KorAP: Find »[drukola/base=omorî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...617 618 619 ...662 >

16,540 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

liniștit, mâinile răcoroase, trupul său alături de el, îmbrățișându-l. Noaptea însemna pasiune. Avea parte de un somn neliniștit, în parfumul de levănțică și verbină ce trăda prezența Velundei în celulă, alături de el. Noaptea avea din nou visul acela. „Nu-l omorî!“ Valerius ridica spre cer sabia scurtă, cu lama însângerată, apoi o îndrepta încet spre bărbatul aflat la picioarele sale. „Nu-l omorî!“ Se trezi brusc. Deschise ochii și, o clipă, se amăgi că Lurr stătea la picioarele lui, în peștera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
și verbină ce trăda prezența Velundei în celulă, alături de el. Noaptea avea din nou visul acela. „Nu-l omorî!“ Valerius ridica spre cer sabia scurtă, cu lama însângerată, apoi o îndrepta încet spre bărbatul aflat la picioarele sale. „Nu-l omorî!“ Se trezi brusc. Deschise ochii și, o clipă, se amăgi că Lurr stătea la picioarele lui, în peștera din pădure, și că mergeau la Velunda, că simțea parfumul pinilor, și al zăpezii, și al vântului care îi dădea senzația de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Manteus. Ar fi putut lupta cu ele, când avea să intre în arenă. Își aminti cuvintele fratelui lui Titus, care îi dăduse un pumnal: „...ai să vezi că poți, dacă trebuie să-ți salvezi viața“. „Gladiator“, se gândi. „Nu-l omorî“, repetă, amintindu-și visul. Pumnalul, arma, rănești, ucizi, ești rănit, ești ucis. Oftă. Cum să țină el o armă în mână? Fusese în stare de un singur lucru: să-l sugrume pe Vitellius. Încă se mai gândea la mânia care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
tăie vorba, exasperat. — Știi totul, ca de obicei. Abia l-ai văzut, nici măcar n-ai vorbit cu el, dar știi totul. Eu îți sunt recunoscător... Își atinse cicatricele de pe ceafă. Erau urmele unor lovituri de trident care l-ar fi omorât, dar Proculus era un chirurg priceput și îi salvase viața. — N-aș trăi azi, dacă n-ai fi fost tu... Dar eu... — Am venit să-l antrenez pe Valerius. Încredințează-mi-l mie, și la Cremona va lupta ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Caecina și Valens i-au dus în lanțuri la Lugdunum pe comandanții othonieni învinși la Bedriacum: Spurinna, Annius Gallus, Suetonius Paulinus... Au fost azvârliți în închisoare. Vitellius stătea pe tron, ținându-și în brațe băiețelul mut. A poruncit să fie omorâți centurionii din tabăra lui Otho... Mă refer la cei care au venit la Bedriacum din Dalmatia, Pannonia și Maesia, într-un cuvânt, din Illiria... Toți cei care au ajuns să lupte alături de Otho împotriva vitellienilor au fost pedepsiți. — Altă greșeală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
de opt mii - jefuiesc orașele. Și asta nu-i tot... Vitellius a mai dat un edict: vrea ca toți prezicătorii să părăsească Italia până la 1 octombrie. Nu știu de ce a ales tocmai data asta, dar știu că mulți au fost omorâți pentru că i-au prezis împăratului că va avea un destin funest. — Dar tu de unde știi toate astea? îl întrebă acru Hyrpus. — Uiți că am venit de la Vienna. — Vienna? exclamă Hyrpus, și chipul i se lumină. E un oraș antivitellian, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
simți că i se pune un nod în gât și-și acoperi fața cu brațul. — Proculus... — Știu că zilele astea, când te antrenai, te-ai gândit mereu că, dacă ai lupta cu Marcus, n-ai fi în stare să-l omori. Fii sigur că, în arenă, Marcus n-ar ezita o clipă să ucidă pentru a obține victoria. Și el are de urmat un drum, și are de gând să-l străbată până la capăt. — Ca medic, m-am luptat de multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Asta înseamnă că știu fiecare fibră din corpul adversarului, că-l cunosc mai bine decât oricine altcineva. Știu unde să-l lovesc ca să-i provoc o durere atât de puternică, încât să-i taie elanul, fără să trebuiască să-l omor. Dar va trebui să fii în stare să lovești acolo unde vrei să lovești, replică Proculus, ridicând sever din sprâncene. — Maestre, râse Valerius, să înțeleg că tocmai tu nu ai încredere în mine? Deodată, funcționarul care-i supraveghea pe gladiatori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
tine fiindcă oferi jocuri de proastă calitate. Cine altcineva putea să-ți facă mai mare cinste, învățându-l pe un începător arta luptei într-un timp atât de scurt, dacă nu Proculus? Vitellius încuviință iritat. „Orpheus“, se gândi. „O să-l omor. O să-l omor la Ludi. Am învins la Bedriacum, ce-mi mai pasă de Antonius Primus? Pun pe cineva să-l otrăvească. Îl plătesc pe Manteus să-l omoare. Dacă moare Orpheus... Oare nu așa a zis preoteasa? «Dacă moare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
jocuri de proastă calitate. Cine altcineva putea să-ți facă mai mare cinste, învățându-l pe un începător arta luptei într-un timp atât de scurt, dacă nu Proculus? Vitellius încuviință iritat. „Orpheus“, se gândi. „O să-l omor. O să-l omor la Ludi. Am învins la Bedriacum, ce-mi mai pasă de Antonius Primus? Pun pe cineva să-l otrăvească. Îl plătesc pe Manteus să-l omoare. Dacă moare Orpheus... Oare nu așa a zis preoteasa? «Dacă moare Orpheus, tu vei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
dacă nu Proculus? Vitellius încuviință iritat. „Orpheus“, se gândi. „O să-l omor. O să-l omor la Ludi. Am învins la Bedriacum, ce-mi mai pasă de Antonius Primus? Pun pe cineva să-l otrăvească. Îl plătesc pe Manteus să-l omoare. Dacă moare Orpheus... Oare nu așa a zis preoteasa? «Dacă moare Orpheus, tu vei trăi și vei domni multă vreme.» Dar preoteasa a mai spus că Orpheus trebuie să moară în arenă...“ Confuz, Vitellius încerca să-și amintească precis profeția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
te păzești de Vitellius. Antonius o ținu strâns de mână cât timp ea îi povesti despre Valerius, care acum era un secutor faimos în arena de la Roma. Îi povesti că își învingea adversarii de fiecare dată și că nu-i omora pe cei învinși, ceea ce-l înfuria pe Vitellius. Se zvonește că Vitellius așteaptă să-l vadă pe Valerius ucis de adversarul lui, dar că asta nu se întâmplă niciodată. Și e din ce în ce mai bun, din ce în ce mai îndrăzneț... — Ce nume a luat? — Orpheus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
un scaun, care se făcu bucăți. — De când ai venit tu, împăratul n-are ochi decât pentru Orpheus. Nici mâine nu pot să lupt cu tine! — Valorezi mulți bani, îl provocă Valerius. Poate că de asta împăratul nu vrea să te omor. Se feri de pumnul lui Skorpius, apoi, rapid, sări și-și încleștă degetele în jurul gâtului rețiarului. Skorpius se clătină. Flamma se năpusti asupra lui Valerius, care, cu o lovitură de picior, îl făcu să se rostogolească sub masă. — Proculus îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
arenei atrăgea poporul mai mult decât fiarele și animalele extraordinare de la vivarium-ul împăratului, care erau aduse cu mari cheltuieli din cele mai îndepărtate provincii. Toți voiau să-l vadă de aproape pe Orpheus, secutor-ul care, deși învingea întotdeauna, nu-și omora adversarii, sfidându-l pe împărat. Voiau să-l atingă pe cel care, în Gallia, avusese curajul să sară la gâtul lui Vitellius. Voiau să-i ceară leacuri, știind că era medic. Iar femeile îl doreau. Valerius scăpă cu greu de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
moară de foame. Pe mama lui n-am văzut-o, dar i-am văzut pe idioții care dau fuga să-l aplaude, iar apoi se trezesc că soldații le jefuiesc casele și le siluiesc femeile. Ați auzit câți oameni sunt omorâți din porunca lui? înterbă Lucilius înfiorându-se. Îi omoară, apoi le ia averile. I-a judecat pe cămătarii, creditorii și funcționarii care îi cereau să-și plătească datoriile. Unuia i-a dat drumul, și pe când omul pleca fericit, impresionat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-o, dar i-am văzut pe idioții care dau fuga să-l aplaude, iar apoi se trezesc că soldații le jefuiesc casele și le siluiesc femeile. Ați auzit câți oameni sunt omorâți din porunca lui? înterbă Lucilius înfiorându-se. Îi omoară, apoi le ia averile. I-a judecat pe cămătarii, creditorii și funcționarii care îi cereau să-și plătească datoriile. Unuia i-a dat drumul, și pe când omul pleca fericit, impresionat de clemența împăratului, Vitellius și-a pus gărzile să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
necrezut că nu ucide. Eu nu... — Tăceți! îi întrerupse bucătarul-șef. Nu știți că, deși îi aparține lui Vitellius, Orpheus îi stă ca un ghimpe în coastă? Cică Vitellius vrea să-l vadă murind în luptă... Ar vrea să-l omoare Skorpius, care l-ar învinge cu siguranță, dar un prezicător a interzis lupta dintre ei doi, nu știu din ce motiv. — Ssst! făcu cocoșatul. Despre anumite lucruri nu se vorbește. — Și de ce adică? întrebă paharnicul. Doar până acum am vorbit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
mă liniștesc, răspunse țâfnos Flavius Sabinus, aranjându-și toga. Și apoi, eu am oroare de sânge. M-ai adus aici cu forța. Tot ce vreau e să mă ridic și să plec; nu mă interesează ce-ai născocit tu ca să-i omori pe gladiatori. Și acum mai am coșmaruri... Mă chinuie de când am văzut focurile lui Nero... Toți creștinii ăia care ardeau de vii pe cruci!... Închise ochii, palid. Vitellius însă nu-i mai dădea atenție. La un semn al lui, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
rândul lui, de sabia lui Marcus, care lupta cu cruzime și ucidea fără ezitare. Mulțimea era în delir. Strigătele ei îi amețeau pe luptători. Sângele îmbiba pământul. Valerius se trezi față în față cu Flamma. — Ticălosule! — Pui de cățea! Te omor pe loc! Flamma se năpusti în față, dar nu întâlni trupul adversarului și căzu. Valerius, care îi evitase lovitura, ajunse în spatele lui și îi smulse coiful cu atâta violență, încât aproape că îi frânse gâtul. Când putu să respire iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
răspunse. Își trecea degetele prin părul băiețelului său, care dormea pe genunchii lui. M-ai auzit, împărate? Nu mai vreau să aud vești rele... De când ucigașii plătiți de mine au dat greș în Pannonia, când n-au reușit să-l omoare pe Antonius Primus, toate merg din ce în ce mai prost. Caecina m-a trădat... Noroc că soldații, care-mi sunt credincioși, l-au pus în lanțuri. Apoi vii să-mi spui că răzvrătiții au invadat Italia și ne-au învins... Chiar crezi că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
unuia dintre expediti și-l străpunse pe signifer-ul laș, apoi luă signum-ul și-l întoarse spre vitellieni. Îi încurajă pe soldați, și în scurtă vreme rândurile erau din nou compacte, perfect aliniate. În fruntea oamenilor săi, Antonius începu să lupte, omorându-i pe cei care-i stăteau în cale, având grijă să fie văzut atât de soldații lui, cât și de vitellieni. Continuă să înainteze până când fu sigur de victorie. Când văzu însemnele legiunilor Rapax și Italica, atacă liniile inamice, stricându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ăsta și te luptai cu moartea, soldații noștri au dat năvală în Cremona. Au siluit femei, au ucis, au jefuit casele, au furat bani, obiecte de cult din temple, aur... Au devastat locuințele una după alta, căutând cine știe ce comori... Au omorât bărbați, femei, bătrâni, copii... Antonius își ascunse fața în mâini. — De ce n-am fost acolo? murmură îndurerat. I-aș fi oprit... În fața ochilor îi apăru chipul brutal al lui Vitellius, așa cum îl văzuse pe când lupta cu quazii. Îl văzu apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
a spus lui Vitellius că puterea lui va lua sfârșit dacă Skorpius va lupta cu Orpheus... Crezi că nu știu asta? Vitellius nu poate să nu țină seama de profeția asta, nu poate să-i aducă un sacrificiu lui Marte omorându-l pe fratele meu și distrugându-se pe sine. — Împăratul meu a luat hotărârea asta fiindcă are convingerea că Ausper e un prezicător mincinos. A visat că Orpheus era ucis și că trupele sale te învingeau... Împăratul meu e convins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
va întuneca și va dispărea. Tăcu din nou, gânditor. — Nu mă refer la viziuni, ele sunt cu totul altceva. Există oameni care ucid și care continuă să aibă viziuni, în lumea asta plină de zeități. Și mai există oameni care omoară, fură, siluiesc și mint, dar continuă să fie în legătură cu lumea supranaturală deoarece fac apel la demoni răi. Dar eu mă refer la cu totul altceva. Marcus asculta tăcut, privindu-l încruntat. Valerius se așeză pe băncuță. „Da, gândi, așa e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
privire amuzată. — Vrei să spui că Skorpius e invincibil, ca tine? — Cred că azi, mai mult ca niciodată, va trebui să-ți aduci aminte că ești medic. Lovește-l unde știi tu și cât de des poți. N-o să-l omori... Dar fă-l să piardă sânge, ca să-și piardă energia aia de fiară... Nu cred că ai altă soluție. Valerius își miji ochii. — Mai e ceva, dacă mă gândesc bine... Skorpius se lasă descoperit foarte ușor. E atât de sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]