24,313 matches
-
nu și o rezervație la adăpost de politică. Vreo trei sau patru activiști politici îi țineau sub control pe toți și tot satul. Veneau de la oraș. Proaspăt școliți, tinerii supraveghetori își începeau cariera într-un sat prăpădit, distingându-se prin amenințări, interogatorii, arestări. Satul avea 405 case și în jur de 1500 de locuitori. Toți umblau cu spaima în oase. Nimeni nu cuteza să vorbească despre asta. Chiar dacă nu pricepeam, fiind încă un copil, substanța fricii, sentimentul fricii mi se încuibase
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cu vacile la păscut și să simți cum ținutul din jur devine mai vast decât poate s-o-ndure biata ta piele croită zgârcit - pentru că cerul și cu iarba s-au încurcat împreună. Să resimți frumusețea peisajului ca pe o amenințare, ca pe legănarea unei pendule devorându-și singură tic-tac-ul, suind cu tine deasupra ierbii până-n azurul buimac și lepădându-te acolo sus, sau coborând, strivindu-te în negrul bătucit al mormântului și lepădându-te. Această minoritate germană era privită de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
parte, nu mă simt deloc în largul meu văzându-i cum dintr-o dată ridică pretenții la ceea ce decenii la rând au incriminat și interzis drastic la alții, folosindu-se în acest scop de întreg arsenalul ce le stătea la dispoziție: amenințări,percheziții, interogatorii, azile psihiatrice, împușcări în timpul vreunei încercări de evadare, întemnițări, torturi, asasinate. Bineînțeles că mă cuprinde mânia, de vreme ce, în parte prin șantaj, ei i-au îndepărtat pe unii dintre prietenii mei pentru totdeauna de mine, pe alții chiar i-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
am suit în trenul de noapte cu care am plecat din țară, un milițian mi-a spus pe treapta vagonului: „Punem noi mâna pe tine, oriunde-ai fi“. Ajunsă în Germania, am mai trăit încă vreme de trei ani cu amenințări de moarte ce-mi parveneau prin telefoane și scrisori anonime. Așadar, lațul lor călătorise după mine - în această privință nu era nimic de făcut. Suspiciunea încă nu mi-am pierdut-o, ci numai frica față de ei. Nici nu mai speram
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să fi însemnat pentru mine un soi de atu împotriva scârbei în fața neputinței. Am fost chiar mândră când l-am auzit pe anchetator spunând asta. „Cine se îmbracă curat nu va ajunge murdar în ceruri“ a fost cea mai frumoasă amenințare cu moartea formulată de el vreodată. Căci barem admitea că dispuneam și eu de ceva, recunoștea măcar atât: că în ciuda fricii ce-mi dădea de furcă, rămăsesem încă îndeajuns de intactă spre a mai acorda atenție și înfățișării mele. Am
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
frontieră. Eram vreo douăzeci de oameni care așteptam trenul în penumbra incertă a unei săli dosnice, sub supravegherea miliției. N-aveai voie să părăsești sala de așteptare, nici să urci pe peron decât după ce milițianul îți dădea voie. O ultimă amenințare pe scara vagonului: Punem noi mâna pe tine, oriunde-ai fi. Apoi m-am trezit așezată în compartiment, în acel tren, stând pe locul meu ca un palton fără om într-însul - de parcă iarăși mă lăsasem înșelată de un nou
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
vreo câteva ori stimulat de curenții de aer circulând prin horn, apoi a devenit cenușă. Își făcuse pe deplin datoria și acum se retrăgea spre odihnă perpetuă în cimitirul celulelor moarte. Mircea însă, consecvent cu sine însuși, neluând în seamă amenințările tot mai tranșante și transparente ale atacanților mercenari, puși în solda crivățului atotputernic, numai el pasionat până la viciu de muzica interpretată și compusă de el cu un uimitor talent încerca să atenueze asperitățile stridente ale viforniței, opunându-i propria sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Vom muri? N-avem apă, mama! Mi-e foame... Eram ciopor împrejurul mamei ținând-o care cum apucam: de brațe, de umeri, de cap, ca și cum simpla atingere de corpul mamei ar fi fost condiția sine qua non pentru îndepărtarea oricărei amenințări asupra integrității noastre fizice, pentru salvarea și supraviețuirea noastră. Plângeam și ne lipeam de mama căutând ocrotire și protecție împotriva răului care ne dădea târcoale, pe care nu-l vedeam, dar îi simțeam acut prezența. "Pentru ce, Doamne, stai departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
straturile de grăsime, așa cum arătau acolo jos, trântiți și tolăniți unii peste alții, aduceau foarte mult cu ființele cărora Iisus le-a permis să se arunce în mare de pe o trambulină naturală și asupra cărora planează o iminentă și teribilă amenințare în ziua sfântului Ignat. S-au sculat după o vreme și manifestând evidente simptome de mahmureală cazonă, au apelat urgent la experiența acumulată de strămoși: "cui pe cui se scoate"; panaceu recunoscut ca atare de toți cei care trecuseră prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a nimerit să fie atunci pe hol, cănd profesoară pleca din clasă, el din greșeală nu a fost informat la timp, fiind plecat în pauza și astfel a căzut ca musca în lapte. A fost dispusă o anchetă cu mari amenințări, sub presiunea lui Done Tudor de la raionala UTM Rădăuți, care dorea să ne arate cine este el, ca urmare s-a ținut un consiliu profesoral și s-au dat pedepse exemplare: eliminări de la 2 săptămîni la 2 luni pentru cca.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93310]
-
clienții." M-am conformat, am băgat cartea la loc în rucsac și m-am întins pe covor. Lucrurile intraseră în normalitate. Imperium: vechi cuvânt roman care semnifica puterea de a te face respectat de aliați și de inamici deopotrivă, prin amenințarea cu moartea și puterea de a duce la îndeplinire această amenințare. Cred că toată teoria relațiilor internaționale pe care o tocesc acum pe băncile Institutului European se reduce la această definție crudă. Cele mai multe promisiuni într-o viață de om se
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și m-am întins pe covor. Lucrurile intraseră în normalitate. Imperium: vechi cuvânt roman care semnifica puterea de a te face respectat de aliați și de inamici deopotrivă, prin amenințarea cu moartea și puterea de a duce la îndeplinire această amenințare. Cred că toată teoria relațiilor internaționale pe care o tocesc acum pe băncile Institutului European se reduce la această definție crudă. Cele mai multe promisiuni într-o viață de om se fac în timpul călătoriilor. Dacă este vorba de călătorii de vacanță, cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a purtat steaua galbenă în piept? Știu că e greu, știu că e ingrat, dar, dacă puteți să amănunțiți, vă rog s-o faceți. A.R. Am tot vorbit despre spaime. Nu vreau să dau impresia că am trăit sub amenințarea unui permanent bau-bau. Rebeliunea legionară și pogromul de la Iași, care n-au fost zvonistică, au fost adevărul adevărat, firește că ne-au îngrozit, ne-au oripilat și ne-au înspăimântat familia. R.P. Zvonistica se lega de cârligele din abatoare, atâta
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
război, Sartre a fost nemilos cu Mauriac. Fraza aceea de fier roșu: „Dumnezeu nu e artist, și nici dl Mauriac...” va rămâne. Azi, la 84 de ani, Mauriac - care n-ar accepta cartea lui Sartre Ființa și neantul „nici sub amenințarea revolverului” - poate să scrie cu o cruzime divină: „Aș vrea să știu cum îmbătrânește Sartre...” Și, deși același Mauriac deplânge că Malraux n-a luat anul acesta Premiul Nobel - fiind „cel mai mare scriitor francez în viață...” -, noi știm că
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
despotism care-i caracteriza stilul profesoral, disperata dorință a acestei femei de a ne ține în frâu sexualitatea hormonal-adolescentină. Avea doamna M. nesiguranțe legate de propria feminitate? Îi era teamă că „se trece“, ne simțea pe noi ca pe-o amenințare? Știa că îmbătrânește; și nu îmbătrânea frumos. Am văzut-o o singură dată nemachiată, îmbrăcată „de casă“ (mă dusesem la „dirigu’“ în ajunul unei olimpiade de română pentru o carte): cred că, dacă m-aș fi întâlnit cu ea așa
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
a strâns tare. S-a îndepărtat, lăsându-mă în urmă fără grai, smulsă din lumea mea și aruncată într-o lume adultă, în care dreptul la spațiu intim era un moft. Fetele din grup erau speriate, plana în aer o amenințare necunoscută. Am înțeles într-o fracțiune de secundă de ce îmi repugna goliciunea mamei, indecența colegelor sale de spital, acele trupuri tot timpul prea dezvelite, în cămăși de noapte prea deschise la nasturi, lăsând la vedere sâni cu catetere și brațe
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cu ,,majurul” în baie și acesta începe să mă tundă. Nu aveam oglindă dar eram atent, la un moment dat simt că mașina se duce din spate către creștetul capului și atunci sar în picioare. Au început din nou cu amenințările, dar nu m-am mai așezat pe scaun. M-au lăsat în pace, cu o cărare prin mijlocul capului și am mers așa cu o ciudățenie în cap (astăzi așa ceva n-ar mai fi o ,,ciudățenie”) vreo două luni până
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Învățătura Creștină să meargă mai departe, să-și facă menirea în iluminarea oamenilor). Ce-i putea face pe stăpânitori să aibă o astfel de reacție în fața unor oameni care nu-și propuneau să facă vreo revoltă, care nu reprezentau o amenințare pentru nimeni? Amenințarea o reprezenta însăși mesajul (amenințarea ,,mașinii de scris” și a manifestului care poate schimba conștiințe) pe care aceștia îl promovau și care spunea printre altele că bogații nu vor avea acces niciodată în Împărăția lui Dumnezeu! -,,Împarte
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
meargă mai departe, să-și facă menirea în iluminarea oamenilor). Ce-i putea face pe stăpânitori să aibă o astfel de reacție în fața unor oameni care nu-și propuneau să facă vreo revoltă, care nu reprezentau o amenințare pentru nimeni? Amenințarea o reprezenta însăși mesajul (amenințarea ,,mașinii de scris” și a manifestului care poate schimba conștiințe) pe care aceștia îl promovau și care spunea printre altele că bogații nu vor avea acces niciodată în Împărăția lui Dumnezeu! -,,Împarte totul săracilor și
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
facă menirea în iluminarea oamenilor). Ce-i putea face pe stăpânitori să aibă o astfel de reacție în fața unor oameni care nu-și propuneau să facă vreo revoltă, care nu reprezentau o amenințare pentru nimeni? Amenințarea o reprezenta însăși mesajul (amenințarea ,,mașinii de scris” și a manifestului care poate schimba conștiințe) pe care aceștia îl promovau și care spunea printre altele că bogații nu vor avea acces niciodată în Împărăția lui Dumnezeu! -,,Împarte totul săracilor și urmează-mi Mie !” -,,Mai curând
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
numită în 1393 «marele oraș românesc» de episcopul ardelean Gobelin. Încercarea oficială de a coloniza aici unguri și sași a mers foarte greu în marea de români recalcitranți. În contactul cu băștinașii, veneticii nu puteau rezista, și desele conflicte și amenințări grave îi determinau să plece în alte părți, unde puteau fi mai la adăpostul puterii de stat. Starea aceasta era determinată de faptul că străinul aciuat aci între români, găsea tot felul de pretexte pentru a-i nedreptăți și ai
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ne povestește istoricul Florin Constantiniu în lucrarea sa «O istorie sinceră a poporului român». Spune acesta: «Deteriorarea relațiilor (Țării Românești n.n.) cu Transilvania, după ce cardinalul Andrei Bathory devenise principe, (face) ca Mihai Viteazul să abandoneze domnia munteană, ceea ce crea o amenințare gravă pentru securitatea țării sale... Atâta timp cât dincolo de Carpați -locul de refugiu în cazul unei invazii otomane - era un principe ostil, domnia lui Mihai rămânea amenințată, mai ales că voievodul era confruntat și cu opoziția unei grupări boierești, sprijinită de Polonia
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de dragostea fără limite), părinții ajung în situația nefirească de a se subordona copilului, de a-i executa ordinele, de a juca după cum acesta le cântă. În cazul nesupunerii totale și necondiționate, părinții sunt aspru pedepsiți cu șantaje sentimentale, cu amenințări și dispreț. Când se ajunge într-un astfel de stadiu grav și nefiresc al relațiilor părinți-copil, restabilirea normalității este dificilă dar nu imposibilă. Cât nu este prea târziu, restrângeți, treptat, manifestările agasante de iubire față de copil și adăugați-le din ce în ce mai
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
vina nimănui. Așa stăteau lucrurile. În viață lor mai existau și bârfitorii cu limba lor ascuțită, oameni răi care nu urmăreau decât să-i rănească adânc. O rană se vindecă mai ușor decât sufletul, loviturile le suporți mai ușor decât amenințările, iar necunoscutul te poate dezamăgi. De câte ori avea prilejul, bărbatul îi arunca priviri sfidătoare, considerând-o mediocră, aducându-i injurii, transformând-o în victimă. De fiecare dată era tratată ca un preș de șters picioarele. Ah, cât de greu îi era
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
casă. Dragostea lor de până atunci fusese o întâmplare fastă, o flacără care se aprinsese brusc, iar acum se stingea. Valentin devenea distant și rece. O exasperantă umbră de gelozie îi înăbușea respirația. Boala lui era obsesivă și urmată de amenințări dure. Carlina îl aștepta pe pat, rezemată de câteva perne. Când îl auzea că vine tresărea și o cuprindea o teamă și cu toate acestea îl privea lung și cu dragoste. Sânul i se zbătea iar umerii îi tremurau de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]