19,182 matches
-
cu cea a vecinilor sau rumânilor din Țara Românească, cu toate că situația acestora din urmă nu era deloc roză, în Transilvania exploatarea feudală era mult mai accentuată. Dacă în Țara Românească, țăranul dependent lucra mai mult sau mai puțin în profitul stăpânului, aici în Ardeal, unde robota era legiferată, prevedea circa 52 de zile pe an pentru fiecare membru de familie, parte bărbătească, bun de muncă. De aceea aci se manifestă fățiș repetate mișcări, culminând cu răscoalele țărănești din 1437 și 1514
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
felul de pretexte pentru a-i nedreptăți și ai chinui, ceea ce aducea inevitabil răzbunarea cumplită a acestuia. Ca administrația să fie sigură că nimic nu scapă nedijmuit din ceea ce iobagul, mai ales român, prin legi nedrepte era obligat să dea stăpânilor, a fost introdusă metoda conscripțiilor periodice, un fel de recensăminte ale forței de muncă și ale tuturor resurselor pământului, din care nobilul, fiscul, armata, mânăstirea, etc., considerau că trebuia să-și primesacă obolul. Sunt cunoscute rezultatele a o serie de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
sărăcăcios. Din partea domnului căpitan, noi am putea trăi și să fim liniștiți. În această declarație depusă sub semnătură cu jurământ abia putem să vedem că numai în al noulea rând iobagii se hotărăsc să facă oarecari referiri și la persoana stăpânului lor, ceea ce probabil le-a adus supărări ulterioare, pentru că măsuri în vederea îmbunătățirii situației acestora, istoria nu consemnează, decât după mai mult de un secol, după revoluția din 1848 când cel mai important deziderat al cetățenilor, desființarea iobăgiei va deveni realitate
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
următoarea clauză cu care îi împila și 86 Traian Cânduleț • Ilie Costache mai abitir pe iobagii români transilvăneni, tocmai pe aceia pe care Măria sa ar fi trebuit să-i ocrotească: «Iobagul care părăsește domeniul, sau care nu se supune ordinelor stăpânului său va răspunde cu capul». CAPITOLUL V Groful Motto: Ca un blestem de cununie Ne stă pierzarea ta-n pervaz Și gheara ta de veci ne scrie Rușinea vieții pe obraz ; Căci n-are iadul vreun balaur Mai rău și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Bâlea. «Onor exponenții» nu se ocupă de fabricarea berii, dar casa e folosită în acest scop de colonii de aici care uneori își mai prepară singuri berea, mai ales de sărbători. Pentru fiecare căldare ei sunt obligați să plătească la stăpân câte 4 zloți, obținându-se din această taxă un venit anual de 5 florini. În casa de locuit de pe terenul casei de bere locuiește jitarul (paznicul semănăturilor) curții, Ștefan Jakab, iar grădinile din jurul acestui teren, în suprafață totală de 1237
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de Lemeni, adevărat fiu de român din Cernăuți. Streza Cârțișoara în 8 mai 1862. G. Banciu paroh.» În perioada aceea de după abolirea inumanei condiții de iobagi, treptat, treptat bunii noștri au început să înțeleagă că deacuma ei sunt proprii lor stăpâni, au început să simtă că ceea ce produceau pe hotarele satului le aparținea și se puteau bucura de rezultatele muncii lor. Atunci, tânărul preot încheiea slujbele sale duminecale cu o înălțătoare cântare, la care participa întreaga suflare a satului: Nu uita
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
încheiea slujbele sale duminecale cu o înălțătoare cântare, la care participa întreaga suflare a satului: Nu uita că ești român, Că tatăl tău a fost cioban, Bunicul tău a fost Traian Și-n țara asta te-ai născut Să fii stăpân. Nu uita că ești român, Că tatăl tău și mama ta, Bunicul și bunică-ta Te-au învățat întotdeauna Să fii bun! Ceeace însă, nu înseamnă că lupta românului s-a terminat și că toate-s bune și la locul
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
sau slav. Din câte ne arată V. Păcală, profesor la Seminarul Andreian, în «Monografia satului Rășinariu» editată de «Tiparul Tipografiei Arhidiacezane din Sibiiu în 1915», aflăm că pentru fixarea relațiilor și a socotelilor dintre cumpărător și vânzător, datoraș și creditor, stăpân și slugă, serveau în timpuri trecute răvașele, semne grafice încrestate pe niște bețigașe de lemn de alun sau de brad ce se numeau răboaje. Chiar Octavian Goga, poetul nostru de la Rășinari într-una din cele ma frumoase poezii ale sale
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Pentru realizarea unui asemenea computer, se lua un bețigaș lătăreț și se cresta pe mijloc de la un capăt până aproape de celălălalt capăt, unde crestătura longitudinală se întâlnea cu alta oblică transversală. Se obțineau în felul acesta două răboaje, unul pentru stăpân ori pentru perceptor, celălalt pentru slugă sau pentru contribuabil. Răboajele acestea surori, se crestau întotdeauna la fel, trecând crestăturile sau răvașele cu brișca peste amândouă deodată. Răbojul de dare al perceptorului se depunea la primărie, la stăpân sau la administrația
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
răboaje, unul pentru stăpân ori pentru perceptor, celălalt pentru slugă sau pentru contribuabil. Răboajele acestea surori, se crestau întotdeauna la fel, trecând crestăturile sau răvașele cu brișca peste amândouă deodată. Răbojul de dare al perceptorului se depunea la primărie, la stăpân sau la administrația financiară, pe celălalt îl păstra datornicul până la stingerea scadenței. După achitarea obligațiilor consemnate, datorii sau impozite, răbojul se nimicea sau i se ștergeau vechile crestături ca să mai fie folosit și altă dată. Cifrele se încrestau numai pe
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
clanul, satul, comuna, tribul sau ginta, având șansa să supraviețuiască. Șeful de atunci ar cam fi una și aceeași persoană cu primarul nostru de azi. Mai înainte nici măcar nu i se spunea primar, ci după limba pe care o vorbeau stăpânii i se spunea fie villicus, fie greav, fie jude. Numai că atunci primarul conducea colectivitatea singur, având eventual uneori un vătășel, sau curier sau gornist sau toboșar, prin câteva vorbe sau câteva semne, fără birou, fără telefon, fără hârtie de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
lor acestor pitorești sate. Cum i-a chemat pe cei învestiți cu această nobilă misiune după aceea nu mai știm și nici n-avem șanse să mai aflăm vreodată. Aflăm însă cum de-a lungul vremii, după cum s-au schimbat stăpânii s-au schimbat și numele celor două sate. Aflăm din Dicționarul istoric din Transilvania de Coriolan Suciu Ed Acad. R.S.R. 1962 care a fost metamorfoza denumirii oficiale a Cârțișoarelor noastre de 500 de ani încoace. Astfel Oprea Cârțișoara cunoscută în
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și meșteșuguri Motto: Ca să schimbăm acum, întâia oară Sapa-n condei și brazda-n călimară, Bătrânii-au adunat, printre plăvani, Sudoarea muncii sutelor de ani. Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite, Eu am ivit cuvinte potrivite Și leagăne urmașilor stăpâni. Și frământate mii de săptămâni Le-am prefăcut în versuri și icoane. Făcui din zdrențe, muguri și coroane.... (Tudor Arghezi) Utilizând cu trudă, cu migală, cu artă, cu mult suflet și cu multă simțire ceea ce Dumnezeu i-a pus în
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
generos râu fără de care probabil că satul nostru n-ar fi existat, și alte mori, energia apei puse la treabă fiind practic inepuizabilă. La începutul începuturilor moara trebuie să fi fost proprietatea comunității, mai târziu însă, când «s-au inventat» stăpânii de latifundii, de terenuri, de păduri cu toate ale lor, proprietarul tuturor bunurilor s-a făcut pe sine, și proprietarul morilor ce se așezau și se înmulțeau pe râu. Morile consemnate în documente erau numai ale grofului Teleky. Pe luncă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
lui Ferdinand Dacă în foarte multe părți ale lumii, atunci când s-a produs un fenomen de abolire a unei forme de proprietate a seniorilor asupra servilor, se întâmpla ca aceștia din urmă nu știu ce să facă cu libertatea și să ceară stăpânilor să fie primiți în continuare în slujba lor, aici în Transilvania și implicit și în Cârțișoara, bunicii noștri au folosit din plin această nouă situație pentru ei, valorificând la maximum sesia luată în primire de la grof, dimensionându-și cât mai
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mult decât modeste, erau pâinea intermediară sau de secară din deajuns, peștele de râu sau de baltă, brânza telemea, roșcovele, măslinele și halvaua. A fost o etapă scurtă, în care gospodăriile erau bine închegate, cu slugi credincioase mulțumite de aprecierile stăpânilor gazde. Învățătorii, preoții satelor își luaseră în serios slujbele și se ocupau cu conștiinciozitate de educarea copiilor satului și de a sătenilor în general, era vremea în care tot omul, toată săptămâna era pe ogor de dinainte de răsăritul soarelui până
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de-au frământat tot noroiul din uliță în fața primăriei, iar corul improvizat din câțiva școlari din clasele mai mari au cântat cu mult «entuziasm», ca să-i placă tovarășului de la regiune: Zdrobite cătușe în urmă rămân, În frunte-i mereu muncitorul, Stăpân pe destin e poporul. Trăiască, Trăiască Republica noastră În marș de năvalnic șuvoi, Revărsat. Muncitori și țărani, Cărturari și ostași Zidim România republicii noi! În «entuziasmul general», serbările s-au încheiat cu o telegramă de felicitare și de mulțumire din partea
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
nu știa cum să scape de pacostea aia de cornet. De data aceasta se schimbase raportul de forțe : ea era într-o poziție defavorabilă, eu într-una favorabilă - sau cel puțin așa credeam eu atunci. Cert este că, simțindu-mă stăpîn pe situație, am salu tat-o în treacăt și, fără nici o vorbă în plus, am plecat. Am avut, desigur, grijă să trag cu coada ochiu lui să văd reacțiile. Frumoasa găsise un coș unde să-și arunce înghețata și acum
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
că nu mă credea așa de laș. Lovitură de grație. Eu, care mă simțisem în sfîrșit bărbat, care tocmai fuse sem cu o tipă în pat, în casa mea, fără să mă tem de nimeni, ca și cum aș fi fost eu stăpînul casei, bărba tul, soțul, tatăl, eu, iată, eram socotit laș. „Dar atunci care e nenorocirea ?“ - am întrebat eu moale. Nenorocirea era că nu mai puteam face dragoste, fiindcă îi venise ciclul. Așa credea ea, dar de fapt sîngele nu era
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
preț să-i intre în ochi. A greșit cu adevărat? Și dacă a greșit, când și unde s-a produs aceasta? Dumitru Dascălu își analizează minuțios și exigent activitatea de diriginte din ultimul său an de dăscălie, asemenea unui procuror, stăpân pe meserie, care este ferm hotărât să facă lumină într-o gravă și complicată cauză penală. Cu răbdarea și echilibrul ce îl caracterizează, o ia iar și iar de la capăt. Așadar, cu un an înainte de a-i veni sorocul de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
chiar trei reuniuni nu am putut intra în localul școlii și nici în unele dependințe pentru că noii proprietari nu au manifestat solicitudine față de dorința noastră. Mai mult, am întâmpinat dificultăți chiar și la intrarea cu autoturismele în curtea școlii!... Dumnealor, stăpânii actuali ai domeniului Șendriceni uită că școala cu anexele și împrejurimile ei este în proprietatea noastră afectivă, a celor care ne-am petrecut acolo o bună parte din copilărie, unde am muncit cu mintea și Instantaneu în insula visurilor adolescentine
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
IAȘI ROMÂNIA EUGEN HEROVANU Orașul amintirilor EDITURA JUNIMEA IAȘI 2009 Notă asupra ediției Volumul de față reproduce întocmai, la nivel de text, ediția din 1935 (București, editura "Adeverul" S.A. ). Întro lume în care se clatină reperele fundamentale și efemerul e stăpân, am ales să oprim o clipă din timp și să o restituim în toată savoarea ei originară. Singura noastră intervenție se situează în planul ilustrațiilor (și a notelor aferente), acolo unde vremea a operat alterări iremediabile, dar și aici neam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
e în cea mai mare parte pierdut. Un fragment cu totul redus din el a apărut la acel timp într-o revistă "Lumea" de sub conducerea d-lui C. Sateanu. (Și încă, fragmentul acesta, redând scena în care Hyperion cere divinului Stăpân al lumilor deslegarea de "greul negrei vecinicii", utilizează de a dreptul strofele în care Eminescu a fixat definitiv dialogul celebru). A mai văzut lumina zilei și o "Doină", cu muzica de Mezetti, firește, și versurile de autorii textului, doină, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cremgălbui la verdele intens al pinilor înalți ca niște catarge de corăbii, de la verdele gri închis al molidului la strălucirea orbitoare în razele de soare, de o blândețe câteodată neobișnuită a brazilor arginti în adierea vântului, care era pe deplin stăpânul, indiferent de anotimp, acestei localități răsfirată pe văile și colinele defrișate de primi coloniști veniți aici din Austria superioară, în anul 1773. Acești primi coloniști au fost aduși aici ca tăietori de lemne. Ei au pus bazele actualei așezări denumită
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
interesa, despre mica mea pasiune. Imediat s-a apropiat o persoană ce mă anunța că artistul vine imediat, se afla peste drum în micul bar de la Restaurantul Cina, unde încerca să se încălzească cu o vodcă, afară fiind foarte frig. Stăpânul standului, fără să știu mă observase de la masa la care se afla, se întorsese gâfâind și bucuros, cu un zâmbet că are un client la lucrări. Cu timiditate i-am explicat că nu vreau să cumpăr nimic, că sculptez
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]