16,375 matches
-
de mucuri și Își amintește sau descoperă cu neplăcere că a dormit În acest miros stătut de fum de tutun. Încearcă să folosească această informație pentru a-și explica indispoziția lui din această dimineață. Totuși nu se grăbește să deschidă geamul, i-a fost frig toată noaptea, s-a trezit de mai multe ori clănțănind din dinți, așa că se duce mai Întâi spre dulapul metalic pe care-l descuie cu cheia din buzunarul pantalonilor. Își ia ceasul de pe raftul de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-o cineva lipită pe talpă.“ „Daa, lipită de talpă, Măndele, ai? Bine, atunci ia-ți cârpele și o mătură și vino să faci curat la mine În cameră!“ „Ioo?!“. „A, deci te miri, vezi, poate te pun să speli și geamurile.“ „A, nu, nu mă mir, to’ar’șu pedagog, da’ geamurile poa’ să le spele Bazdrângu.“ Elevul râde și-l arată cu degetul pe unul dintre colegii lui care Încearcă să-și lustruiască pantofii cu colțul unei pături. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Bine, atunci ia-ți cârpele și o mătură și vino să faci curat la mine În cameră!“ „Ioo?!“. „A, deci te miri, vezi, poate te pun să speli și geamurile.“ „A, nu, nu mă mir, to’ar’șu pedagog, da’ geamurile poa’ să le spele Bazdrângu.“ Elevul râde și-l arată cu degetul pe unul dintre colegii lui care Încearcă să-și lustruiască pantofii cu colțul unei pături. E un zdrahon cu figură bleagă și plin de coșuri. Când Își aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și colegii lui de acolo se ocupă cam de aceleași lucruri la ora asta, Își amintește brusc de ceva și reintră În holul de la parter. Descuie camera În care stau pedagogii peste zi și supraveghează intrarea, scoate din dulapul cu geamuri un fierbător și o pungă de hârtie cu Încă puțină cafea măcinată pe fund, o cană mare de lut și o cutie de tablă În care e zahăr. Încuie ușa În urma lui și pleacă spre camera În care a dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cameră. Axente râde complice și explică vag, dar se pare că destul de mulțumitor pentru Grințu: — E, și ei, ca băieții! Ajuns În camera lui, Grințu descoperă brusc culorile vii ale peisajului care se vede prin fereastra acum deschisă. Înseamnă că geamurile erau Într-adevăr foarte murdare. Îi privește o vreme pe cei doi care se grăbesc să termine de făcut curat. Au aranjat Între timp toate cearșafurile cu ștampila L.M.F. Într-un singur teanc sub masă, au spălat ceștile, chiuveta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Îi privește o vreme pe cei doi care se grăbesc să termine de făcut curat. Au aranjat Între timp toate cearșafurile cu ștampila L.M.F. Într-un singur teanc sub masă, au spălat ceștile, chiuveta și au Încercat să spele și geamurile. Au măturat și au spălat linoleumul. — Pătura aia de pe pat ați scuturat-o? — Da, tov pedagog! — E, atunci cărați-vă, da’ să nu vă mai prind că... - și se oprește pentru că deja a uitat ce anume i-a surprins făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fereastra unei case, Popescu zărește o păpușă uriașă Îmbrăcată În roșu. Constată numai că efectul asupra trecătorului e foarte trist, deși intenția cu care cineva a pus acolo păpușa era de Înfrumusețare a imaginii. Un copil cu nasul turtit de geam ar fi fost cu totul altceva. Casa e mare și pare a unui om Înstărit. În tencuiala casei sunt prinse bucăți de oglindă și romburi colorate de faianță. În spatele curții, cineva care ar privi mai atent l-ar vedea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Directorul Își drese vocea Înainte de a reuși să-l roage pe Subaltern, cu o voce totuși aproape de nerecunoscut, să deschidă fereastra. Acesta se ridică de pe locul lui cu sprinteneală și o Întrebă pe fată: — Nu vă deranjează, domnișoară, dacă deschid geamul? Ea tocmai Își rodea o unghie și, când Îndepărtă degetul de buze, Popescu Îi văzu acel zâmbet enigmatic. „Ea este! Dar cum o cheamă? Cum o cheamă?“ Se gândi că poate, dacă-și șterge puțin albastru de pe pleoape și rimelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-n larma lumii s-au pierdut pe drum / Înfrângeri vechi speranțe înșelate / De la trapez doi mari actori de fum / Zâmbesc peste aplauze-nghețate. Spectacularul e implicit, dar și explicit: Când vânturi mari veneau din infinit / Copacii risipiți sincronizau / Spectacolul din geamul aburit... Traversând clipe fără vârstă, eul liric parcurge, de fapt, un drum inițiatic, însă legat la ochi, spre ascuțirea simțurilor, consecința fiind Un foc de gânduri, orbitor, compact / Am împietrit în pragul unui vis / Mai nemilos, mai singur, mai abstract
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
toate făpturile și înfăptuirile firii. Vegetalul este, de asemenea, o prezență constantă în poemele lui Ion Lazu, fie sub forma ierburilor, mohorul, sânzienele, trandafirul, garoafele (sau chiar prozaica legumă, ceapa, care devine, într-o poezie, sursă de meditație: Aruncată pe geam afară / Cine știe când / O ceapă / s-a răsucit cu discul în jos - / cu punct de sprijin în steaua polară - / și acum ridică din pământ / micrometric / trei coloane verzi / mai sigure decât istoria unui imperiu.) etc., fie cu înfățișările lui
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
exotice (mediteraneene sau livrești, Pământ pârjolit, pietre albe / linse de arșița portocalie, / ... / Mediterana densă de sare lovind nisipul...), galbenul încearcă o fixare în clipa prezentă sau o eternizare a prezentului (insecta rămâne în racla chihlimbarului, unduirea continuă a frunzelor la geam, exprimată gerunzial, înghițiturile de prezent, sorbite pentru a rămâne într-un acasă perpetuu), verdele sine qua non (existent în cele ale naturii și în cele prin care omul caută - stângaci - să copieze natura, garanție, totodată a jurământului celui mai simplu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
dăruită nouă de Dumnezeu. Înverșunaților, „înăbușiți” fiara din voi! IATĂ-MĂ LA MARGINE Iată-mă la margine, Țarna mi-i paragină, Nici o stea nu mai răsare, Clipa trecerii mă doare. Vise arse, vise arse, Strânsu-s-au cuțit în oase, Sfredelesc la geam trecutul, De mă doare ca și cnutul Căci nu pot le-afla cuvântul Câte-au fost, au! câte-au fost, Câte și fără de rost! Numai însetatul poate Scormonind prin vremi și fapte Prin hățiș tăind poteci Ca și cei trecuți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
la barul din stația de metrou. Când a venit ospătarul să ia comanda, s-a revărsat de pe scară un furnicar de călători, gălăgios și, oarecum, agresiv, care nu se mai sfârșea. M-a cuprins o spaimă teribilă. Ceea ce vedeam prin geamul barului mi se părea monstruos. Am luat-o la fugă. M-am pomenit într-o încăpere goală, văruită de curând, unde nu exista decât un televizor aprins. Pe fereastră, vedeam mașini și autobuze care transportau statui decapitate. În camera alăturată
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
uită lung la mașină. Se consolează, poate, cu gândul că, într-o zi, voi intra pe poartă ca preot. Închizând portierele, șoferul ambalează motorul și pornește mașina. Se aud țipete de gâște și rațe intrate în panică. Mă uit pe geamul din spate, să mai văd o dată munții, dar în urma noastră s-a ridicat o mare perdea de praf care acoperă totul. Neobișnuit cu legănarea unei mașini, deprins să merg doar cu carul tras de vaci sau de bivoli, mi se
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ridicat o mare perdea de praf care acoperă totul. Neobișnuit cu legănarea unei mașini, deprins să merg doar cu carul tras de vaci sau de bivoli, mi se face repede rău. Mă cuprinde o spaimă cumplită. M-am ghemuit lângă geam, pe bancheta din spate, lângă Norița, în vârstă de doi sau trei ani, și mătușa Terica ("unchiul George" stă în față, lângă șofer, îi dă indicații pe unde să meargă) și nu scot o vorbă. Acum, nu plecarea din Lisa
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
într-unul ce ne-a dus până la Făgăraș. În sala de așteptare, cu ciment rece și întuneric mirosind a acru, băncile erau ocupate de soldați ce plecau la război. Ne-am găsit cu greu un loc unde să stăm. Prin geamurile murdare nu se zărea nici o lumină afară. Din când în când, treceau, scrâșnind, trenuri de marfă sau cu armament pentru front. Până la urmă, inevitabilă, catastrofa s-a produs. Ne-am despărțit. La vreo două săptămâni, ușa dintre sufragerie și camera
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
jos în stradă, de pe balconul de la etajul al doilea al clădirii de vizavi. Pe la patru și jumătate, mă instalam în spatele uneia din cele două ferestre ce dădeau spre strada Vasile Lascăr. Rupsesem pe margine hârtia vânătă, de camuflaj, care acoperea geamul încît, din postul meu de observație, puteam vedea totul fără să mă dau de gol. Și așteptam să treacă minutele. Preferam să trebuiască să am răbdare, numai să nu pierd "spectacolul"; mereu același; doamna blondă ieșea în balcon și se
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
privi ochii tăioși prin oglindă și intui cu repulsie și groază tot ce gândea nelămurit de când s-a urcat în mașină; ușile din spate se deschideau numai de la șofer, deci nu putea să sară din mers! Și mânerele macaralelor pentru geamuri erau scoase! Totul era împotriva ei! Acum era cu adevărat obsedată de împrejurări... nu-i venea să creadă în ce situație a ajuns. Dacă străinul avea gânduri oribile? Nici nu vroia să mai gândească, mintea ei refuza să avanseze mai
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
fumeze în voie! În prima zi de școală a avut parte de același început plin de emoții trecătoare și cutezanța celorlalți colegilor reprimate brusc de siguranța profesorilor. Doamna dirigintă Ghiurcă l-a așezat cu Magi, în banca treia, rândul de la geam, deci mai crescuse nițel și nu trebuia să-l pună profesoara chiar în prima bancă, cum era obișnuit. Pe Magi deși cel mai înalt din clasă l-a instalat coleg cu el... fiind miop, iar el stătea la margine, acolo
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
stresul care îl simțea de fiecare dată la această materie își dădu drumul la o ghidușie. Magi prevăzând ce se poate întâmpla, îi șoptește lui Stani: - Fii atent.. Stelică o ia pe coajă! Și îi arătă ceasul bătând ușor în geam; nu a terminat bine că profesorul îl ridică în picioare pe Stelică; mai avea un singur minut și ar fi scăpat. L-a pus să copieze lecția de 25 de ori, totuși era un record neobișnuit, iar dacă n-o
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de conversații. Să nu se angreneze în discuțiile celorlalți din compartiment, a preferat mai tot timpul călătoriei, să stea pe culoar și retrăia intens emoțiile despărțirii de colegii cu care se împrietenise în acel an. Acceleratul mergea în viteză, cu geamurile deschise la maxim, era curent, vântul șuiera pe culoar și el, în picioare, admira nesfârșirea Bărăganului; peisajul era monoton, câmpia cultivată cu plante cerealiere întreruptă de câte o localitate pustiită de oameni, drumuri prăfuite și șoseaua ce însoțea o lungă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
noi nu cunoștea deloc regulile, dar nu voiam să recunoaștem asta unul față de celălalt și reușeam să ne descurcăm improvizând: o combinație între jocul de dame și de fotbal cu pioni. Mama, retrasă și gânditoare ca întotdeauna, se uita pe geam: sau poate că asculta conversația din față. — Ce se-ntâmplă? spuse bunicul. Vrei să faci economie de benzină? Tata nu-l băgă în seamă. Aici poți să mergi cu optzeci la oră, continuă el. Viteza maximă e de optzeci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
duș, mi-am pregătit ceva de mâncare, am spălat vasele, apoi am început să curăț cu aspiratorul tot apartamentul. După aceea, am dat peste tot cu cârpa de praf, adunând straturi atât de groase încât trebuia s-o scutur pe geam după fiecare aplicare pe o suprafață. Apoi, ușor obosit, am făcut puțină ordine și reorganizare a spațiului. Voiam să mă asigur, printre altele, că anumite hârtii erau încă acolo unde le lăsasem cu multe luni în urmă, pentru că intenționam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-ți ofer un pahar cu apă, dacă vrei. Patrick părea și mai deprimat decât mi-l aminteam de la ultima noastră întâlnire, iar noul sediu era în același ton. Biroul era minuscul, în nuanțe impersonale de bej, cu o fereastră cu geam fumuriu cu vedere parțială spre o parcare și un zid de cărămidă. Mă așteptasem să găsesc acolo afișe cu cele mai recente cărți publicate, dar pereții erau aproape goi, exceptând un calendar mare pe hârtie lucioasă oferit de o firmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
presupunând că era fiica domnului McGanny, căci eram curios să văd cum arată. Dar nu! Spre marea mea suprindere și - în mod inconștient - spre marea mea bucurie, se dovedi a fi nimeni alta decât Alice Hastings. — Alice! am strigat pe geam. Hei, Alice! Se apleca pentru a plăti șoferul și nu m-a auzit; apoi s-a făcut verde și taxiul a demarat. Trebuia să mă mulțumesc că aflasem că încă lucra la editură și că, din câte văzusem, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]