16,546 matches
-
începem de la ceva de care nu ne putem îndoi, progresând către adevăr, bazându-ne mai degrabă pe varietatea raționărilor noastre decât pe tăria vreuneia din ele. Mai târziu, anticartezianismul său a luat forma unei "doctrine critice a simțului comun". În eseul "Fixarea convingerii" (1877), scoate în evidență deosebirea practică dintre credință în sensul convingerii și îndoială. Convingerea călăuzește acțiunea, cea de-a doua stimulează cercetarea în ajungerea la o credință. Comparând diferite metode de fixare a convingerii, ajunge la concluzia că
Charles Peirce () [Corola-website/Science/302357_a_303686]
-
Partidului Comunist Român din anul 1947. a provenit dintr-o familie de simpli țărani maghiari transilvăneni. A urmat cursurile gimnaziului reformat din Aiud și a celui din Cluj. A debutat la vârsta de 18 ani în revista clujeană "Világosság" cu eseul "Levél egy román barátomhoz" („Scrisoare către un prieten român"). A fost membru al Marii Adunării Naționale între 1965 și 1980. A fost de asemenea vicepreședintele Asociației Scriitorilor din România între 1974 și 1982. În anii 1950 proza și dramaturgia lui
András Sütő () [Corola-website/Science/302089_a_303418]
-
fi incluse în sfera informativului. Unele reportaje sau interviuri sunt mai bogate în elemente comentativ-analitice și aparțin sferei genurilor comentative. Fiecare cu specificul său, având comună ponderea acordată argumentației (răspunsurile la întrebările de ce? și cum?), articolul, ancheta, cronica, documentarul, pamfletul, eseul sunt genuri comentative. Într-o modalitate sau alta, principalele genuri se regăsesc în întreaga ziaristică, astfel "ce mai poate rămâne dintr-o pagină de gazetă în care nu se găsește sarcasmul unui pamflet, emoția profund omenească a unui reportaj, noutatea
Jurnalism () [Corola-website/Science/302093_a_303422]
-
să aibă, ca punct de pornire, fapte din realitate. Genurile se deosebesc între ele prin felul cum sunt înfățișate faptele selectate de ziarist. Unele genuri comunică, în primul rând, fapte, evenimente (știrea, reportajul, interviul), altele sunt destinate comunicării ideilor (articolul, eseul). Comunicând fapte, evenimente, știrea, reportajul sau interviul vehiculează, în același timp, idei. După cum articolul și eseul nu pot comunica idei abstracte din neant, ci bazate, măcar în ultimă instanță, tot pe fapte, pe evenimente. In interiorul fiecărui gen, speciile deosebite
Jurnalism () [Corola-website/Science/302093_a_303422]
-
cum sunt înfățișate faptele selectate de ziarist. Unele genuri comunică, în primul rând, fapte, evenimente (știrea, reportajul, interviul), altele sunt destinate comunicării ideilor (articolul, eseul). Comunicând fapte, evenimente, știrea, reportajul sau interviul vehiculează, în același timp, idei. După cum articolul și eseul nu pot comunica idei abstracte din neant, ci bazate, măcar în ultimă instanță, tot pe fapte, pe evenimente. In interiorul fiecărui gen, speciile deosebite prin criteriul structural-compozițional urmează calea de la simplu la complex. De exemplu: știrea - flash, multiplă, notă sau
Jurnalism () [Corola-website/Science/302093_a_303422]
-
au concurat diferite genuri ziaristice, de la caricatură până la celebra polemică "Acuz" a lui Emile Zola. Operele aparținând aceluiași gen se pot "decupa" și analiza, găsindu-li-se notele comune, dar și deosebirile. Câteodată chiar "decupajul" dă naștere unor volume de eseuri, de reportaje, de interviuri etc. Spre exemplu putem aminti "Cronicile optimistului" ale lui George Călinescu sau pamfletele lui Tudor Arghezi. Etimologic, cuvântul a informa înseamnă "punere în formă". bul a informa desemnează procesul de prelucrare, structurare a datelor, a faptelor
Jurnalism () [Corola-website/Science/302093_a_303422]
-
de a împiedica o nouă conflagrație mondială. Organizația Națiunilor Unite a înlocuit-o după sfârșitul războiului și a moștenit un număr de agenții și organizații fondate de Societate. Conceptul unei comunități pașnice a națiunilor datează încă din 1795, când în eseul "Perpetual Peace: A Philosophical Sketch" scris de Immanuel Kant, filosoful a subliniat crearea unei societăți a națiunilor care să controleze conflictele și să promoveze pacea între state. În acesta, Kant susținea crearea unei comunități globale pașnice, nu în sensul să
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
românul "The Fountainhead" din 1943. În 1957, Rând și-a publicat cea mai cunoscută lucrare, românul "Revoltă lui Atlas". După aceea, a recurs la non-ficțiune pentru a-și promova filosofia, publicându-și propriile reviste și lansând mai multe colecții de eseuri până la moartea să în 1982. Rând a sustinut rațiunea că singurul mijloc de a dobândi cunoștințe, si a respins credință și religia. Ea susținea și , si respingea altruismul. În politică, ea a condamnat ca fiind imoral, si s-a opus
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
să-și finalizeze studiile și să absolvească, , ceea ce a făcut și Rând în octombrie 1924. Ulterior, ea a studiat timp de un an de la Colegiul de Stat pentru Artele Ecranului din Leningrad. Că una din teme, ea a scris un eseu despre actrița poloneză Pola Negri, devenit prima ei lucrare publicată. În acest moment, ea deja hotărâse să-și semneze lucrările profesionale cu numele de "Rând", posibil, o scriere prescurtata în alfabet chirilic a numelui ei de familie, si a adoptat
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
dat lui Rând timp pentru a lucra la alte proiecte, inclusiv la o tratare că non-ficțiune a filosofiei ei, intitulată " Baza morală a individualismului". Deși cartea nu a fost niciodata finalizată, o versiune condensata a fost publicat sub forma unui eseu intitulat „The Only Path to Tomorrow”, în ediția din ianuarie 1944 a revistei "Reader's Digest". Rând și-a extins implicarea în activismul pentru piața liberă și anticomunism în timp ce lucra la Hollywood. Ea s-a implicat în grupul anticomunist , de la
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
scriere despre istorie cu momentul la care Herodot se oprise (la asediul din Sestos); Finley crede că prin aceasta dădea de înțeles că „nu mai era nevoie să mai discute odată acele evenimente”. Plutarh l-a criticat pe Herodot în eseul său „Despre răutatea lui Herodot”, descriindu-l ca "„Philobarbaros”" (prieten al barbarilor) pentru că nu-l considera suficient de filo-grec. Acest lucru poate sugera că Herodot reușise destul de bine să fie obiectiv în scrierea lui. Opiniile împotriva lui Herodot au fost
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
V.), a activat în Comitetul pentru Drepturile Omului din România (din cadrul Fundației „Heinrich Böll”) și a fost membru al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România (prezidată de laureatul Premiului Nobel pentru Pace, Elie Wiesel) . A publicat numeroase studii și eseuri istorice, literare și politice, articole, analize, eseuri radiofonice, cronici și recenzii în mass-media din România și din alte țări. Colobarator al posturilor de radio "Radio Europa Liberă, Deutsche Welle, BBC, Radio France Internationale" ș.a. După 1990 a publicat corespondențe în
William Totok () [Corola-website/Science/302192_a_303521]
-
Omului din România (din cadrul Fundației „Heinrich Böll”) și a fost membru al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România (prezidată de laureatul Premiului Nobel pentru Pace, Elie Wiesel) . A publicat numeroase studii și eseuri istorice, literare și politice, articole, analize, eseuri radiofonice, cronici și recenzii în mass-media din România și din alte țări. Colobarator al posturilor de radio "Radio Europa Liberă, Deutsche Welle, BBC, Radio France Internationale" ș.a. După 1990 a publicat corespondențe în revista "22", în "România liberă" (1992-2000), "Observator
William Totok () [Corola-website/Science/302192_a_303521]
-
două poeme traduse din scriitorul american Wallace Stevens, iar în volum, în 1971, cu " Povestea unui poloboc, satire și alte pamflete" de Jonathan Swift, la care a semnat traducerea, introducerea și aparatul critic. A colaborat cu studii de istorie literară, eseuri, proză, traduceri la revistele „Secolul 20”, „Transilvania”, „Luceafărul”, „Syn- thesis”, „Revue des etudes sud-est europeennes”, „Agora”, „Meridian” etc. Volumul de eseuri "Odiseu în Atlantic" (1977; Premiul Uni-unii Scriitorilor), consacrat spiritualității engleze, îl definește pe Brezianu drept un analist erudit, meticulos
Andrei Brezianu () [Corola-website/Science/302524_a_303853]
-
de Jonathan Swift, la care a semnat traducerea, introducerea și aparatul critic. A colaborat cu studii de istorie literară, eseuri, proză, traduceri la revistele „Secolul 20”, „Transilvania”, „Luceafărul”, „Syn- thesis”, „Revue des etudes sud-est europeennes”, „Agora”, „Meridian” etc. Volumul de eseuri "Odiseu în Atlantic" (1977; Premiul Uni-unii Scriitorilor), consacrat spiritualității engleze, îl definește pe Brezianu drept un analist erudit, meticulos și riguros, atras în special de operele „deschise", ce lasă locul unor interpretări multiple. Din chiar acest prim volum se conturează
Andrei Brezianu () [Corola-website/Science/302524_a_303853]
-
Reîntors în Franța, obține titlul de profesor agregat în Filosofie (1956). În 1963 renunță la activitatea universitară, pentru a se consacra definitiv carierei de ziarist și scriitor. Cariera sa literară începuse deja în 1957 cu romanul "Histoire de Flore" și eseul "Pourquoi des philosophes ?", în care polemizează pentru prima oară cu marxismul. Într-un timp în care majoritatea covârșitoare a intelectualității franceze avea o fermă orientare de stânga, pro-sovietică și antiamericană, în mare măsură sub influența lui Jean-Paul Sartre, Revel - până în
Jean-François Revel () [Corola-website/Science/302616_a_303945]
-
majoritatea covârșitoare a intelectualității franceze avea o fermă orientare de stânga, pro-sovietică și antiamericană, în mare măsură sub influența lui Jean-Paul Sartre, Revel - până în 1970 el însuși socialist în cluburile republicane conduse de François Mitterand - denunță cu fermitate începând cu eseul politic de mare succes "Ni Marx ni Jésus" (1970) totalitarismul sovietic și analizează critic dogmatismul marxist-leninist, atrăgându-și invectivele presei de stânga. Revel a fost consilier literar al editurilor "René Julliard" și "Robert Laffont" până în 1978, an în care devine
Jean-François Revel () [Corola-website/Science/302616_a_303945]
-
eb1.jpg|thumb|200px|right|Casa Guvernului locată în Massachusetts, descrisă de Oliver Wendell Holmes,Sr. într-o colecție de esee din 1858 ca "Mijlocul Sistemului Solar"]] Massachusetts State House, descris de Oliver Wendell Holmes, Sr. într-o colecție de eseuri 1858 ca "Hub din Sistemul Solar" În plus față de guvernul orașului, numeroase comisii și autorități de stat, inclusiv Departamentul Massachusetts de conservare și de recreere, Comisia Sănătate Publică Boston, precum și Massachusetts Port Authority (Massport), joacă un rol în viața bostonienilor
Boston () [Corola-website/Science/302678_a_304007]
-
cu același nume. În martie 2003 devine consilier personal al primului ministru din acea vreme, Adrian Năstase, pe probleme de analiză politică a unor fenomene externe, demisionând din această funcție după șase luni. În România publică și două volume de eseuri politice, " Între câine și lup" (1996) și "Cutia Neagră" (1997), pentru cel din urmă primind Premiul pentru Publicistică al Uniunii Scriitorilor din România. În 1998 devine „cetățean de onoare” al Sibiului. În februarie 2006 a fost numit director al ziarului
Emil Hurezeanu () [Corola-website/Science/302749_a_304078]
-
le monde" (1986). Diplomă de Onoare a Academiei Româno-Americane (1987). Premiul Opera Omnia la Festivalul Internațional Nichita Stănescu (Ploiești, 2006). Premiul Uniunii Scriitorilor din România și Benjamin Franklin Award for the Best History Book (UȘA) pentru "Știință, sensul și evoluția - Eseu asupra lui Jakob Böhme" (1993). Ordinul Național „Serviciul credincios” în grad de Mare Ofițer (2002). Interviuri
Basarab Nicolescu () [Corola-website/Science/302753_a_304082]
-
Bilbo Baggins nu este protagonistul obișnuit al basmului - nu este fiu cel mare și chipeș sau fata cea mică și frumoasă - ci un hobbit rotofei, de vârstă mijlocie. Opera e mult mai lungă decât idealul despre care vorbea Tolkien în eseul "On Fairy Stories" („Despre basme”). Multe motive prezente în basme, cum ar fi repetiția evenimentelor similare prezente la sosirea piticilor în casele lui Bilbo și Beorn, precum și temele folclorice de genul împietririi trolilor, apar în această poveste. "Hobbitul" se conformează
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
pe mai multe căi. Corsican după mamă, el va avea nostalgia coloniei Eleea, aflată în aceeși geografie mediteraneeană cu locurile natale ale aceleia ce i-a dat viață.. Pe lângă volumul de versuri "Eulalii", a publicat, în timpul vieții, două volume de eseuri. Postum au apărut patru volume de "Scrieri". Pe lângă opera originală, este și autor al unor traduceri din literatura universală: poeziile lui Edgar Allan Poe și romanul "Oile Domnului" ("A Lă e a Neve"), al scriitorului portughez Ferreira de Castro. Înclinarea
Dan Botta () [Corola-website/Science/302784_a_304113]
-
în patinarea acestuia pe loc, precum Barbu Brezianu în „Zăvor fermecat”, dar exagerând, totuși. Drumurile devin...”mediane”, ținuturile sunt „lande” etc. Fondului eladic, la care se ajunge prin puritățile eleatului, Dan Botta îi suprapune cultura spirituală a vechii Thracii. În eseul „Limite” afirmă că: „Pantheismul concepției thracice străbate până în fundurile ei, ca o lumină de miracol, poezia noastră populară”. În „Poezie și cântec” el atrage atenția asupra faptului că „poporul românesc reprezintă (...) o seminție care, în toate formele vieții, manifestă omogenitatea
Dan Botta () [Corola-website/Science/302784_a_304113]
-
din pricina importanței “părții” individuale față de cea colectivă, societatea nu poate fi sau face mai mult decât suma componentelor sale. Acest punct de vedere este evident, nu doar în prima sa contribuție notabilă la filozofia politică, Social Statics, ci și în eseurile sale ulterioare - unele dintre ele apărând în edițiile ulterioare ale cărții Individul împotriva statului. Spencer susținea un punct de vedere “organic” asupra societății; cu toate acestea, el sustinea faptul că dezvoltarea naturală a unui organism necesită “libertate” - ceea ce-i permitea
Herbert Spencer () [Corola-website/Science/302814_a_304143]
-
Legea și autoritatea publică au astfel ca scop general administrarea justiției (echivalent cu libertatea și protecția drepturilor). Aceste probleme au intrat în atenția lui Spencer, ca lucrare reprezentativă pe această temă reliefându-se "Individul" împotriva statului. În aceasta colecție de eseuri, Spencer evidențiază contrastul dintre liberalismul timpuriu, clasic și liberalismul secolului al XIX-lea, argumentând faptul că cel din urmă, anume „Noul Torysm” este inamicul progresului individual și al libertății. Tot în această lucrare Spencer dezvoltă un argument pentru susținerea faptului
Herbert Spencer () [Corola-website/Science/302814_a_304143]