15,922 matches
-
de doctorat pe tema "Școala de Literatură „Mihai Eminescu”" susține că școala de literatură a fost un experiment ratat. Deși de-a lungul celor 6 ani de existență a școlii, pe la catedra de măiestrie literară s-au plimbat mulți dintre intelectualii care se aliniaseră regimului, a rămas celebră în epocă o vorbă a lui Mihail Sadoveanu (pe atunci directorul Uniunii Scriitorilor): "Din școala asta au ieșit tot atâția scriitori câți au intrat". În general, după absolvire foștii cursanți ai Școlii de
Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” () [Corola-website/Science/321266_a_322595]
-
unei națiuni suverane. După primele relatări din Lituania, guvernul Norvegiei a făcut apel la Națiunile Unite. Guvernul Poloniei și-a exprimat solidaritatea cu poporul lituanian și a denunțat acțiunile armatei sovietice. După evenimente, președintele Gorbaciov a spus că „muncitorii și intelectualii” lituanieni s-au plâns de emisiuni antisovietice și că au încercat să discute cu parlamentul republicii, dar că au fost refuzați și bătuți, și că, după aceea, au cerut comandantului militar din Vilnius să-i protejeze. Ministrul Apărării Dmitri Iazov
Evenimentele din ianuarie 1991 din Lituania () [Corola-website/Science/320532_a_321861]
-
unei puternice clase a negustorilor, a căror bogăție a permis fundarea de școli, biblioteci și finanțarea studiilor tinerilor greci în universități occidentale. Studenții greci au intrat în contact în Europa Occidentală cu ideile Iluminismului, Revoluției Franceze și naționalismului romantic european. Intelectualii influenți ai diasporei elene, precum Adamantios Korais și Anthimos Gazis au încercat să transmită asemenea idei grecilor din patrie, având ca scop atât ridicarea nivelului de cultură al poporului, cât și întărirea sentimentelor naționale. Aceste deziderate au fost atinse prin
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
diverse alte scrieri în limba greacă, proces care a fost cunoscut cu numele de „Diafotismos” (Διαφωτισμός). Cel mai influent scriitor grec al acestei mișcări au fost Rigas Feraios. Rigas a fost puternic influențat de Revoluția Franceză și a fost primul intelectual care a conceput și organizat o mișcare națională cuprinzătoare care urmărea eliberarea popoarelor subjugate de turci în Balcani și crearea „Republicii Balcanice”. El a fost arestat împreună cu un număr de susținători de către autoritățile austro-ungare în Trieste în 1797 și mai
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
dăruit soției sale castelul Sainte-Assise. În 1780, Louis Philippe a dăruit fiului său Palais-Royal, ca dar care să marcheze împăcarea lor după ruptură provocată de cea de două căsătorie a Ducelui. La Sainte-Assise, Le Raincy și Paris, cuplul primea nobili, intelectuali, oameni de știință, dramaturgi, cum ar fi ducesa de Lauzun, contesa de Egmont, marchizul de Lusignan, marchizul de Osmond, matematicianul d'Alembert, scriitorul german Melchior Grimm, matematicianul și astronomul Pierre-Simon Laplace, chimistul Claude Louis Berthollet, compozitorul Pierre-Alexandre Monsigny și dramaturgul
Louis Philippe, Duce de Orléans () [Corola-website/Science/320743_a_322072]
-
discuțiile dintre miri, mama mirelui și Gioni, unchiul acestuia, aflați în drum spre Chișinău, parcurs cu trenul. Odată sosiți în capitala moldoveană, cei patru sunt întâmpinați de veselul Senia, unchiul miresei, și fac cunoștință cu părinții acesteia, o familie de intelectuali stilați și conservatori precum și cu viitorul naș, mafiotul local Valeriu. Gioni începe o serie de mitocănii care vor induce la fiecare pas diferite discuții și conflicte cu localnicii, fie că este vorba despre patronul localului unde are loc nunta, despre
Nuntă în Basarabia () [Corola-website/Science/320738_a_322067]
-
(n. 17 decembrie 1978, Chișinău) este un dramaturg de limbă română din Republica Moldova. Este parte a familiei de intelectuali români basarabeni Esinencu. s-a născut pe 17 decembrie 1978, la Chișinău, în Republica Moldova. A studiat la "Universitatea de Stat a Artelor din Moldova", specialitatea "Dramaturgie și scenaristică". Este secretar literar la Teatrul „Eugene Ionesco“ din Chișinău. A studiat teatrul
Nicoleta Esinencu () [Corola-website/Science/321526_a_322855]
-
apoi și de judecător . În scurt timp, el adună un mare grup de luptători pentru libertatea ținutului natal: Porfirie Fală, Dumitru Vrabie, Nicolae Stamati, Emanoil Catelly, Nicolae Borcea, Simion Murafa, Ion Buzdugan etc. Sub influența acestui grup cu sentimente naționale, intelectualii locali, devin mai conștienți în privința originii naționale și încep a utiliza limba română în instituțiile publice din Bălți . Procesele judiciare în care erau implicați țăranii moldoveni, Ioan Pelivan le examina în română, refuzând serviciul translatorului oficial. Pelivan întemeiază la bibliotecă
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
român, unde va lucra în interesele soldaților basarabeni . După revoluția din februarie 1917, în Bălți se întoarce Ion Pelivan, având o serie de întâlniri publice, în oraș și în satele din județ. La 30 aprilie 1917, la inițiativa a 10 intelectuali moldoveni și Ion Pelivan s-a ținut o adunare a moldovenilor, la care au participat circa 300 de persoane din Bălți și împrejurimile lui, pentru a informa publicul cu privire la importanța evenimentelor din țară. Adunarea s-a sfârșit cu aprobarea programul
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
eșalonul în Chișinău și au arestat mai mulți membri ai conducerii republicii, înviindu-i în trădare. Frontotdelul considera elemente contrarevoluționare, directorii generali, deputații moldoveni separatiști (acei presupuși că vor unirea cu România), comandanții de unități moldovenești, boierimea, preoțimea și toți intelectualii regimului vechi și îi urmăra, pentru a fi arestați și făcuți inofensivi. La Bălți, și în alte orașe basarabene, Frontotdelul a declarat starea de asediu. Orașul era împânzit de patrule militare, intrările/ieșirile din oraș erau controlate de forțele armate
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
Universitatea din Berlin. Aici frecventează seminariile lui Nicolai Hartmann și vizitează orașul Freiburg cu scopul de a cunoaște gândirea lui Martin Heidegger, devenind un atent comentator al operei acestuia. Aici îi cunoaște pe Constantin Noica și Octavian Vuia, între alți intelectuali români care studiau în Germania, și cărora le devine prieten și corespondent. A obținut titlul de doctor în 1940 la Facultatea de Litere a Universității din Coimbra, cu o dizertație despre "Cunoaștere și Realitate", revenind apoi la Berlin până în 1942
Delfim Santos () [Corola-website/Science/320768_a_322097]
-
înalte studii militare) în diferiți ani școlari între 1955 și 1962. A participat la numeroase congrese internaționale de filozofie din Europa, iar în 1949 a făcut parte din delegația portugheză la Congresul Național de Filozofie din Mendoza, Argentina; împreună cu alți intelectuali portughezi a luat parte, în 1954, la festivitățile celui de-al IV-lea Centenar al Întemeierii orașului Săo Paulo. În 1962, a propus Fundației Calouste Gulbenkian să înființeze un Centru de cercetare pedagogică (Centro de Investigaçăo Pedagógica) în cadrul acestei fundații
Delfim Santos () [Corola-website/Science/320768_a_322097]
-
despre islam, „ci despre emigrare, metamorfoză, ruptura de sine, dragoste, moarte, Londra și Bombay.” El a spus și că „este un roman care s-a întâmplat să conțină o condamnare a materialismului occidental. Tonul este comic.” După apariția controverselor, unii intelectuali care cunoșteau noua carte, dar și opera lui Rushdie în ansamblul ei, cum ar fi M. D. Fletcher, au considerat că reacția este ironică. Fletcher scria: „este, poate, o ironie că cea mai mare ostilitate față de Rushdie o au tocmai
Versetele satanice () [Corola-website/Science/320771_a_322100]
-
regională unificată, denumită „Comisariatul Transcaucazian” (14 noiembrie 1917) și apoi și un legislativ, Seimul (23 ianuarie 1918). La 22 aprilie 1918, Seimul a declarat independența unei federații democratice Transcaucaziene. Numeroși georgieni, influențați de ideile lui Ilia Chavchavadze și ale altor intelectuali de la sfârșitul secolului al XIX-lea, au insistat pentru independența națională. O mișcare culturală națională a fost întărită și mai mult prin restaurarea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Georgiene (12 martie 1917) și prin înființarea unei universități în Tbilisi (1918). Menșevicii georgieni
Republica Democrată Georgia () [Corola-website/Science/320907_a_322236]
-
a deliberat doar câteva minute. Zola, care deja scrisese articole relativ moderate în "le Figaro", s-a hotărât să dea o lovitură puternică scriind o scrisoare deschisă președintelui. Émile Zola a început prin a cerceta tradiția de implicare politică a intelectualului, ilustrată în principal prin implicarea lui Voltaire în afacerea Calas în secolul al XVIII-lea sau mai recent, prin Victor Hugo, a cărui confruntare cu Ludovic Napoleon Bonaparte era încă vie în conștiința publică. Acești scriitori și-au consacrat la
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
în acest eveniment una dintre originile divizării stânga-dreapta, încă valabilă și la începutul secolului al XXI-lea.. Implicarea hotărâtă a unui mare om de litere într-o luptă pentru dreptate politică și socială printr-un rechizitoriu jurnalistic a convins numeroși intelectuali să i se alăture, publicând un „Protest” în favoarea revizuirii procesului, publicat el însuși de "L'Aurore" a doua zi după "J'Accuse...!". A fost prima dintre numeroasele petiții care au adunat din ce în ce mai multe semnături de intelectuali de marcă. Printre aceștia
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
jurnalistic a convins numeroși intelectuali să i se alăture, publicând un „Protest” în favoarea revizuirii procesului, publicat el însuși de "L'Aurore" a doua zi după "J'Accuse...!". A fost prima dintre numeroasele petiții care au adunat din ce în ce mai multe semnături de intelectuali de marcă. Printre aceștia s-au numărat Anatole France, Georges Courteline, Octave Mirbeau și Claude Monet, dar și Charles Péguy, Aurélien Lugné-Poë, Victor Bérard, Lucien Herr, sau Alfred Jarry. Semnăturile au fost strânse de studenți sau de tineri scriitori, ca
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
-lea. După procesul lui Émile Zola, deci, a avut loc prima reuniune care a pus bazele viitoarei Ligi a Drepturilor Omului din Franța, la 25 februarie 1898. Această organizație a luat ființă oficial în 4 iunie 1898 și reunea principalii intelectuali dreyfusarzi în jurul președintelui său, Ludovic Trarieux. Trarieux a rămas președinte al ligii până la moartea sa, survenită la 13 martie 1904, cu doi ani înainte de reabilitarea lui Alfred Dreyfus. Consecințele implicării lui Zola au fost predominant dificile pentru scriitor. Părea că
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
Lourdes", lucrare abia apărută, urât de o clasă a militarilor care nu l-a iertat niciodată pentru romanul său "La Débâcle", Zola era chiar apatridul, ticălosul și antimilitaristul față de care avea atâta aversiune acea populație șocată de "J'Accuse...!". Acest "intelectual", această ființă demnă de dispreț este cea care a devenit chiar de a doua zi ținta privilegiată a anti-dreyfusarzilor. Târât în noroi, insultat, tratat de „italienită”, caricaturizat în permanență (au apărut sute de articole și de caricaturi, chiar i s-
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
a fost un om de teatru român-evreu, regizor la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București și profesor de actorie la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale din București. s-a născut într-o familie de intelectuali. Tatăl său, Milo Ghelerter, de meserie farmacist, era ziarist la "Evenimentul". Prieten cu scriitorul Șalom Aleihem, Milo Ghelerter l-a găzduit la Iași în cursul vizitei acestuia în România în anul 1906. Milo Ghelerter era fratele cunoscutului Dr. Leon (Litman
Moni Ghelerter () [Corola-website/Science/320937_a_322266]
-
îndepărtată, într-o colibă de lemn. Ford și Arthur ajung pe o navă plină de refugiați ai civilizației "Golgafrincham", care își părăsise planeta de baștină din cauza iminentei sale distrugeri. Refugiații plecaseră pe trei nave (una cu muncitorii, una cu conducătorii, intelectualii, medicii și inginerii și o a treia, pe care au ajuns și personajele, cu funcționarii, economiștii, avocații, agenții imobiliari și publicitari). Nava se prăbușește pe Pământul preistoric; Ford și Arthur sunt blocați acolo, și devine clar că acest grup de
Ghidul autostopistului galactic () [Corola-website/Science/320933_a_322262]
-
Łukasiewicz s-a îmbogățit de pe urma invențiilor sale și a devenit un filantrop cunoscut în Galiția. s-a născut la 8 martie 1822 la Zaduszniki, lângă Mielec, pe atunci în Imperiul Austriac. Părinții săi erau Apolonia născută Świetlik și Józef Łukasiewicz, intelectual și veteran al revoltei lui Kościuszko. Părinții săi locuiau cu chirie într-o casă din Zaduszniki, dar la scurt timp după nașterea lui Ignacy s-au mutat la Rzeszów din cauza problemelor economice. Acolo, Ignacy a început să învețe la gimnaziu
Ignacy Łukasiewicz () [Corola-website/Science/320944_a_322273]
-
un doctorat în filosofie la Universitatea Konstanz în 1979 și a învățat foarte bine limba germană. În 1989, Đinđić a revenit în RSF Iugoslavia și a devenit cadru didactic la Universitatea Novi Sad, iar la 11 decembrie 1989, împreună cu alți intelectuali și activiști pro-democrație sârbi, a înființat gruparea liberală Partidul Democrat (DS) pe baza partidului cu același nume care existase în Regatul Iugoslaviei. A devenit președinte al consiliului executiv al partidului în 1990, și în același an a fost ales deputat
Zoran Đinđić () [Corola-website/Science/320945_a_322274]
-
lor nu a fost unul fericit. Victoria se plângea de lipsa de afecțiune a soțului ei în timp ce Ernst era complet devotat ficei lor, Elisabeth, pe care o adora. Victoria și Ernst și-au cultivat prietenii, care erau artiști progresivi și intelectuali. Victoria își îndeplinea rolul public fără entuziasm. Evita să răspundă la scrisori, să viziteze persoanele vârstnice a căror companie nu îi era pe plac, vorbea doar cu oamenii care o amuzau la întâlnirile publice ignorând pe cei pe care îi
Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/315305_a_316634]
-
veni acesta) adevărul iese la lumină, chiar dacă l-ar acoperi milioane de minciuni. Iar adevărurile din cărțile mele sunt simple: despre oameni, despre evenimente, despre viață. Nu am putut trece cu vederea uciderea a sute de mii de țărani și intelectuali români între anii 1945-1989 și am scris parte din volumul “CLIPE FURATE TIMPULUI”; nu am reușit să trec cu seninătate peste masacrarea a sute de scriitori și academicieni și am scris volumul “STELE UCISE”, arătând, bineînțeles, cu degetul, spre cei
Dumitru Munteanu () [Corola-website/Science/315295_a_316624]