24,313 matches
-
într-un spital iar diagnosticul a fost „tulburări de comportament”. Pe Valentin această situație îl tulbura atât de tare încât era nevoie de un nou tratament în cazul depresiei sale. Ochii îi avea roșii, privirea tulbure, mâinile tremurătoare, devastator, cu amenințări ori de câte ori avea prilejul. Lăsase toate responsabilitățile pe seama Carlinei, iar când se refugia între două pahare cu alcool uita să mai vină la timp acasă. Carlina încerca să ia toate măsurile de precauție în vederea revizuirii comportamentului. Ajunsese la concluzia că tinerețea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ochii i se lărgise de un interes pur feminin. Deși trăsăturile îi erau parcă modelate cu iscusință de o daltă de artist, expresia feței o trăda că era tristă, iar ochii îi deveneau din ce în ce mai largi, semănând mai mult cu o amenințare. Privea cu interes maxim lucrurile care se perindau înaintea ochilor. Deodată simți în ea o întrebare mută; parcă cineva o întreba: ,, Ei bine, ai de gând să stai mult timp acolo, să te zgâiești afară?”. În clipa următoare, dădu zăvorul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
începe deja să fie, o singură țară, o singură familie. Cum să reacționăm față de aceste probleme? Atitudinile sunt diferite și pot fi grupate în trei categorii: Ultraoptimiștii, care pot fi considerați inconștienți, consideră că omul este totdeauna capabil să înfrunte amenințările care-l vizează și că va rezolva problemele ce i se vor pune mâine, așa cum a făcut și ieri. Această atitudine, pe care se sprijină acei învățați cu de toate și lipsiți de scrupule, si care se opun normelor de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
ale unei forme mai vechi preexistențe în germen, cele care accentuau anumite adevăruri de credințe, cele care presupuneau viața religios morală a credincioșilor sau sporeau frumusețea, podoaba exterioară a cultului. Și dimpotrivă Biserică a respins practicele rituale care constituiau o amenințare pentru viața religioasă, care alterau sensul original al cultului. în acest sens putem spune că: „elementele cultice în general nu sunt sacre prin propria lor natură, doar actul dumnezeiesc scoate un lucru sau o ființă din condițiile sale naturale și
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
exodului politic al elitelor române a început în 1940, când Stalin a ocupat Basarabia și Bucovina de Nord, anexându-le URSS-ului, și a continuat ca o veritabilă „hemoragie“ spirituală după 1944, odată cu intrarea Armatei Roșii „eliberatoare“ în Regat. Sub amenințarea rusificării, ministrul de externe Mihai Antonescu a avut inițiativa salvării de sub ocupație a 200 de intelectuali care să fie trimiși în Europa ca să poată lupta de acolo pentru interesele României; s-au făcut liste, prin consultații cu universitățile, cu Academia
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
iubita mea, uneori mă gândesc că n-am să te mai văd. Ce jalnic sfârșit va avea viața mea, dacă va fi așa. Familia îmi prevestește că s-ar putea s-o sfârșesc pe loc, de atâtea ori: visul și amenințarea Mumei, căreia Charles îi atribuise replica asta: „Bucură-te... că frumoasă floare îți vine“. [...] Luni seara, 29 martie [1948] [...] De ce nu ești aici, Mouette, măcar un minut! Șaizeci de secunde! Ce bogate am fi amândouă! Ne-am vedea, ne-am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fii sănătoasă și binecuvântată. M. P. S. Cordonașul rochiei verzi se încheie și se descheie pe dedesubt. 23/1949-1950 I 27 decembrie [1949], marți [...] Surâd îngerilor, gândindu-mă la tine: trăiești, ești a mea în mijlocul acestui noian de foc și de amenințări. II 28 decembrie 1949, marți [...] Chiar și dacă se întâmplă ce-i mai rău, tu trebuie să fii o ființă rațională; va trebui să trăiești, nu pentru răzbunare, ci pentru cei care te-au iubit și care poate au mu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
un spațiu locativ pe care nu-l merit, fiind mama unei fiice care nu-mi face cinste etc., că s-o șterg imediat, sărutându-le labele că nu mă aruncă în stradă, cum aș merita - și urlau o serie de amenințări, unele mai violente ca altele. Am încercat să le țin piept în privința ta, fiindcă nu le permit viermilor ăstora să-și lase pe tine balele lor scârboase; asta se întâmpla de dimineață. Cum, pe de altă parte, dezastrul „proteză“ e
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
librar din Iași, care l-a cunoscut, iubit și apreciat pe Papà, e convins că-mi poate evita situația asta; dar, ce mai, minunata mea liniște, și așa nesigură, s-a transformat iarăși în coșmar, și pe deasupra mai am și amenințarea procesului de vineri. Aș vrea așa de mult să te scutesc de noi dureri, dar cui să le spun? De două-trei zile trăiesc în atmosfera oribilă a locatarilor ăstora care țipă, cer dreptate și se bat pentru un apartament care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și piedici la interesuri” <endnote id="(100, pp. 27-28)"/>. De fapt, se pare că ofisul domnesc avea doar menirea de a-i șantaja pe evrei, de a-i stoarce de bani În folosul domnitorului și al funcționarilor săi corupți. În urma amenințărilor cu expulzarea „perciunaților” - conchide inspirat Nicolae Iorga - „nu rezultară evrei mai puțini, dar fără Îndoială funcționari mai bogați” <endnote id="(193, p. 197)"/>. În 1860, Într-o circulară trimisă rabinilor din Moldova pe același subiect, Mihail Kogălniceanu considera că portul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dispoziție statală - așa cum ne asigură, tot la Începutul secolului al XVIII-lea, Dimitrie Cantemir În Istoria Imperiului Otoman și În Sistemul sau Întocmirea religiei muhammedane <endnote id="(561, p. 459)"/>. La Constantinopol, purtarea turbanului de către ghiauri era strict interzisă, sub amenințarea pedepsei cu moartea. La București, În primele decenii ale secolului al XIX-lea, Îndrăzneau să poarte turban doar boierii cei mari, așa cum poruncise domnitorul Grigore Ghica În 1823 <endnote id=" (363, p. 101)"/>. Stabilit În București În perioada 1710-1716 ca
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
chiar de bieții evrei Înșiși” <endnote id="(510, p. 119)"/>. Clișeul pozitiv basculează În contrariul său, păstrându-și totuși caracterul stereotip. Inteligența evreului, se crede, Îi face viclenia mai primejdioasă. Sociologii au observat existența acestei teme antisemite : „Evreul este o amenințare serioasă tocmai pentru că este un adversar valoros” <endnote id="(424, p. 120)"/>. Așa cum observă Leon Volovici, Emil Cioran Îl elogiază pe evreu ca fiind un „adversar detestabil tocmai pentru forța și calitățile sale excepționale și unice” <endnote id="(67, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(709, p. 530)"/>. Interesant este faptul că și În imaginarul colectiv al Europei Occidentale apare motivul „oastea evreiască”, mai ales În secolele XIV-XVII. În mod cumva paradaxol, această armată imaginară nu era privită batjocoritor, ci receptată ca o amenințare autentică. La jumătatea secolului al XIV-lea, de exemplu, Jean de Mandeville (The Voyages and Travailes of Sir John Mandeville Knight, prima traducere În engleză În 1496), autor foarte citit În secolele următoare, susținea că undeva În China, Înconjurate de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
triburi ale evreilor. „Când va veni Anticristul”, adaugă Mandeville, aceste triburi pierdute se vor uni cu „toți evreii care locuiesc În diferite părți ale lumii”. „Creștinii le vor fi supuși evreilor - conchide Mandeville -, așa cum ei le sunt acum supuși creștinilor.” Amenințarea militară pe care, chipurile, o reprezentau evreii a Îmbrăcat și alte forme În mentalitatea epocii. La sfârșitul secolului al XVI-lea, de pildă, Nicolas de Nicolay scria că evreii alungați cu un secol În urmă din Spania și Portugalia i-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că omoară copii și folosesc lumânări făcute din grăsimea extrasă din trupul lor <endnote id="(254, p. 60)"/>. „Mărturiile [privind practica infanticidului] - constată Ioan Petru Culianu - sunt Îndreptate Împotriva unor grupări care par să constituie, la un moment dat, o amenințare directă pentru stat sau Biserică. Ele sunt menite să discrediteze aceste grupări și prezintă, de la procesul bacanalelor din 186 Î.e.n. până la vânătoarea de vrăjitoare din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, o uniformitate suspectă” <endnote id="(850, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de folos planului sionist pentru a scăpa de evreii lor. Turcia nu au putut fi convinsă să acorde o patrie Sionului, în schimb, Marea Britanie devenea favorabilă cauzei sioniste, mai ales după ce primise refugiați din Rusia și a cunoscut spaima de amenințarea imigranților și implicit de pericolul antisemitismului. Participând la lucrările Comisiei regale pentru imigrarea străinilor, în anul1902, Theodor Herzl a avut posibilitatea de a convinge pe englezi că, soluția pentru rezolvarea problemei evreilor refugiați era „recunoașterea evreilor ca popor și găsirea
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
au instigat la luptă împotriva evreilor, au amenințat că devastează prăvăliile evreilor printr-o acțiune de amploare la care vor participa și alți studenți din Iași în ziua de 26 aprilie 1933. Populația evreiască din Dorohoi a fost intimidată de amenințările legionarilor, ca urmare, evreii au închis prăvăliile de teama unor devastări. Comunitatea evreilor din Dorohoi a cerut sprijinul Poliției Dorohoi, exprimând îngrijorarea pentru avutul și viața evreilor din oraș. În aceste condiții, autoritățile locale au impus măsuri de ordine, au
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
a trimis o scrisoare regelui Carol al IIlea, în care atrăgea atenția că „Țara se prăbușește, în Basarabia și Bucovina se petrec scene sfâșietoare. Mari și mici unități, abandonate de șefi și surprinse fără ordine, se lasă dezarmate la prima amenințare...Poporul și armata se lasă dezarmați fără luptă. Ion Antonescu a avut curajul să exprime o realitate și mai mult, arăta disponibilitatea de a mai salva. Antonescu atrăgea atenția suveranului să nu mai asculte de forțe oculte, care ne-au
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
sancțiuni severe - de la pedeapsa corporală, internarea în lagăr și deportarea cu familia în Transnistria, până la aplicarea pedepsei cu moartea. Este de înțeles că, desfășurarea muncii obligatorii a evreilor, sub precizarea sancțiunilor severe care puteau fi aplicate, a constituit o permanentă amenințare și primejdie pentru viața lor. Regimul muncii obligatorii la care erau supuși evreii devenea o componentă, în sistemul muncii naționale, reglementată prin legi și regulamente. Evreii din Dorohoi au îndeplinit obligația de a presta munca de folos obștesc sau munca
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
10 ianuarie 1943, comunicat cu ordinul Corpului IV armată nr.609557 din 15 ianuarie 1943. Avem înțelegerea că, „munca obligatorie de folos obștesc” s-a desfășurat în condiții greu de suportat pentru populația evreiască din Dorohoi: convocările făcute mereu sub amenințarea unor sancțiuni severe au făcut ca evreii să perceapă această muncă ca o amenințare și primejdie pentru viața lor și a familiilor lor; obligația de a-și procura echipamentele de lucru, exigențele unui program strict, sub permanentă supraveghere, pedepsele corporale
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
1943. Avem înțelegerea că, „munca obligatorie de folos obștesc” s-a desfășurat în condiții greu de suportat pentru populația evreiască din Dorohoi: convocările făcute mereu sub amenințarea unor sancțiuni severe au făcut ca evreii să perceapă această muncă ca o amenințare și primejdie pentru viața lor și a familiilor lor; obligația de a-și procura echipamentele de lucru, exigențele unui program strict, sub permanentă supraveghere, pedepsele corporale și umilințele pe care le îndurau sunt doar câteva aspecte. De exemplu: prin adresa
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
ordinele de serviciu individuale. Circulația trăsurilor pe piață cu personal românesc era între orele 5 și 21,30, iar circulația sacagiilor cu personal românesc între 7,30, -19,30. Era interzisă părăsirea domiciliului în alte ore decât cele specificate, cu amenințarea că „pentru nerespectarea dispozițiilor se vor lua măsuri de internare”1001. Lectura documentelor de arhivă, precum notele informative, referate, procesele verbale întocmite de agenți de la poliția orașului, confirmă că erau și evreii care nu respectau ordonanțele referitoare la restricțiile de
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
atacat Cronica, așa cum fac mereu (!), că lucrez cu ei de pe poziții de forță (!), că el însuși va răspunde fiindcă nu i de acord cu atacul la persoană. și ca un prost ce este, s-a dat la invenții și la amenințări. Replica mea a fost fermă (ulterior la discuție a participat și Al. Andriescu, de față fiind mereu Sturzu care a avut o atitudine înțeleaptă și o luare de poziție care mi-a fost favorabilă, scoțîndu-l din pepeni pe ștefanache). Am
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
are dreptate (!). în plin colectiv mi-a zis acum o săptămînă că trebuie să merg la muncă patriotică, așa cum zice decanul. Acesta din urmă tună și fulgeră împotriva mea (fiindcă am refuzat, dînd în scris o expunere de motive), proferează amenințări etc., etc. C. ștefanache m-a sfătuit să dau răspunsul în altă parte. Dacă nu se face opoziție (spune-i lui Cîrneci că C. șt. nu se supără - să-i dea un telefon eventual), strecoar-o în numărul din iunie. Dacă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
vă convinge de importanța acestor chestiuni și a nu aștepta atâtea repetițiuni și În momentul primirii Ordinului de față să trimiteți pe acești recruți căci În caz contrar veți cădea În cea mai aspră răspundere”. Parcă În derâdere, după atâtea amenințări, formula de final fusese următoarea: „Vă rog să primiți asigurarea considerațiunilor mele”. Pe reversul actului, doar un singur nume: cel al nefericitului Florea Mateiu Costachi, refugiat În raiul unei grădini de legume din comuna Târzii. Comisarul Despărțirii a II-a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]