15,536 matches
-
speculativă a materiei. Deși tema pare să fie literatura exilului românesc din perioada postbelică, S. nu procedează după cerințele unei rețete pragmatice de istoric literar, acesteia preferându-i o hermeneutică mai puțin „trivială”. Confruntată cu „distrofia conceptuală a fenomenului exilului”, autoarea o scurtcircuitează, reducând-o la câteva linii de forță: metafizica exilului, timpul și spațiul exilului, maladiile exilului, exilul ca alienare. Nu este o operație propriu-zis fenomenologică, întrucât specularea conceptului de exil se păstrează de la un capăt la altul într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289447_a_290776]
-
și culturale; li se adaugă „Filme”, semnată Don José (Mihail Mora), și „Note”, în care Mihail Negru urmărește atent meandrele vieții sociale și politice. Între 1927 și 1929 Camil Petrescu va fi autorul unor „tablete”. Le urmează Sanda I. Matei, autoare a unor succinte și acide notații cu caracter social, mai ales feminist, intitulate „Crâmpeie” (1929-1931), Adrian Maniu, care în 1932 preia rubrica „În fiecare zi” a lui Cecropide, transformând-o în punct de atracție al ziarului, și Keops (pseudonim care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
Popescu" pentru traducerea poeziei europene (Londra, 2005). A publicat manuale de învățarea a limbii engleze prin traducere (English with a Key), cărți de critică literară, traduceri din și în engleză (la Northwestern Uiversity Press, Bloodaxe, University of Plymouth Press). Este autoarea volumului Censorship in Romania (Central European University Press). Coordonează colecții la Editura Univers Enciclopedic și la Editura Universității din București. La Institutul European publică acum primul său volum de critică în limba română. Lidia Vianu, Literatura contemporană britanică. Literatura Desperado
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dat seama că schimbarea trebuie să fie radicală. Woolf a refuzat teoretic romanul tradițional (Modern Fiction, 1919), numai că odată ce terminăm de citit unul din romanele ei, observăm că acesta se reașează în mintea noastră exact după schema pe care autoarea voit inovatoare o detesta. Mrs Dalloway rămâne în amintire ca o istorie obișnuită de iubire, povestită capricios. Pe de altă parte, dacă nu-i recunoaștem lui Joyce dreptul de a fi descoperit verbalizarea pre-verbalului, a gândului abia mijit, anulăm un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
descrisă de A Clockwork Orange și The Memoirs of a Survivor, torturile din 1984, sunt toate umbra vampirului comunist care suge sângele victimei capitaliste. Autorul a cărui nevastă e violată și al cărui manuscris e distrus în A Clockwork Orange, autoarea jurnalului mental, supraviețuitoarea din The Memoirs of a Survivor, scriitorul britanic îndrăgostit de frumoasa traducătoare eroina lui Brownjohn, toți sunt victime ale unor ființe care, se tem ei, lor le-ar putea face rău. Nu e un rău fatal, dar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Fluxul conștiinței se trezește suspendat în spațiul deschis al sufletului. Lectura e amenințată și, de altfel, se și schimbă destul de curând. Pe scurt, în termenii Virginiei Woolf, intriga amoroasă e condamnată. E de menționat totuși că, deși o acuză vehement, autoarea nu reușește nicicum să-i dea lovitura de grație în romanele ei. Odată ce lectura s-a încheiat, iubirea și povestirea revin automat în mintea lectorului, care nu ține minte din text decât ființe îndrăgostite. Și totuși acesta este momentul, cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în acest sentiment ca verigă esențială a istoriei lui. The Golden Notebook de Lessing nu vede altceva decât absența iubirii, timp în care proclamă eliberarea femeii de bărbat (motiv pentru care a și devenit acest roman Biblia feministelor, spre disperarea autoarei). Waterland e o imagine a îmbătrânirii, presărată cu vagi amintiri ale necazurilor aduse de o dragoste adolescenttină, demult pierdută. Teoretic Fluxul conștiinței discredita iubirea, dar reușea să se atârne de ea cu ancore nebănuite (v. V. Woolf, care nu există în afara
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o cursă abandonată de convențiile știute. Virginia Woolf recomanda autorilor să ia ca subiect "o zi banală", un personaj oarecare, să nu caute eroul ori incidentul exemplar. Cu toate acestea, Mrs Dalloway, de pildă, nu face nimic din ceea ce predica autoarea. Cei care aplică teoriile moderniste până la cele mai prozaice consecințe sunt scriitorii Desperado. Drept care lectorul Desperado părăsește textul contra voinței lui (un text neîncheiat nu se abandonează ușor), cu o întrebare: Și acum? Autorul Desperado nu răspunde la întrebări, deci
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
2350, 2998, 3399, 3506, 3640, 3705. Imaginea Pământului din 2030 (trecutul îndepărtat al romanului, din care nu pare să fi rămas nicio carte, niciun obiect) apare în textul intitulat Nouă teorie asupra pământului (toate traducerile de aici încolo sunt ale autoarei, nu ale ediției apărute la Polirom): Mă gândesc ades, în vremurile de azi, de comunicare instantanee și universală, cum privesc planeta noastră observatori de departe. Probabil că ea pare să clocotească într-o agitație continuă, cam ca un diamant rotund
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a se autoeduca. Cei ce rămân în școală să nu cumva să uite că sunt formați special ca să răspundă nevoilor societății circumscrise în care trăiesc, și nicidecum pentru mai mult. Iată, dar, că ia Premiul Nobel pentru Literatură și o autoare (doar unsprezece femei au luat acest premiu până acum, restul fiind desigur bărbați) care nu dă doi bani pe educația oficială, dar face din literatură unicul depozit al înțelepciunii colective. * * * Spațiile experienței lui Doris Lessing sunt Africa și Anglia. E
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
E în declarațiile repetate ale romancierei o bucurie că a avut parte de exotismul continenttului negru, dar și o mândrie explicabilă că e odrasla nației colonizatoare. Cunoscând zelul egalitar al lui Doris Lessing, nu putem să nu ne întrebăm dacă autoarea însăși își dă seama de tenta de superioritate a cuvintelor ei: Am avut mare noroc. Părinții mei sunt cât se poate de britanici, amândoi. E lucrul esențial pentru mine. Dar am și o altă viziune, fiindcă am fost crescută în afara
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fiică. Și-a păsit familia după doar câțiva ani și după încă un an s-a măritat cu Gottfired Lessing, emigrant evreu din Germania, cu simpatii marxiste, ca și ea de altfel politica fiind mediul în care s-au cunoscut. Autoarea a intrat în Partidul Laburist Rodezian, a avut un fiu (Peter care locuiește la Londra cu ea) cu Gottfried Lessing, și a divorțat și de al doilea bărbat după patru ani. Acesta e momentul când a părăsit și Africa, de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Premiul Nobel pentru Literatură. E de remarcat că de fapt întreaga viață a laureatei Nobel e o succesiune de astfel de răscruci în care experiența reală se topește în literatură, drept care anecdoticul vieții ei e ca un zid opac. Viața autoarei nu transpare niciodată din multele ei interviuri, nu aflăm mai nimic personal despre scriitoare, Lessing nu face confesiuni. Ce are de spus, spune în romane. Romanul vieții ei (cum i-a sugerat odată un critic că ar putea să se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
multele ei interviuri, nu aflăm mai nimic personal despre scriitoare, Lessing nu face confesiuni. Ce are de spus, spune în romane. Romanul vieții ei (cum i-a sugerat odată un critic că ar putea să se scrie) i se pare autoarei un sacrilegiu. Prin urmare, cei ce o citesc nu vor ști niciodată adevărul exact (literatura e totuși imaginară înainte de toate), iar cei ce nu o citesc nu au alte căi de a ști cum e să fii Doris Lessing. Venită
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la Lessing), scriitoarea încearcă să minimalizeze antipatia multora pentru înclinația ei (foarte intens) comunistă din anii 1950, s-o pună pe seama unei perimate alegeri politice, o "psihopatologie" cum numește ea tentația occidentalilor de a pactiza cu Stalin. În multe interviuri autoarea descrie cu entuziasm "energia afectivă", "credința pură" a simpatizanților (de bună voie) comuniști. Iar dacă psihologia de masă nu e o scuză suficientă, aflăm chiar direct de la ea (lucru rar) că N-am făcut chiar atâta politică, de fapt. Am
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că simte nevoia aceasta de minimalizare. Nu ascundem, de obicei, ceva ce n-a existat suficient de stânjenitor. Ori, ca să folosim chiar vorbele celei în culpă, " Cred că întotdeauna am tânjit oarecum după visul socialist". Gottfried Lessing, care a dat autoarei numele ce va fi asociat cu Nobelul, a plecat din Africa în Germania și a fost ucis în 1979 în împrejurări neclare, în momentul când devenise un personaj foarte important în Germania Democrată. Probabil că pentru o (scurtă) vreme cei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vină vremea ca ei să înțeleagă de ce plec. Aveam să schimb lumea aceea hidoasă, aveam să le dau o lume frumoasă, o lume perfectă, din care vor dispărea ura de rasă, nedreptatea etc. Declarația (extrasă din volumul I al autobiografiei autoarei) e deficitară la capitolul "etc". Drept care Doris Lessing revine (cu totul neobișnuit pentru ea în alte situații) la acest adevăr ambiguu: Sigur că a fost extrem de dureros, dar nu mai puteam îndura să trăiesc în societatea aceea. N-aveți idee
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cere ea. "E de neiertat să distrugi imaginea cuiva despre sine de dragul adevărului ori al unei alte abstracțiuni." Realul izvorul literaturii e un ocean de adevăruri contradictorii. Dreptatea și nedreptatea sunt interschimbabile, în final. Iată punctul unde inteligența vie a autoarei frizează patologicul, nebunia. La finalul oricăruia dintre romanele ei, lectorul caută certitudini și se înneacă în întrebări. Nu contează că intriga e neîncheiată; aceasta e deja o invenție depășită. Ne copleșește capacitatea romancierei de a ne popula mintea cu posibilități
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tot timpul la moarte. Brațul drept e brațul morții. Nici măcar nu puteam vorbi ca lumea... Memento mori. Mă întreb cât timp mai am. Înainte să încep să scriu, mă întreb dacă merită. O să am oare vreme să termin? Și totuși autoarea declară că viața e din ce în ce "mai frumoasă" cu cât înaintează în vârstă. "Pe neașteptate, ești în vârstă, devii anonim. Nu te mai vede nimeni. Ești încântător de liber". Pentru ultima "treime" a vieții, spune Lessing, "nu ne
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vârstnici este că "se schimbă trupul, dar tu nu te schimbi de fapt câtuși de puțin". Desigur, aici, nereligioasa și pragmatica Doris Lessing se gândește fără îndoială (și cât se poate de sentimental) la suflet. Avem și o declarație a autoarei de ultimă oră, care dă semne de tristețe, de oboseală: Ești mereu mai sceptic, totul e din ce în ce mai enigmatic, mai superificial, mai ales viața publică. Nu mai înțelegi de ce, cum de te-ai lăsat antrenat. Tot mai des rămâi mut, fiindcă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
spus e mult prea dezagreabil. Între slăbiciune și forță, romanele lui Lessing se constituie într-o uriașă autobiografie. Pentru ea "literatura este analiza post-factum a incidentului" și suspansul întregii ei opere vine din mobilitatea inteligenței ei, care schimbă neîncetat "perspectiva" autoarei asupra propriei vieți. Prezentul e un amestec mereu efervescent de trecut și viitor. Pofta de istorie a romancierei e cuceritoare. Iată, de pildă, întâlnirea ei cu Henry Kissinger: Nu văd ce alt american de dreapta și-ar fi dat osteneala
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și a cerut să cunoască un om de stânga. Erau toți cu alegerile, așa că mi l-au trimis mie. Eram dușmanul pentru el comunistul de stânga. Sigur că nu m-a prea ascultat. Pentru el eram o "trăznită". Pentru această autoare mai îndrăgostită de agora decât toți autorii contemporani intimitatea e nu atât sfântă cât nedeclarabilă, tabu. Literatura îi preia înțelesul, dar nu și culoarea, parfumul: Sigur că am jurnale, dar nu le va citi nimeni o lungă perioadă de aici
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de spaima că omul se poate spulbera (mai degrabă auto-spulbera) într-o clipă de neatenție, de nechibzuință, Lessing trăiește o neliniște care nu se poate să nu ne înduioșeze, să nu ne facă să resimțim o frăție tandră cu această autoare țepoasă și totuși infinit de umană: Uneori mă simt un dinozaur. Tehnologia asta nouă. Nu demult am discutat pe internet, pentru Barnes&Noble, și au sunat de peste tot Australia, Canada, Franța. Discuții banale și agreabile, dar stranii pentru mine. Nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și urâte, greșite ori lăudabile trec definitiv în subconștientul lecturii. "Mi s-au aplicat toate etichetele posibile, de la scriitor despre omul de culoare, la comunist, feminist mistic". La întrebarea îndreptățită a reporterului, "Dar cine e Doris Lessing în acest moment?", autoarea răspunde exact cu motivul pentru care este în 2007 și laureata Premiului Nobel, "Sunt ca și pâna cum eu și nimeni altcineva". 2.10. David Lodge: Simplitatea Desperado David Lodge a început să-și scrie primul roman, The Picturegoers (La
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
bântuie satul. Copilița supse la zid, scoase dulceața din piatră și crescu până ce prin crăpături nu mai treceau decât aer și ierburi și atunci încetă să sugă. Demult de tot. Poezia lui Mimi Khalvati zidește la temelie iubirea vie a autoarei pentru lumea reală, dar și pentru multele irealități paralele din gândurile ei. Versurile ei sunt un triumf repetat asupra suferinței, o îmblânzire a ireversibilului, dar și o afirmare a forței. Este vorba de forța fragilității, de readucerea la ființă a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]