorii în Brazilia și India au fost atât de bine executate cum a fost cea a lui Cabral”, a afirmat istoricul Bailey
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
consideră că el a călătorit de fapt în America de Nord. Există dovezi mai sigure că doi spanioli, Vicente Yáñez Pinzón și Diego de Lepe, au călătorit de-a lungul coastei nordice a Braziliei între lunile ianuarie și martie 1500. Pinzón a mers de la Fortaleza (astăzi capitala statului brazilian Ceará) până la gurile fluviului Amazon. Acolo, el s-a întâlnit cu o altă expediție spaniolă condusă de Lepe, care avea să ajungă până la râul Oyapock în martie. Motivul pentru care Cabral este cel creditat
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
nu li s-a mai plătit nimic. Pentru a nu avea aparența unei legi xenofobe, au fost secularizate deopotrivă și averile mănăstirilor românești, care nu țineau de greci. Măsura a suscitat protestele vehemente ale Turciei, dar, în ciuda acestora, Cuza a mers înainte cu aplicarea ei. Moșiile recuperate au format „Domeniile Statului”. O bună parte dintre ele au fost divizate în loturi și atribuite țăranilor împroprietăriți în reforma agrară care a urmat. Peste câțiva ani, în timpul domniei lui Carol I, Parlamentul a
Secularizarea averilor mănăstirești () [Corola-website/Science/321442_a_322771]
-
puternică dintre planetele cucerite. Acolo, el află zvonuri desre o lume pe care se pune la punct o revoltă secretă împotriva Tyrannilor. Fugind împreună cu Artemisia oth Hinriad, fata Directorului Rhodiei și cu fratele ei, Gilbret, pe o navă tyranniană, Farrell merge pe planeta Lingane. Aceasta nu aparține teritoriului cucerit de Tyranni și menține cu ei "relații de pace". Acolo, ei îl întâlnesc pe Autarhul din Lingane (care se dovedește a fi Sander Jonti, cel care îl trimisese pe Farrill de pe Pământ
Pulbere de stele () [Corola-website/Science/321426_a_322755]
-
Kristiania să studieze muzica. În paralel studiază filologia, dar întrerupe studiul după un timp pentru a se dedica total studiilor muzicale: armonie, contrapunct și compoziție cu profesorul Catharinus Elling. Își ia examenul de organist în 1909. Elling îl sfătuiește să meargă la Conservatorul din Berlin să-și continue studiile, ceea ce și face cu ajutorul lui Max Bruch. Acolo Valen îl are ca profesor pe Bruch la analiză, și pe Karl Wolf la compoziție. După doi ani la Conservator, mai stă încă trei
Fartein Valen () [Corola-website/Science/321456_a_322785]
-
modern pe care îl adoptase. Valen devine în 1925 „inspector” al Colecțiilor Muzicale Norvegiene ("Norsk Musikksamling") la Biblioteca Universitară din Oslo, dar situația materială nu este una prea bună. Locuiește la familia unei surori (Magnhild Sendstad) și la diverse cămine. Merge la Paris în 1928 pentru trei luni, iar în iarna-primăvara 1932-1933 stă câteva săptămâni în Italia și o jumătate de an pe insula Mallorca. Din 1935 primește așa-numitul „salariu de om de artă” ("Statens kunstnerlønn") din partea parlamentului. În 1938
Fartein Valen () [Corola-website/Science/321456_a_322785]
-
trasa aliniamentul primelor ziduri, aflându-se în fruntea unei procesiuni. Văzându-l că înaintează fără odihnă, cineva din anturaj l-a întrebat când se va opri pentru odihnă. Împăratul s-a oprit o clipă și a răspuns: Atunci când cel ce merge în fața mea se va opri!" Mai târziu, teologii au stabilit că umbra care îi călăuzise pașii împăratului, nu era un înger, ci însăși Sfânta Fecioară, cea care a devenit protectoarea și patroana Constantinopolului. Forumul lui Constantin s-a amenajat dominant
Coloana lui Constantin () [Corola-website/Science/321454_a_322783]
-
și a refuzat să accepte autoritatea lui Rajah Humabon în domeniul religios. Această opoziție s-a dovedit a avea mare influență când, așa cum scria cronicarul călătoriei lui Magellan, Antonio Pigafetta, Rajah Humabon și Datu Zula au sugerat ca Magellan să meargă în insula Mactan și să-l oblige pe Datu Lapu-Lapu să respecte poruncile regelui său. Magellan a găsit ocazia de a întări prietenia cu conducătorul regiunii Visaya și a ajutat să-l supună pe rebelul Lapu-Lapu. Conform documentelor istoricului italian
Bătălia de la Mactan () [Corola-website/Science/321463_a_322792]
-
Japoniei mâna prieteniei și avem încredere că, odată cu închiderea acestui capitol din istoria omului, a cărui ultima pagina o scriem astăzi, si cu începutul unuia nou, a cărui prima pagină o vom dictă mâine, poporul său și al nostru pot merge împreună să se bucure de demnitatea vieții omenești în pace și prosperitate”. Discursul ministrului Jayewardene a fost primit cu ropote de aplauze. După aceea, ziarul New York Times a scris că „vocea Asiei, elocventa, melancolica și puternică, cu un pic de
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
din 1942 în care a fost arestată are nuanțe de umor tragic. Cei doi agenți veniți la ora 3 noaptea să o aresteze sunt invitați la o bere și la o gustare. Apoi, împreună cu aceștia, Agnia Bogoslava și Sandu Eliad merg la niște colegi să-i anunțe că nu pot veni a doua zi la premieră: ""Într-un târziu a răspuns cineva. - Cine-i acolo? - Agnia, zic. Era Tina Bereșteanu, nevasta lui Bereșteanu, cea care a deschis. - Noi suntem arestați. Domnul
Agnia Bogoslava () [Corola-website/Science/321476_a_322805]
-
următoarea: ""Nu se face - tu, confrate!/ Ca să mă inviți prin spate/ Când eu știi că-ntreaga viață/ Te-am băgat numai prin față..."". Actorul Ion Iancovescu povestea cu haz cum a încercat el să "păcălească" autoritățile, dar nu i-a mers. Era prin anii 50 și nu se putea ieși ușor în occident. Atunci, Iancovescu s-a dus la directorul teatrului și i-a spus că vrea să joace rolul lui Cyrano de Bergerac din piesa lui Edmond Rostand și trebuie
Ion Iancovescu () [Corola-website/Science/321477_a_322806]