157,599 matches
-
eterogen: amestecuri de propergoli solizi omogeni, comburantul solid este în general (perclorat de amoniu, nitrat de amoniu, perclorat de potasiu), ce reprezintă între 60% și 90% din masa pulberii, amestecat cu carburantul lichid, de obicei poliuretan sau polibutadienă (HTPB) având rol de liant. Rachetele Titan, [Delta (rachetă)[|Delta]] și Space Shuttle Solid Rocket Boosters (SSRB) utilizează propergoli solizi. SSRB utilizează cea mai mare rachetă cu combustibil solid construită vreodată. Fiecare rezervor conține 500.000 kg de propergol. Propergolii lichizi pot fi
Propergol () [Corola-website/Science/335725_a_337054]
-
discuții cu privire la deschiderea celui de-al doilea front în Europa. Roosevelt i-a spus lui Molotov că cei "patru mari" trebuie să acționeze uniți după război pentru păstrarea ordinei mondiale și dezarmarea statelor agresoare. Când Molotov s-a interesat de rolul pe care l-ar putea juca alte țări, Roosevelt a replicat că prea mulți „jandarmi” ar duce la lupte interne, dar că era deschis la ideea acceptării altor puteri aliate în rândurile acestui grup restrâns. Minuta conferinței a făcut rezumatul
Cei patru mari () [Corola-website/Science/335721_a_337050]
-
coloanele de refugiați care voiau să se salveze în România. Drumul prin România a fost supervizat și de autoritățile române, care au colaborat îndeaproape cu cele britanice și franceze, care erau interesate să sprijine evacuarea tezaurului polonez. Din partea română, un rol important l-a avut Traian Borcescu, ofițer din cadrul Serviciului Special de Informații. El a fost intervievat de Centrul de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română în 2003. S-au făcut două transporturi: de la Vișnița până la Cernăuți și apoi de la Cernăuți până la
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
mare virtuozitate a reprezentat atât Carpații cât și traiul și munca țăranului încadrat în peisaj, în scene cu efect foarte spontan și expresiv. A desvoltat o armonie proprie expresionista a liniilor. În imaginile numeroaselor sale desene și opere grafice un rol important îi revine-asemanator că la Franz Marc-si animalului (cu precădere calul). Nici unul din pictorii ardeleni n'a redat scene cu animale de o asemenea spontaneitate. În desenele cuoscute, de expl. „Muncitor forestier“, „Îmblânzitorul de cai“ sau „Ulița satului“este
Fritz Kimm () [Corola-website/Science/335738_a_337067]
-
des pays circonvoisins". O altă taxonomie, "Fungus xanthodermus", a găsit biologul german Otto Kuntze (1843-1907) care, ca și acea a lui Gillet, au fost neglijate. Redenumirea "Psalliota xanthoderma", făcută de Charles Richon (1820-1893) și Ernest Roze (1833-1900) a jucat un rol important în anii 80 și 90 al secolului a XX-lea, când mulți micologi au schimbat numele "Agaricus" în "Psalliota", între ei și micologul italian Bruno Cetto. Între timp, soiul duce din nou vechia însemnare a lui Léon Gaston Genevier
Șampinion sulfuros () [Corola-website/Science/335747_a_337076]
-
Colosul din Rodos (titlu original: "Il Colosso di Rodi") este un film italian peplum din 1961 regizat de Sergio Leone. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Rory Calhoun, Lea Massari, Georges Marchal și Ángel Aranda. Filmul prezintă o poveste fictivă despre insula Rodos în timpul perioadei sale clasice la sfârșitul secolului al III-lea înainte de intrarea sa sub control roman, folosind
Colosul din Rodos (film) () [Corola-website/Science/335755_a_337084]
-
ul este o componentă majoră a creierului uman și al celui al vertebratelor. Oamenii și celelalte mamifere au doi hipocampi, unul în fiecare jumătate a creierului. ul face parte din sistemul limbic și joacă un rol important în trecerea informației din memoria de scurtă durată în memoria de lungă durată precum și în navigarea în spațiu. Hipocampul se află sub cortexul cerebral<nowiki>[1]</nowiki><nowiki>[1]</nowiki><nowiki>[1]</nowiki><nowiki>[1]</nowiki>, în partea medială
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
oameni de știință neagă validitatea conceptului de sistem limbic unificat. În ciuda acestor dezbateri, hipocampul este conectat anatomic la părți ale creierului care sunt implicate în comportamentul emoțional - septul, corpul mamilar hipotalamic și complexul nuclear anterior al talamusului - și prin urmare rolul său de structură limbică nu poate fi contrazis fără echivoc.<nowiki>[6]</nowiki> Din punct de vedere istoric, prima ipoteză cu circulație largă despre hipocamp postula rolul său în olfacție. Această teorie a fost pusă sub semnul întrebării după descoperirea
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
septul, corpul mamilar hipotalamic și complexul nuclear anterior al talamusului - și prin urmare rolul său de structură limbică nu poate fi contrazis fără echivoc.<nowiki>[6]</nowiki> Din punct de vedere istoric, prima ipoteză cu circulație largă despre hipocamp postula rolul său în olfacție. Această teorie a fost pusă sub semnul întrebării după descoperirea că nu există proiecții directe de la bulbul olfactiv înspre hipocamp. Ulterior s-a descoperit că bulbul olfactiv are proiecții în partea ventrală a cortexului entorinal lateral, iar
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
bulbul olfactiv înspre hipocamp. Ulterior s-a descoperit că bulbul olfactiv are proiecții în partea ventrală a cortexului entorinal lateral, iar câmpul CA1 în hipocampul ventral trimite axoni înspre bulbul olfactiv principal, nuceul olfactiv anterior și cortexul olfactiv primar. Deși rolul său în memoria mirosului prezintă un interes academic, puțini specialiști cred azi că funcția principală a hipocampului este în miros. Literatura de specialitate a fost dominată de trei idei pricipale legate de funcția hipocampului: inhibiția, memoria și spațiul. Teoria inhibiției
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
două observații: 1) animalele care au hipocampul afectat sunt hiperactive și 2) animalele cu hipocampul afectat nu pot inhiba răspunsurile învățate în trecut (în special cele ce vizează tăcerea). Jeffrey Gray a dezvoltat această idee într-o teorie completă despre rolul hipocampului în anxietate. Din cele trei teorii, teoria inhibiției este cea mai puțin creditată în prezent. Teoria memoriei se bazează pe descoperirile lui William Beecher Scoville și Brenda Milner[7]<nowiki>[18]</nowiki>. Cei doi descriu rezultatul distrugerii chirurgicale ale
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
afectată. În anii următori (după 2008, când identitatea lui Henry Molaison a fost dezvăluită), au fost documentate numeroase cazuri similare. Prin urmare, în momentul de față există un acord universal cu privire la importanța hipocampului în memorie, deși natura exactă a acestui rol este intens dezbătută. Teoria orientării spațiale poate fi trasată înapoi la O'Keefe și Nadel, care au fost influențați de teoriile lui E.C. Tolman despre "hărți cognitive" în oameni și animale. O'Keefe, împreună cu studentul său, Dostrovsky, au decoperit în
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
care demonstrau activitate legată de locația șobolanului în mediul său. Cercetarea lui O'Keefe și Lynn Nadel a fost publicată în 1978 sub forma unei cărți influente ""The Hippocampus as a Cognitive Map"". Acordul actual este că hipocampul are un rol important în codarea spațială, dar detaliile acestei relații sunt dezbătute. Bolile legate de înaintarea în vârstă (e.g. boala Alzheimer) au un efect dramatic asupra cogniției, dar și îmbătrânirea "normală" se asociază cu declinul gradual al anumitor forme de memorie, inclusiv
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
Alzheimer) au un efect dramatic asupra cogniției, dar și îmbătrânirea "normală" se asociază cu declinul gradual al anumitor forme de memorie, inclusiv memoria episodică și memoria de lucru (sau memoria de scurtă durată). Deoarece se crede că hipocampul are un rol central în memorie, posibilitatea ca declinul în memorie să fie legată de deterioarea hipocampului prezintă un subiect de mare interes. Unele studii au găsit o pierdere de neuroni semnificativă în bătrânețe, dar studii recente cu tehnici de precizie mai mare
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
nivel de țesut, iar ele apar și în indivizii care nu au beneficiat niciodată de tratament medicamentos. Mai multe studii arată înspre schimbări în organizarea sinaptică și conectivitate. În momentul de față este încă neclar dacă alterările hipocampale au vreun rol în cauzarea simptomelor psihotice care sunt cele mai proeminente trăsături ale schizofreniei. Anthony Grace et al. au sugerat, pe baza unor experimente cu animale, că disfuncția hipocampală ar putea produce o alterare a secreției de dopamină în ganglionii bazali, ca
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
Janos Kevey, care l-a selecționat în lotul național chiar după un an de pregătire. În paralel, el s-a alăturat serviciului de informații polonez, Urząd Bezpieczeństwa. Potrivit lui Pawłowski, era vorba de a elimina pericolul represaliilor împotriva tatălui, legate de rolul acestuia în AK. Serviciul secret i-a cerut să-i spioneze pe colegii săi de lot când se deplasează în străinătate. El și-a început activitatea de spion sub porecla „Papagal” (în ). Curând după aceea s-a înrolat ca ofițer
Jerzy Pawłowski () [Corola-website/Science/335778_a_337107]
-
s-a răzgândit și a încheiat un acord cu Erlanger pentru suma de 600.000 de dolari. Metro-Goldwyn-Mayer a obținut mai târziu drepturile de ecranizare. Adaptarea cinematografică din 1925 a lui "Ben-Hur", regizată de Fred Niblo, i-a avut în rolurile principale pe Ramon Novarro (Ben-Hur) și Francis X. Bushman (Messala). Filmările au început în Italia și au fost finalizate în Statele Unite ale Americii. Filmul a costat MGM 3,9 milioane de dolari, devenind astfel cel mai scump film mut din
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
să planifice realizarea unei noi versiuni a filmului ce urma să fie regizată de William Wyler, care lucrase ca regizor asistent la cursa de care în filmul din 1925. Adaptarea cinematografică din 1959 a lui "Ben-Hur" i-a avut în rolurile principale pe Charlton Heston (Iuda Ben Hur) și Stephen Boyd (Messala). Filmările au fost realizate la Roma și s-au finalizat la 7 ianuarie 1959. Valoarea estimată a costurilor de 12,5-15 milioane de dolari l-a transformat în cel
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
o parte importantă a vieții lor de zi cu zi. Populația religioasă este predominant creștină și include adepți ai 90 de culte, cei mai numeroși fiind creștinii ortodocși și creștinii luterani. Potrivit lui Ringo Ringvee, „religia nu a jucat niciodată un rol important în luptele politice sau ideologice” și „tendințele care au predominat la sfârșitul anilor 1930 pentru stabilirea unor relații mai strânse între stat și Biserica Luterană s-au încheiat cu ocupația sovietică în 1940”. El afirmă în continuare că „lanțul
Religia în Estonia () [Corola-website/Science/335808_a_337137]
-
Statinele (inhibitorii de reductază HMG-CoA) sunt o clasă de medicamente care scad lipidele prin inhibiția enzimei reductază HMG-CoA, care joacă un rol central în sinteza colesterolului. Nivelurile crescute de colesterol sunt asociate cu bolile cardiovasculare. Statinele reduc incidența bolilor cardiovasculare și mortalitatea în cei care au un risc crescut pentru aceste boli. Statinele au eficacitate demonstrată în prevenirea bolilor cardiovasculare în cei
Statina (medicament) () [Corola-website/Science/335787_a_337116]
-
cum erau fructierele, vazele și instrumentele muzicale. În acest mod și-a constituit identitatea stilistică a acestei perioade de creație, printr-o paletă simplă, alcătuită din alb, negru și câteva griuri colorate reci. Accentele cromatice calde erau rarisime, ele având rolul de a centra vizual compoziția. O dată cu tematica balerinelor, s-au produs transformări importante în abordarea cromatică a compozițiilor. Din anul 2001, cromatica s-a încălzit continuu lăsând loc în structura creației lui a galbenului, roșului și portocaliului. Siluetele balerinelor au
Corneliu Ionescu () [Corola-website/Science/335818_a_337147]
-
la efectele clarobscurului pentru sobrietate și eleganță. În acest mod și-a constituit identitatea stilistică a acestei perioade de creație, printr-o paletă simplă, alcătuită din alb, negru și câteva griuri colorate reci. Accentele cromatice calde erau rarisime, ele având rolul de a centra vizual compoziția. De aceea criticul de artă Tudor Octavian a declarat: După o perioadă în care căutările artistului s-au situat în zona restrânsă a sintaxelor stilistice și plastice elitiste, care au atras de altfel, un public
Corneliu Ionescu () [Corola-website/Science/335818_a_337147]
-
Mellieħa, un oraș mic din nordul Maltei, și pe insula Comino. Zidurile exterioare ale Troiei au fost construite și filmate la Cabo San Lucas, Mexic. Producția filmului a fost întreruptă o perioadă, după ce uraganul Marty a afectat zonele de filmare. Rolul lui Briseis a fost oferit inițial actriței de la Bollywood, Aishwarya Rai, dar ea a refuzat pentru că nu se simțea confortabil pentru filmarea scenelor de dragoste incluse. Rolul a ajuns în cele din urmă la Rose Byrne. Compozitorul Gabriel Yared a
Troia (film) () [Corola-website/Science/335790_a_337119]
-
a fost întreruptă o perioadă, după ce uraganul Marty a afectat zonele de filmare. Rolul lui Briseis a fost oferit inițial actriței de la Bollywood, Aishwarya Rai, dar ea a refuzat pentru că nu se simțea confortabil pentru filmarea scenelor de dragoste incluse. Rolul a ajuns în cele din urmă la Rose Byrne. Compozitorul Gabriel Yared a lucrat inițial la coloana sonoră a filmului peste un an, fiind angajat de regizorul Wolfgang Petersen. Coloana sonoră a filmului a fost lansată pe 11 mai 2004
Troia (film) () [Corola-website/Science/335790_a_337119]
-
corp a fost adus la Roma, în timpul pontificatului lui Militiade; pe o copie de marmură de la sfârșitul secolului al IV-lea (ale cărei fragmente pot fi văzute pe peretele opus) poate fi citită o inscripție a lui Damasus care evidențiază rolul lui Eusebiu în aplanarea schismei din biserica primară, în special cea care se referea la acceptarea apostaților. Alăturată arcadei se află, în continuare, cripta martirilor Calogerus și Partenie și cubiculul dublu al lui Sever, care conține o inscripție ritmică (datată
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]