155,151 matches
-
era ocupată de Grupul de Armată al 12-lea, sub comanda generalului Omar N. Bradley. Bradley comanda două armate americane: Armata I (Courtney Hodges) pe flancul stâng (nord) și Armata a 3-a (George S. Patton) pe flancul drept (sud). Dispozitivul aliat era completat până la granița elvețiană de Grupul de Armată al 6-lea, comandat de Jacob L. Devers. Flancul nordic era asigurat de Armata a 7-a SUA, iar flancul sudic era ocupat de Armata I franceză (Jean de Lattre
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Mainz. Atacurile impetuoase ale aliaților la est de Rin și scăderea într-un ritm accelerat a capacității de rezistență a germanilor au transformat campania finală din Germania într-o urmărire a unui inamic aflat într-o continuă retragere. În centrul dispozitivului aliat, generalul Eisenhower a plasat o armată proaspăt sosită pe front, Armata a 15-a SUA, plasată sub controlul Grupului de Armată XII. Aceste forțe noi, împreună cu Armatele I și Armata a 9-a au restrâns continuu regiunea controlată de
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
biletul și aparatul radio au dispărut. Henry intră într-o zonă guvernamentală de cercetare și descoperă echipamente scumpe de comunicații și supraveghere, dar și numeroase rapoarte despre viețile lor private și despre conversațiile dintre el și Delilah. După ce confiscă un dispozitiv de urmărire, părăsește zona. În timp ce Henry se întoarce, el descoperă că un necunoscut a dat foc taberei. Folosind dispozitivul, el găsește un rucsac ce conține cheiele peșterii. Delilah raportează că cineva se află în turnul lui Henry. El găsește un
Firewatch () [Corola-website/Science/335563_a_336892]
-
comunicații și supraveghere, dar și numeroase rapoarte despre viețile lor private și despre conversațiile dintre el și Delilah. După ce confiscă un dispozitiv de urmărire, părăsește zona. În timp ce Henry se întoarce, el descoperă că un necunoscut a dat foc taberei. Folosind dispozitivul, el găsește un rucsac ce conține cheiele peșterii. Delilah raportează că cineva se află în turnul lui Henry. El găsește un walkman cu conversații incriminatorii, în care el și Delilah plănuiesc să incendieze tabăra. Henry intră în peșteră, dar este
Firewatch () [Corola-website/Science/335563_a_336892]
-
cavernei. Delilah este supărată și se învinovățește pentru că i-a permis lui Brian să stea. Următoarea zi, un ordin de evacuare este trimis fiecărui pădurar, deoarece incendiul din tabăra guvernamentală a devenit periculos. În timp ce Henry se pregătește, el urmărește semnalul dispozitivului și descoperă o casetă de la Ned, din care află că Brian a murit din cauza inexperienței la cățărat. Nedorind să se întoarcă în societate, Ned trăiește în sălbăticie, și îl sfătuiește să nu îl urmărească. Henry găsește tabăra lui Ned, împreună cu
Firewatch () [Corola-website/Science/335563_a_336892]
-
pentru șeful de tură și unul pentru operator), unul de înălțime și un indicator de observare circulară portativ. Radarul era un echipament sofisticat. Pentru exploatarea sa era necesar un personal cu cunoștințe de inginerie și experiența cunoașterii multor blocuri și dispozitive radio. În compunerea radarului au intrat opt unități cu aparatură, echipament electric și transport antene. Lărgimea diagramei de directivitate a antenelor:
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
companiei, 3000 mAh în cazul S7 și 3600 mAh pentru S7 Edge. Nu există posibilitatea înlocuirii acumulatorului intern de către utilizatori. Interfața preinstalată, Android 6.0 Marshmallow, este mai curată decât în anii trecuți, mai apropiată de ceea ce servește Google pe dispozitivele Nexus și cu un număr de aplicații proprietare semnficativ redus. Toate aceste particularități au fost introduse la cererea utilizatorilor cu scopul de a spori performanța terminalelor și de a nu sacrifica spațiu de stocare cu programe de tip bloatware. Artificii
Samsung Galaxy S7/ S7 Edge () [Corola-website/Science/335636_a_336965]
-
României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina
Bătălia din zona Bran-Câmpulung (1916) () [Corola-website/Science/335641_a_336970]
-
2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Grupul Nămăești (comandant general de divizie Dumitru Cotescu - comandantul Corpului II Armată), ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe șoseaua Câmpulung - Brașov. Inițial forțele române erau reprezentate de dinDivizia 22 Infanterie (comandant general de brigadă Aristide Razu) proaspăt intrată în dispozitiv de luptă după sosirea din zona operației de la Flămânda. Acesteia avea să i se
Bătălia din zona Bran-Câmpulung (1916) () [Corola-website/Science/335641_a_336970]
-
Grupul Nămăești (comandant general de divizie Dumitru Cotescu - comandantul Corpului II Armată), ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe șoseaua Câmpulung - Brașov. Inițial forțele române erau reprezentate de dinDivizia 22 Infanterie (comandant general de brigadă Aristide Razu) proaspăt intrată în dispozitiv de luptă după sosirea din zona operației de la Flămânda. Acesteia avea să i se alăture începând cu noaptea de 7/18 octombrie Divizia 12 Infanterie (comandant general de brigadă Traian Găiseanu) retrasă de pe frontul din Dobrogea. Pentru atacul pozițiilor românești
Bătălia din zona Bran-Câmpulung (1916) () [Corola-website/Science/335641_a_336970]
-
României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina
Bătălia de pe Valea Prahovei (1916) () [Corola-website/Science/335640_a_336969]
-
cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Grupul Prahova (comandant general de brigadă Arthur Văitoianu), ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe șoseaua Ploiești - Brașov, cu Divizia 10 Infanterie (comandant general de brigadă Emanoil Manolescu Mladian) în flancul drept și Divizia 21 Infanterie (comandant general de brigadă Dimitrie Lambru) în flancul stâng. Ambele divizii făcuseră parte din gruparea
Bătălia de pe Valea Prahovei (1916) () [Corola-website/Science/335640_a_336969]
-
Cavalerie austro-ungară și Divizia 3 Cavalerie germană, comandat de generalul Eberhard von Schmettow). Bătălia a avut ca rezultat zădărnicirea încercării Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați și pătrundere în valea Siretului, cu scopul de a tăia în două dispozitivul strategic al forțelor române. Prima bătălie de la Oituz a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Grupul Oituz (comandant general de brigadă Eremia Grigorescu), ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe valea Oituzului, cu Divizia 15 Infanterie în flancul drept și Divizia 2 Cavalerie (comandant general de brigadă Nicolae Sinescu) în flancul stâng. Ulterior, forțele române au fost întărite cu Brigăzile 15 și 37 Infanterie din cadrul Diviziei
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Divizia 11 Infanterie (comandant colonel Dumitru Cocorăscu), ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe trecătorile Vâlcan și Surduc. Dispozitivul forțelor române nu era continuu, fiind format din detașamente dispuse pe principalele căi de comunicație. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase o grupare de forțe comandantă de generalul Paul von
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Divizia 11 Infanterie (comandant colonel Dumitru Cocorăscu), ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe trecătorile Vâlcan și Surduc. Dispozitivul forțelor române nu era continuu, fiind format din detașamente dispuse pe principalele căi de comunicație. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase o grupare de forțe comandantă de generalul Paul von Kneussl, compusă din Divizia 11 Infanterie Bavareză, Divizia 6
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
de 22 de baterii de artilerie. Comandanți ai Armatei 1 Comandanți de divizie Comandant al Armatei 9 Comandanți de divizie Planul de operații german prevedea fixarea de front în pasurile Vâlcan și Surduc și executarea unei duble învăluiri la flancurile dispozitivului românesc. În același timp, Divizia 6 Cavalerie trebuia să treacă peste dealul Arcanului și să înainteze spre câmpie, fără a ține cont de rezultatul luptelor din munți, pentru a deschide drumul trupelor care dădeau atacul frontal. Ideea de bază a
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
sale legate de faptul că, dacă "Cerberus" avea să fie un eșec, "Luftwaffe" urma să fie țapul ispășitor. Jeschnonnek avea motive să se teamă. În timpul întâlnirii din 12 ianuarie 1942, Marina, după ce își asigurase sprijinul lui Hitler, a cerut un dispozitiv uriaș pentru asigurarea acoperirii aeriene. Îndiferent ce ar fi mers rău, Marina avea cel mai probabil să arunce vina pe "Luftwaffe", urmând să fie sprijinită în această întreprindere de inamicii aviației militare. În timpul acestei întâlniri, Jeschonnek a menținut o poziție
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
schimb le-a făcut mai ușor de identificat de avioanele aliate de recunoaștere. Britanicii au început de asemenea bruierea ocazională a radarelor Freya. Germanii nu au descoperit aceste ultime acțiuni de bruiere până în septembrie 1942. Și germanii se foloseau de dispozitive de bruiere a radarelor britanice, pentru sprijinirea ofenisivei aeriene împotriva orașelor și instalațiilor militare din Regat. Bruiajul radarelor, contramăsurile electronice și multe alte inovații au cunoscut o dezvoltare deosebită din acest moment înainte. Operațiunea "Donnerkeil" a fost un succes de
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
format din "Divizia 71 Infanterie austro-ungară", "Divizia 1 Cavalerie austro-ungară" și "Divizia 8 bavareză"). Bătălia a avut ca rezultat zădărnicirea încercării forțelor centrale de forțare a Munților Carpați și pătrundere în valea Siretului, cu scopul de a tăia în două dispozitivul strategic al forțelor române. Prima bătălie de la Oituz a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Grupul Oituz (comandant general de brigadă Eremia Grigorescu), ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe valea Oituzului, fiind formate din Divizia 15 Infanterie întărită cu forțe din Divizia 2 Cavalerie (comandant general de brigadă Nicolae Sinescu) și Diviziei 8 Infanterie, aflată în rezerva Armatei de Nord. La sfîrșitul lunii octombrie, comandantul
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
de Nord a trimis ca întărire Diviziei 15 Infanterie, Regimentul 29 Infanterie din Divizia 8 Infanterie, cu mențiunea de a fi folosit doar „în caz de mare nevoie”. În cele două săptămâni care au urmat după prima bătălie de la Oituz, dispozitivul forțelor aflate la aripa dreaptă a Armatei I austro-ungară. A fost creat un nou grup format din "Divizia 71 Infanterie austro-ungară", "Divizia 1 Cavalerie austro-ungară" și "Divizia 8 bavareză", sub comanda generalului german Friedrich von Gerok. Rezerva grupului era constituită
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]