16,557 matches
-
asigurării unui climat funcțional, bunei guvernări și asigurării încrederii piețelor internaționale”. Documentul a fost făcut public după o săptămână, pe 19 decembrie. Conține prevederi referitoare la păstrarea și respectarea de către ambele părți a direcției politice asupra orientării strategice a României (apartenența la NATO și UE), securității României și independenței justiției Cele două părți se angajează, printre altele, la menținerea coeziunii mesajului extern al României, să evite confruntările publice inutile și să se consulte ex-ante asupra mandatelor ce vizează aplicarea politicilor europene
Traian Băsescu () [Corola-website/Science/297316_a_298645]
-
pare a fi fost utilizată doar unilateral. Relația României cu Rusia a fost și este una foarte complicată, pozițiile politice reciproce fiind influențate de relația istorică complicată (cu probleme nerezolvare precum recuperarea tezaurului român), de problemele legate de Republica Moldova și apartenența României la NATO. Traian Băsescu a vizitat Moscova în zilele de 14 și 15 februarie 2005, la invitația președintelui Vladimir Putin. Principalele teme de discuții au fost trei, conform unui document american publicat de pagina Wikileaks: Republica Moldova și Transnistria, securitatea
Traian Băsescu () [Corola-website/Science/297316_a_298645]
-
al statului, în perioada 2 iunie 1952 - 7 ianuarie 1958. La 6 martie 1945 a fost impus în funcția de prim-ministru de către Uniunea Sovietică, care a amenințat în caz contrar cu neretrocedarea Transilvaniei către România. Deși Groza a mimat apartenența la un partid propriu, în fapt, era un executant docil al deciziilor luate de comuniști și al ordinelor venite de la Moscova. Întrucât guvernul său nu a fost recunoscut de americani și englezi, regele Mihai i-a cerut, în august 1945
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
limba maghiară. Deși sunt mai puțin asimilați lingvistic, nici ceangăii secuiești nu au sentimente puternice naționale, comunitățile lor izolate nefiind influențați în trecut de curentele naționalismului european, iar identitatea lor este mai degrabă o identitate așa-zis locală, bazată pe apartenența la cultul romano-catolic și pe dialectul comun. În ciuda faptului că în marea majoritate nu se declară maghiari, de aici provin cele mai multe cereri pentru introducerea limbii maghiare (ca subiect facultativ) în educație și pentru slujbă maghiară în biserici. Cea mai numeroasă
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
în 2011, populația comunei Mihăilești se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (69,72%), cu o minoritate de romi (26,92%). Pentru 3,36% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (92,85%), cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (3,79%). Pentru 3,21% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Cea mai veche așezare
Comuna Mihăilești, Buzău () [Corola-website/Science/297418_a_298747]
-
Pentru 3,36% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (92,85%), cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (3,79%). Pentru 3,21% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Cea mai veche așezare a comunei este satul Mărgineanu, datând de pe la 1600, în vreme ce satele Mihăilești și Colțăneni au apărut după 1830. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Tohani a județului Buzău și era formată
Comuna Mihăilești, Buzău () [Corola-website/Science/297418_a_298747]
-
imperialistă a Iluminismului a creat o a doua Europă - Europa de Est - funcționând de atunci ca un dublu al său, asemănător și totuși diferit. Nașterea Europei de Est din privirea occidentală a constituit un eveniment care a marcat profund sentimentul identității și apartenenței colectivităților de oameni care trăiesc în această regiune. Și îl marchează încă și astăzi. De-atunci, noi am trebuit să ne confruntăm cu stigma de a ține de un spațiu conceput când ca semibarbarie, când ca zonă tampon între Occident
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
Dar ea suprinde atunci când e auzită venind de pe buzele unui intelectual din Est. De ce oare de atâta vreme grupuri de intelectuali tot atât de variați ca zapadnikii ruși, socialiști ca Dimitrov în Bulgaria, liberali reformatori în Ungaria, dizidenți polonezi și-au afirmat apartenența la o Europă care în fond îi respingea? Corpusul gândirii iluministe, care, subtil, încă dă coordonatele geografiei noastre simbolice, poartă răspunderea expulzării unei părți considerabile a experienței umane la marginile cunoașterii. Proiectul modernității poate fi înțeles și ca un uriaș
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
modernă decurge dintr-o morală dublă inerentă privirii Occidentale. Pe de-o parte, aceasta produce și propagă imaginea unui Est înapoiat, sărac și derizoriu, promițând în același timp emancipare, dacă joacă după regulile jocului. Promisiunea nu este niciodată împlinită iar apartenența la modernitatea occidentală mult dorită se articulează ca o aspirație și momeală perpetuă. În funcția sa de momeală, promisiunea apartenenței reușește să mascheze procese materiale reale de exploatare și marginalizare economică ca stadii temporare și doar vag neplăcute în procesul
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
înapoiat, sărac și derizoriu, promițând în același timp emancipare, dacă joacă după regulile jocului. Promisiunea nu este niciodată împlinită iar apartenența la modernitatea occidentală mult dorită se articulează ca o aspirație și momeală perpetuă. În funcția sa de momeală, promisiunea apartenenței reușește să mascheze procese materiale reale de exploatare și marginalizare economică ca stadii temporare și doar vag neplăcute în procesul interminabil al modernizării. Violența extremă a unor perioade istorice ca tranziția post-89 devine legitimă și chiar onorabilă când etapa finală
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
stadii temporare și doar vag neplăcute în procesul interminabil al modernizării. Violența extremă a unor perioade istorice ca tranziția post-89 devine legitimă și chiar onorabilă când etapa finală - ocuparea unui loc demn la banchetul marilor națiuni - pare atât de aproape. Apartenența rămâne însă o realizare mereu îndepărtată. Societatea românească este menținută, în matricea colonială, într-un stadiu în care mereu doar emerge, este pe cale de a deveni suficient de albă, capitalistă, avansată, militarizată, etc. Teza noastră - și n-o putem repeta
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
Războiului Rece, făceam parte din Celălalt Roșu - acest despotic și inuman adversar politic al democrației. Azi, Războiului Rece i-a luat locul Războiul împotriva Terorismului. Și ni se oferă șansa - istorică, da! - de a ne alege fără ezitare tabăra. Stigma apartenenței la tabăra greșită înainte de 1989 ne apasă, așa că, cu cât mai îndârjit ne vom demonstra albitatea prin ură - ură față de migranți și refugiați, față de romi și subiectivități sexuale și de gen ce nu se încadrează în normă - cu atât șansele
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
1989 ne apasă, așa că, cu cât mai îndârjit ne vom demonstra albitatea prin ură - ură față de migranți și refugiați, față de romi și subiectivități sexuale și de gen ce nu se încadrează în normă - cu atât șansele par să crească și apartenența să se împlinească, în sfârșit! Drumul urii este însă drumul opresiunii și al exploatării iar autonomia și libertatea sunt incompatibile cu acesta. Războiul împotriva Terorismului nu este de fapt despre terorism, ci este, cum ne spune Arundhati Roy, impulsul distructiv
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
străinii. Dorința de a nu mai fi străin e, până la urmă, firească. La fel și dorința de a avea stabilitate și siguranță economică, de a ști că faci parte din istorie din poziția decidentului. Însă, astăzi, această dorință se suprapune apartenenței la o europă colonială și, deci, satisfacerea acestei dorințe depinde de crearea de noi „străini”, de alți subalterni, de transferarea nedreptăților la o altă periferie - cu alte cuvinte, o viață colectivă demnă pare să depindă de crearea de noi umilințe
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
noastre activiste comune și anume că munca oamenilor vulnerabilizați si prin împingerea lor în Pata Rât este o muncă utilă nu doar firmelor la care ei lucrează formal sau informal, ci și întregului oraș și că, și pe această bază, apartenența lor la oraș trebuie recunoscută și apreciată printre altele prin măsuri de îmbunătățire a condițiilor și siguranței lor locative.” ”Autorii volumului sunt cercetători, activiști și locuitori ai zonei Pata Rât. Astfel, cartea reconstituie și întâlnirile articulate în și prin spațiul
Pata: un volum despre activismul pentru dreptul la locuire decentă () [Corola-website/Science/296128_a_297457]
-
Apariția Fabricii de Pensule în 2009 a creat ceea ce am putea numi „posibilitatea unei posibilități palpabile”, un precedent cultural care se impunea prin coprezența practicilor de lucru, prin conlucrarea unor artiști diferiți care reușeau, împreună, să-și definească apartenența la un spațiu comun. Din afară așa se vedeau lucrurile. Fabrica de Pensule era un model de parteneriat artistic, un spațiu aspirațional care se definea prin fluidizarea discursurilor și formelor de creație. Erodarea conlucrării, primatul unui poziții sau al alteia
Un model fracturat. Falimentul aparenței. Federația Fabrica de Pensule () [Corola-website/Science/296082_a_297411]
-
cerințele fiecărei piese, spectatorii fiind integrați în spațiul intim-corporal al coregrafei mult mai puternic decât într-un teatru. La Ribot sfidează legile verticalității și ale raportului de putere tacit stabilită - dansator în picioare, spectatori așezați - și creează un tip de apartenență partajată la actul performativ, comună celor care privesc și celor care sunt priviți. Corpurile devin corp unitar. Coregrafa aduce la sol tot ce ține de construcția stabilă, de o anumită convenție de reprezentare a arhitecturalului în teatru, și anulează departajarea
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
mai puternice decât bărbații.” Nu doar că în Vremuri second-<b>h</b><b>and</b> vorbesc mai mult femeile, dar în cazul multora dintre vorbitoare, apare clar conștiința unui destin comun, a cărui specificitate ține în primul rând de apartenența de gen:</p> ” Am înțeles că o femeie poate vorbi despre umilințele ei, dar un bărbat nu, unei femei îi e mai ușor să recunoască, fiindcă undeva, în adâncul ei, e pregătită pentru violență.” (p. 226) O apartenență care, în
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
rând de apartenența de gen:</p> ” Am înțeles că o femeie poate vorbi despre umilințele ei, dar un bărbat nu, unei femei îi e mai ușor să recunoască, fiindcă undeva, în adâncul ei, e pregătită pentru violență.” (p. 226) O apartenență care, în dimensiunile ei naționaliste, prestabilite și esențialiste, rămâne un puternic element de identificare, de-a lungul istoriei: Femeia rusă n-a avut niciodată un bărbat normal. Îl îngrijește, îl tot îngrijește. Îl tratează în parte ca pe un erou
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
toate cele care înainte de '90 visau și filozofau în bucătării, care apoi le-au părăsit purtându-și visele și idealurile pe la „mitinguri”, în urma entuziasmului și efervescenței de atunci, s-au simțit iremediabil trași pe sfoară. „Toți am fost înșelați” Spre deosebire de apartenența de gen, dominantă în narațiunile femeilor, dar care vine de multe ori la pachet cu o resemnare de la sine înțeleasă (e uneori nedrept, dar așa a fost mereu și așa va fi viața pentru femeia rusă), credința că toți au
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
la tarabă medalii ”Pentru curaj”, ” Pentru merite în luptă”, stegulețe cu chipul lui Lenin, femeia care regretă disoluția mândriei naționale, cheamă poliția, copleșită de sentimentul că se află într-un décor de teatru, ”că se joacă o comedie în fața noastră”. Apartenența la cultul consumului se construiește complet diferit de cea la cultul național, și nu umple golul lăsat de destructurarea acesteia, din moment ce se articulează practic pe statutul economic în interiorul unui sistem al inegalităților. Fantasma abundenței, a unei vieți strălucitoare, pline de
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
bunuri de consum, nu rezistă în fața ”realității” și nu împlinește aceleași nevoi. Și probabil că, din perspectiva unei critici a naționalismului, aceasta e una dintre cele mai serioase teme de reflecție deschise de mărturiile din Vremuri second-hand: cum funcționează mecanismele apartenenței naționaliste, ce nevoi împlinește aceasta și cum altfel pot fi ele împlinite? Metafora teatrului apare și în alt context, în legătură cu regimul sovietic, în mărturia unui fost deținut: ”E ca la teatru. Din sală vezi o poveste frumoasă - scena e curată
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
iar nu celei sovietice, rememorată de cei mai mulți dintre protagoniști într-un cadru afectiv mult mai consistent. Istorii afective de revendicat O privire emoționantă spre trecut, posibilă prin privilegierea poveștilor unor femei care se autoreprezintă din punctul de vedere al unei apartenențe genizate locale. O deplângere a neputinței de transformare a spațiului public și prezența spectrului frustrant al ratării masculinității. O comuniune între viața intimă și politică. Un accent pe impactul emoțional pe care îl au schimbările sociale. Toate sunt elemente care
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
Ionesco. Din 1992, va fi prezent cu una sau mai multe piese la fiecare ediție a Festivalului Internațional de teatru de la Avignon, prestigios festival de teatru din Franța și unul din cele mai mari din lume. Referitor la această dublă apartenența culturală, Matei Vișniec declară într-un interviu: La 31 de ani, când ajunge la Paris, Matei Vișniec lasă culturii române o operă deja semnificativă, un român, foarte multe piese și câteva volume de poezie. Intra în cultura franceză prin poezie
Matei Vișniec () [Corola-website/Science/297565_a_298894]
-
să emigreze, deși familia regală îl invitase să facă parte din suita care urma să primească aprobarea de a părăsi țara împreună cu Regele Mihai și cu Regina Elena, în ianuarie 1948. Anchetat în mai multe rânduri de autoritățile comuniste pentru apartenența la Garda de Fier, Sextil Pușcariu moare la vârsta de 71 de ani, la 5 mai 1948, la Bran, fiind înmormântat la Brașov în data de 7 mai 1948. În timpul regimului comunist scrierile lui Sextil Pușcariu au fost în mare
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]