17,853 matches
-
10 55.52.11 55.52.12 55.52.13 Servicii de locuri de camping, inclusiv servicii de locuri pentru caravană Clasa 55.23 Alte servicii de locuință pe termen scurt Alte servicii de locuință pe termen scurt Servicii de tabără de vacanță pentru copii Servicii de centre de vacanță Servicii de închiriat locuințe pe termen scurt Servicii de vagoane de dormit și servicii de dormit în alte mijloace de transport Alte servicii de locuință pe termen scurt n.e.c. Grupul 55
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87510_a_88297]
-
11 Servicii de leasing sau închiriere privind vehicule de transport de bunuri fără șoferi Servicii de leasing sau închiriere de vehicule rutiere Servicii de leasing sau închiriere de containere Servicii de leasing sau închiriere de motociclete, rulote și bunuri pentru tabără Servicii de leasing sau închiriere privind alte echipamente de transport fără operatori Clasa 71.22 Servicii de închiriere de echipament de transport pe apă Servicii de leasing sau închiriere privind vapoarele fără operatori Servicii de leasing sau închiriere privind vapoarele
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87510_a_88297]
-
sistematizării tereziene, în partea de nord a satului Chevereșu Mare. Pe harta Griselini, 1774, satul nu mai apare. Pe harta rezultată din cea de-a doua ridicare topografică a Imperiului Habsburgic, în mijlocul pădurii Chevereș, în stânga drumului care astăzi duce spre tabăra omonimă, este figurată Pojana Botja. Aceasta permite o localizare precisă a vetrei așezării dispărute. Astăzi unul dintre cartierele din Chevereșu Mare poartă numele Bocea.
Bocea () [Corola-website/Science/304088_a_305417]
-
scrisă de Matei Socor. Prin lovitura de stat de la 23 august 1944 regele Mihai I, având sprijinul principalelor partide politice, l-a răsturnat de la putere pe Ion Antonescu, a scos țara din rândul Puterilor Axei și a adus-o în tabăra Aliaților. Cu toate acestea a rămas prezentă amintirea participării active a Armatei Române la invazia germană din URSS. Deși forțele românești au luptat alături de cele ale Armatei Roșii, în Transilvania de Nord, în Ungaria, Cehoslovacia, Germania și Austria, sovieticii tratau
Republica Populară Română () [Corola-website/Science/304086_a_305415]
-
a tratat diversele comunități prometeiste de emigranți ca pe niște instrumente politice pentru scopuri diversioniste, mai afirmă Charaszkiewicz. Prometeismul nu se bucura de sprijinul politic sau organizațional în nici unul dintre partidele politice poloneze de stânga, dreapta sau centru. Chiar în tabăra lui Piłsudski se găseau numeroși oponenți ai Prometeismului. În mod paradoxal, printre tinerii din Partidul Național Democratic și alte organizații de opoziție la linia piłsudskistă, ideea prometeistă era larg apărată și susținută. Istoria colaborării Poloniei interbelice cu "popoarel prometeiene" poate
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
sprijinul sașilor brașoveni. A continuat marșul din Prejmer, prin Codlea, Făgăraș și satele din Țara Făgărașului, ajungând la Tălmaciu la 25 octombrie. Armata sa, întregită cu grupul secundar condus de Radu Buzescu și Banul Udrea, înainta spre Sibiu, așezându-și tabăra la Veștem în ziua de 26 octombrie. Sperând tergiversarea bătăliei, pentru a primi întăriri, cardinalul Báthory își stabili tabăra la nord de cetatea Sibiului, pe malul stâng al Cibinului. La 28 octombrie, dimineața, Mihai Viteazul înainta spre Sibiu. Andrei Báthory
Bătălia de la Șelimbăr () [Corola-website/Science/304133_a_305462]
-
la 25 octombrie. Armata sa, întregită cu grupul secundar condus de Radu Buzescu și Banul Udrea, înainta spre Sibiu, așezându-și tabăra la Veștem în ziua de 26 octombrie. Sperând tergiversarea bătăliei, pentru a primi întăriri, cardinalul Báthory își stabili tabăra la nord de cetatea Sibiului, pe malul stâng al Cibinului. La 28 octombrie, dimineața, Mihai Viteazul înainta spre Sibiu. Andrei Báthory, depășit și luat prin surprindere de pregătirile militare ale lui Mihai, fu nevoit să-și dispună oastea (circa 16000
Bătălia de la Șelimbăr () [Corola-website/Science/304133_a_305462]
-
peste ziduri, în interiorul cetății. Bilanțul bătăliei a fost impresionant: din rândurile oștirii transilvănene au căzut peste 3000 de oameni, alții 1000 fiind răniți și prizonieri. Pierderile armatei lui Mihai Viteazul au fost de asemenea mari, trupurile celor căzuți, din ambele tabere, fiind adunate de locuitorii Sibiului și depuse într-o groapă comună. Locul înhumării se cheamă și astăzi "„Movila lui Mihai”". Seara, Mihai Viteazul a ordonat urmărirea pâlcurilor de soldați, pentru a-i împiedica să se regrupeze și să creeze probleme
Bătălia de la Șelimbăr () [Corola-website/Science/304133_a_305462]
-
ajutor la care va răspunde, cum se va afla mai tarziu, Bernard Nadler, unul dintre supraviețuitorii din partea inferioară a avionului. Avionul însă pierde echilibrul și cade, strivindu-l pe Boone sub el. Locke, după ce își revine miraculos, îl duce în tabăra, unde va muri în timpul nopții, în ciuda eforturilor lui Jack de a-l salva. După patru săptămâni de la moartea lui Boone, Locke își induce halucinații cu ajutorul drogurilor. Îi apare o viziune în care Boone îl împinge cu scaunul cu rotile prin
Boone Carlyle (Lost) () [Corola-website/Science/304155_a_305484]
-
Cele trei părți ale avionului au aterizat pe insulă în locații diferite. Fuselajul central al avionului a aterizat pe coasta insulei. Inițial, se credea că 49 dintre pasageri au supraviețuit; însa, s-a dezvăluit mai târziu că un membru al taberei (Ethan Rom) nu provenea de fapt din avionul prăbușit. Porțiunea terminală a avionului s-a prăbușit în ocean pe partea cealaltă a insulei față de porțiunea centrală. Această cea de-a treia secțiune a avut 23 de supraviețuitori. Partea din față
Zborul Oceanic 815 () [Corola-website/Science/304156_a_305485]
-
parte inițială, de toamnă, constând în șase episoade, și o a doua parte, constând în șaptesprezece episoade consecutive, începând cu februarie 2007. Firul narativ a fost reluat de la a 67-a zi după prăbușirea avionului. Apar noi personaje, atât în tabăra supraviețuitorilor, cât și în cea a „celorlalți”. Pe final, începe războiul dintre naufragiați și "Ceilalți", iar fiecare tabără are spioni din cealaltă. De asemenea, supraviețuitorii intră în contact cu echipajul trimis pentru a-i salva. "Articol principal: Lost (seria 4
LOST: Naufragiații () [Corola-website/Science/304151_a_305480]
-
începând cu februarie 2007. Firul narativ a fost reluat de la a 67-a zi după prăbușirea avionului. Apar noi personaje, atât în tabăra supraviețuitorilor, cât și în cea a „celorlalți”. Pe final, începe războiul dintre naufragiați și "Ceilalți", iar fiecare tabără are spioni din cealaltă. De asemenea, supraviețuitorii intră în contact cu echipajul trimis pentru a-i salva. "Articol principal: Lost (seria 4)" Sezonul patru a fost planificat să aibă 16 episoade, și să fie difuzat în America de Nord din ianuarie 2008
LOST: Naufragiații () [Corola-website/Science/304151_a_305480]
-
sa ca scriitor și au format baza celui de-al doilea roman al său, „Roughing It” (în traducere românească „Sub cerul liber”). Ajuns în Nevada, Twain a devenit miner, sperând să se îmbogățească descoperind argint. A petrecut mult timp în tabăra minieră alături de tovarășii săi - încă o experiență de viață de care s-a folosit în activitatea literară. După eșecul ca miner, a găsit de lucru la un ziar din Virginia City numit „the Daily Territorial Enterprise”. Acolo a început să
Mark Twain () [Corola-website/Science/304188_a_305517]
-
de Arhitectură și între anii 1962-1965 Institutul Pedagogic (secția Desen). A debutat public ca pictor în anul 1965 la Cenaclul Tineretului al Uniunii Artiștilor Plastici. A fost membru al grupului de la Poiana Mărului, membru al grupului "Prolog", a lucrat în taberele de creație de la Văratec și Tescani, apoi la Paris și în sudul Franței, în Provence. A avut numeroase expoziții personale sau de grup la "Richard Demarco Gallery" (1970-1971), "College Gallery" al Universității din Birmingham, "Sigi Krauss Gallery" în Covent Garden
Horia Bernea () [Corola-website/Science/304207_a_305536]
-
reprezentând semnalul sfârșitului planurilor lui Lee de a pune presiune pe Washington dinspre Nord, dar și pentru că Vicksburg, Mississippi, fortăreața-cheie care asitura controlul asupra râului Mississippi, a căzut a doua zi. Armata lui Lee a suferit de pierderi (față de în tabăra lui Meade). Totuși, Lincoln s-a supărat pe Meade pentru că nu a interceptat retragerea lui Lee, și după neconcludenta campanie din toamnă a lui Meade, Lincoln a decis să caute pe Teatrul Vestic o nouă conducere. În vreme ce forțele confederate repurtau
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
de mii de negri au fugit în Nord, mai ales în regiunile neocupate, ca Norfolk și regiunea Hampton Roads în 1862, Tennessee după 1862, linia marșului lui Sherman, etc. Atâția negri au fugit în spatele liniilor unioniste încât comandanții au înființat tabere și școli pentru aceștia, unde atât adulții cât și copiii puteau învăța să scrie și să citească. The American Missionary Association s-a implicat în efortul de război trimițând profesori în astfel de tabere, de exemplu înființând școli în Norfolk
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
liniilor unioniste încât comandanții au înființat tabere și școli pentru aceștia, unde atât adulții cât și copiii puteau învăța să scrie și să citească. The American Missionary Association s-a implicat în efortul de război trimițând profesori în astfel de tabere, de exemplu înființând școli în Norfolk și pe plantațiile din apropiere. În plus, aproape de afroamericani au luptat în armata și în marina Uniunii. Majoritatea lor erau sclavi evadați. Confederația transforma soldații unioniști negri capturați în sclavi, și soldații negri au
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
lor erau sclavi evadați. Confederația transforma soldații unioniști negri capturați în sclavi, și soldații negri au fost împușcați când încercau să se predea în masacrul de la Fort Pillow. Aceasta a condus la prăbușirea programului de schimb de prizonieri, și creșterea taberelor de prizonieri, ca cea de la închisoarea Andersonville din Georgia unde au murit de foame și de boli de prizonieri de război unioniști. În pofida lipsei de resurse umane a Sudului, până în 1865, majoritatea liderilor sudiști s-au opus încorporării sclavilor în
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
între istorici. Aproximativ 4 milioane de sclavi negri au fost eliberați în perioada 1861-1865. Pe baza rezultatelor recensământului din 1860, 8% din toți bărbații albi între 13 și 43 de ani au murit în război, cifra defalcată pe cele două tabere fiind de 6% din cei din Nord și 18% din cei din Sud. O cauză pentru numărul uriaș de morți din timpul războiului a fost utilizarea tacticilor napoleoniene, cum ar fi șarjele. Cu adaosul puștilor mai precise și (spre sfârșitul
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
Venezuela, se află în afara majorității rutelor comerciale, ceea ce o transformă într-o ascunzătoare perfectă pentru pirații care se temeau de “brațul lung al legii” din Bahamas și Martinica. În secolul al XVIII-lea, piratul “Black Șam” Bellamy și-a amplasat tabăra aici. Se pare că nu i-a purtat noroc pentru că nava să, “The Whydah”, s-a scufundat lângă Cape Cod, câteva luni mai tarziu. Epavă a fost găsită abia în 1984. Insula Roatan este înconjurată de recifuri abrupte și canale
Piraterie () [Corola-website/Science/304219_a_305548]
-
Virgin Gorda. Insula Virgin Gorda are o linie neregulata a țărmului, plină de golfulețe. Printre cei care s-au ascuns aici se numără “Barbă-Neagră” și William “Căpitanul” Kidd. De asemenea, “Black Șam” Bellamy și gașca lui de nelegiuiți au avut tabăra aici, chiar sub nasul unui guvernator britanic. Insulele Pearl de pe coasta statului Panama a atras lăcomia spaniolilor, printre care și Vasco Nunez de Balboa, datorită bogăției sale în perle și aur. Peste câteva decenii, Insulele Pearl au devenit un magnet
Piraterie () [Corola-website/Science/304219_a_305548]
-
importante din arhipelag și se află în mijlocul Golfului Panama, la doar 90 de kilometri de Panama City. Insula Saint Kitts a fost atacată de francezi, la sfârșitul secolului al XVII-lea, cu ajutorul britanicului William “Căpitanul” Kidd. El a schimbat repede taberele furând una dintre navele franțuzești. A navigat înspre Marea Britanie, unde a fost întâmpinat că un erou pentru trădarea francezilor. Britanicii îi încurajau pe pirați să se stabilească pe insula Port Royal, Jamaica și să atace navele spaniole și franțuzești. A
Piraterie () [Corola-website/Science/304219_a_305548]
-
în Muntenia, trec Carpații Meridionali, traversează Podișul Transilvaniei, trec Carpații Apuseni și ajung în pe valea Tisei. Traversează râul Tisa intrând în câmpia Panoniei, ce le amintea că relief geografic de locurile de baștină din Asia Centrală. Hanul lor își așază tabăra acolo și toți hunii se opresc în Pannonia. La sfârșitul secolului al IV-lea, în 395, moare împăratul român Teodosiu cel Mare, care reușise destul de bine să mențină un echilibru între invadatorii huni și europeni. În acel an Imperiul Român
Listă de invazii () [Corola-website/Science/304225_a_305554]
-
Dezvăluirile din presă au dus în Israel la o dezbatere publică în jurul înarmării nucleare. Dezbaterea era animată de „Comitetul pentru dezarmare nucleară a Orientului Mijlociu” de sub conducerea deputatului din Knesset, Eliezer Livne, si a dus la divizarea guvernului într-o tabără pro-nucleară și una antinucleara. Peres și profesorul Ernst David Bergmann, președintele Comisiei israeliene pentru energia atomică s-au aflat în tabăra pro-nucleară. Demisia lui Ben Gurion de la conducerea guvernului în anul 1963 a făcut ca adepții proiectului nuclear să rămână
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
nucleară a Orientului Mijlociu” de sub conducerea deputatului din Knesset, Eliezer Livne, si a dus la divizarea guvernului într-o tabără pro-nucleară și una antinucleara. Peres și profesorul Ernst David Bergmann, președintele Comisiei israeliene pentru energia atomică s-au aflat în tabăra pro-nucleară. Demisia lui Ben Gurion de la conducerea guvernului în anul 1963 a făcut ca adepții proiectului nuclear să rămână în minoritate, iar demisiile lui Peres și Bergmann din funcțiile lor au redus cu totul influență acestora în sânul guvernului. Se
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]