155,151 matches
-
deși anumite plăcuțe, cum ar fi LilyPad, funcționează la 8 MHz și nu necesită regulator, datorită restricțiilor de formă. Un microcontroler instalat pe Arduino vine preprogramat cu un bootloader care simplifică încărcarea programelor pe memoria flash a cipului, în comparație cu alte dispozitive care necesită programatoare externe. Acest aspect face Arduino o soluție simplă, permițând programarea de pe orice computer ordinar. În prezent, bootloader-ul optiboot este bootloader-ul implicit instalat pe Arduino UNO. La nivel conceptual, când se folosește mediul de dezvoltare integrat Arduino, programarea
Arduino () [Corola-website/Science/332729_a_334058]
-
poate obține și cu un obiect sferic, de exemplu o bilă de rulment. Fasciculul divergent produs de sursa punctiformă trebuie să fie suficient de larg pentru ca atunci cînd ajunge la obiect să-l acopere în întregime. Punînd ochiul sau alt dispozitiv de preluare a imaginii în centrul umbrei, se constată că la marginea obiectului se vede un fir subțire de lumină, de formă circulară. Această lumină e cea care se adună și formează pata lui Poisson. Existența petei lui Poisson se
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
reducerea riscului de întreruperi mici, crește numai probabilitatea celor mai mari. În acest caz, beneficiul economic pe termen scurt, de a menține clientul individual fericit, crește probabilitatea de cazuri de pierdere a energiei pe scară largă. Sistemele informatice și alte dispozitive electronice care conțin circuite logice, sunt susceptibile la pierderea de date sau deteriorarea hardware care poate fi cauzată de pierderea bruscă a energiei electrice. Acestea pot include echipamente de date de rețea, videoproiectoare, sisteme de alarmă, precum și computere. Pentru a
Pană de electricitate () [Corola-website/Science/332822_a_334151]
-
când o sursă de alimentare principală devine indisponibilă pentru o perioadă scurtă de timp. Pentru a proteja împotriva supratensiunilor (evenimente unde apar tensiuni crescute pentru câteva secunde), care pot deteriora hardware-ul atunci când puterea este restabilită, poate fi folosit un dispozitiv special numit, protector de supratensiune tranzitorie (surge protector) care absoarbe excesul de tensiune.
Pană de electricitate () [Corola-website/Science/332822_a_334151]
-
fenomene includ: Este important să se facă distincție intre conceptul de bioelectromagnetism și cel de electronică medicală; primul se referă la fenomenele bioelectrice, bioelectromagnetice și biomagnetice și metodologia măsurătorilor și stimulărilor, pe când cel de-al doilea concept se referă la dispozitivele efective folosite în acest scop. Prin definiție bioelectromagnetismul este un domeniu interdisciplinar deoarece implică asocierea științelor inginerești cu fizica, științele naturii, biologie, medicina sau mediu. Domeniile de studiu includ producerea câmpurilor electrice sau electromagnetice de către celule, țesuturi și organisme vii
Bioelectromagnetism () [Corola-website/Science/332933_a_334262]
-
o bobină identică, legată în serie cu prima dar amplasată lateral. Cele două bobine erau în opoziție ceea ce facilita anularea câmpurilor magnetice distante ce proveneau din alte surse. O remarcabilă creștere a senzitivității măsurătorilor biomagnetice a fost obținută prin utilizarea dispozitivelor supraconductoare numite SQUID ("Superconducting QUantum Interference Device)"
Bioelectromagnetism () [Corola-website/Science/332933_a_334262]
-
Un sistem antifoc este un element de construcție, dispozitiv, sau produs destinat limitării propagării incendiilor și a efectelor distructive ale acestora. Sistemele antifoc sunt elemente de protecție pasivă antiincendiu care servesc la compartimentarea clădirii în ansamblul ei prin utilizarea de materiale rezistente la foc. Reprezintă construcția sau o parte
Antifoc (sistem) () [Corola-website/Science/333548_a_334877]
-
pereții și planșeele rezistente la foc se realizează fără goluri. În cazul în care este necesară practicarea unor goluri funcționale, acestea se protejează cu elemente cu o rezistență la foc egală cu a peretelui sau a planșeului (uși echipate cu dispozitive de închidere automată sau cu dispozitive de autoînchidere, obloane, cortine de siguranță, încăperi tampon,tamburi deschiși, chepenguri, trape etc.). Aceste elemente se realizează conform reglementărilor tehnice în vigoare. Este un element de construcție vertical sau orizontal din materiale incombustibile C0
Antifoc (sistem) () [Corola-website/Science/333548_a_334877]
-
se realizează fără goluri. În cazul în care este necesară practicarea unor goluri funcționale, acestea se protejează cu elemente cu o rezistență la foc egală cu a peretelui sau a planșeului (uși echipate cu dispozitive de închidere automată sau cu dispozitive de autoînchidere, obloane, cortine de siguranță, încăperi tampon,tamburi deschiși, chepenguri, trape etc.). Aceste elemente se realizează conform reglementărilor tehnice în vigoare. Este un element de construcție vertical sau orizontal din materiale incombustibile C0(C1), având rezistența la foc cel
Antifoc (sistem) () [Corola-website/Science/333548_a_334877]
-
de echipare până la jumătatea anului 2007 - Studio, LX, Style, Trend și Ghia. Pachetul standard pe Ghia și opțional pe Trend adaugă senzori de ploaie, faruri automate și auto întunecarea oglinzii retrovizoare. C-Max a avut elemente de siguranță standard ABS, dispozitivele de pretensionare a centurilor de siguranță, ESP cu ASR și 6 airbaguri. În noiembrie 2003 la testul de impact Euro NCAP a primit 4 stele. După facelift la jumătatea anului 2007 au existat trei nivele de echipare Style, Trend și
Ford C-Max () [Corola-website/Science/333670_a_334999]
-
avea 202 de cai putere. A fost lansat în octombrie 2000. Ford a introdus un sistem de protecție inteligentă (IPS) care folosește o “inteligență” matrice de senzori pe baza unei rețele neuronale pentru a decide cea mai buna combinatie de dispozitive de siguranță (airbag-uri la pasagerii din față, airbag-uri laterale și airbag-uri cortină) pentru a implementa o situație dată în caz de accident. La capitolul siguranță activă toate modelele au fost echipate cu distribuția electronică a forței de
Ford Mondeo () [Corola-website/Science/333701_a_335030]
-
a fost o mare unitate de nivel operativ-strategic care s-a constituit în prima zi de mobilizare, la 27 august 1916, prin transformarea Corpului IV Armată întărit cu Divizia 2 Cavalerie și unitățile aflate în dispozitivul de acoperire a frontierei de pe Carpații Orientali. La intrarea în război, a fost comandată de generalul de divizie Constantin Prezan. Armata de Nord a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, între 14/27 august 1916 - 1/13 decembrie 1916
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
inamicului și a ajunge cât mai rapid în văile superioare ale Mureșului și Oltului, creându-și condiții favorabile pentru dezvoltarea ofensivei spre vest și stabilirea legăturilor cu Armata 9 rusă. În vederea trecerii la ofensivă, Armata de Nord a constituit un dispozitiv de luptă cu cele trei divizii de infanterie (Diviziile 7, 8 și 14 Infanterie) în primul eșalon și cele două mari unități de cavalerie (Divizia 2 Cavalerie și Brigada 4 Călărași) în rezerva armatei. La rândul lor, diviziile de infanterie
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
depresiunile din estul Transilvaniei. Ca urmare a dislocării pe frontul românesc de noi unități austro-ungare, raportul de forțe între forțele române și austro-ungare s-a micșorat, în special la artilerie și mitraliere. După o scurtă pauză operativă necesară introducerii în dispozitivul de luptă a unităților nou sosite pe front, Armata de Nord a reluat acțiunile ofensive, la 3 septembrie 1916. Divizia 14 Infanterie cu forțele principale a atacat prin trecătoarea Toplița - Deda, eliberând orașul Toplița la 7 septembrie și pătrunzând în
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
traversând versantul estic al Munților Giurgeu atingând la sfârșitul etapei pe aliniamentul Dealul Negri (sud-vest Vatra Dornei) - înălțimea Gropșoara (cota 1.684 m) - vârful Curmătura (cota 1.386 m). Divizia 8 Infanterie, după terminarea concentrării grosului forțelor, a intrat în dispozitivul de luptă al armatei între Diviziile 14 și 7 Infanterie, acționând cu Brigada 37 Infanterie pe direcția Remetea - vârful Bătrâna (1.637 m), iar cu Brigada 16 Infanterie pe direcția Gheorghieni - Joseni - Praid, eliberând la 7 septembrie orașul Gheorghieni. Brigada
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
37 Infanterie pe direcția Remetea - vârful Bătrâna (1.637 m), iar cu Brigada 16 Infanterie pe direcția Gheorghieni - Joseni - Praid, eliberând la 7 septembrie orașul Gheorghieni. Brigada 15 Infanterie, care alcătuise „"Grupul de acoperire Ghimeș"”, a ocupat flancul sudic al dispozitivului de luptă al diviziei, asigurând joncțiunea cu forțele Diviziei 7 Infanterie. După participarea la acțiunea de ocuparea a orașului Miercurea Ciuc, a continuat înaintarea forțând Oltul în două sectoare, la Sântimbru și Sânsimion pătrunzând pe pantele estice ale Munților Harghita. În urma
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
4 octombrie, în plină victorie, ea trebui să-și suspende înnaintarea și să înceapă retragerea. [...] Soldații Armatelor a II-a și de Nord române, victorioși cu brațul, erau înfrânți cu sufletul. Turtucaia și Sibiul dădeau roade"”. La 12 octombrie 1916 dispozitivul de luptă al armatei era practic stabilizat pe aliniamentul vechii frontiere de stat, cu Diviziile 14 și 7 Infanterie și 2 Cavalerie în primul eșalon și Divizia 8 Infanterie în rezerva armatei. Începând cu 12 octombrie 1916 au început să
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
cu Diviziile 14 și 7 Infanterie și 2 Cavalerie în primul eșalon și Divizia 8 Infanterie în rezerva armatei. Începând cu 12 octombrie 1916 au început să sosească de pe frontul din Dobrogea forțele Diviziei 15 Infanterie, care trebuiau să ocupe dispozitivul Diviziei 2 Cavalerie, la flancul stâng al armatei. Atitudinea eroică a Armatei de Nord în zilele grele ale retragerii din noiembrie 1916 avea să fie elogiată și dată ca exemplu de regele Ferdinand comandanților celorlalte armate, care începuseră să manifeste
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
pod. Infanteriștii aveau mici posturi de observație pe partea răsăriteană a canalului, ai căror militari puteau fi retrași rapid la nevoie. Toate cele trei poduri puteau fi distruse cu încărcături explosive montate pe structurile de rezistență, ele fiind acționate cu dispozitive de inițiere a exploziei montate în buncărele antitanc. Fortul Eben Emael, lung de 370 m și lat de 180 m, fusese construit la începutul deceniului al patrulea și fusese finalizat în anul 1935. Fortul avea ziduri de apărare groase de
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
au fost îmbunătățite tacticile și echipamentele. De exemplu, au fost modificate saniile de aterizare ale planoarelor pentru scurtarea distanței de rulare, iar dotarea militarilor a fost completată cu aruncătoare de flăcări și încărcături explozive specializate. Cele din urmă erau considerate dispozitive atât de secrete, încât testele au fost folosite doar pe teritoriul Germaniei, nu și în Cehia, unde existau fortificații similare cu Eben Emael. Secretul operațiunilor a fost menținut prin adoptarea unui complex de măsuri. La finalizarea exercițiilor, planoarele și echipamentele
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
conflagrații mondiale și putea fi folosit doar împotriva țintelor aeriene care zburau la maxim 14.000 ft (4,2 km). Bateriile antiaeriene erau organizate de obicei în grupuri de câte patru, tirul fiind coordonat cu ajutorul unui telemetru și al unui dispozitiv de predicție (de extrapolare) a traiectoriei. Telemetrele erau folosite la măsurarea vitezei și înălțimii, iar predictoarele pentru calcularea timpului de detonare a fuzibilului proiectilului de artilerie. Caracteristica proiectilelor de artilerie era aceea că, odată cu creșterea înălțimii la care explodau scădea
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
fi intrat în această „perdea” de cabluri. În momentul în care cablul se agăța de avionul inamic, se deschidea o parașută la cel de-al doilea capăt al cablului, ceea ce făcea ca aparatul de zbor să fie de necontrolat. Acest dispozitiv a fost folosit pentru prima oară pe 18 august 1940. Pe lângă aceste parașute cu cabluri, au mai fost folosite baloane de baraj de care au fost atașate cabluri tăietoare, capabile să smulgă aripile bombardierelor. În dimineața zilei de 18 august
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
în plin atac, soldatul D. Roberts aștepta la capătul nordic al aeroportului să lanseze rachetele cu cabluri. Trei bombardiere s-a îndreptat spre zona în care se afla Roberts, luând ușor înălțime. Când au intrat în raza de acțiune a dispozitivelor defensive, Roberts a lansat nouă rachete care tractau cabluri. Pilotul german Wilhelm Raab a văzut rachetele zburând și, deși nu înțelegea ce reprezintă ele, a încercat să le evite. Pentru că avionul Dornier se înclinase pe o parte, unul dintre cablurile
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Jay Robinson, Richard Boone și Jeff Morrow. Filmul a fost realizat de 20th Century Fox și este notabil ca fiind primul film CinemaScope cu ecran lat. Ca și alte filme CinemaScope anterioare, a fost filmat cu lentile originale Hipergonar (un dispozitiv anamorfic inventat de Henri Chrétien în 1926). Coloana muzicală a filmului a fost compusă de către Alfred Newman, iar director de imagine a fost Leon Shamroy. Filmul "Tunica" a avut o continuare, "Demetrius and the Gladiators" ("Demetrius și Gladiatorii", 1954). Scenariul
Tunica (film) () [Corola-website/Science/333061_a_334390]