16,549 matches
-
Pasă ( viitorul marele vizir ) ,l-a învins pe fratele său în lupta lângă Konya pe 31 mai 1559 . Baiazid a revenit la Amasya apoi a fugit în Persia condusă de dinastia Safavidă, cu fiii lui și o mică armata. Potrivit jurnalistului și istoricului turc Murat Bardakçı, Sokollu a trimis o armată împotriva lui Baiazid pe care acesta a învins-o. Deși șahul Tahmasp I l-a primit bine la început pe Baiazid, el mai tarziu l-a trimis la inchisoare la
Prințul Baiazid () [Corola-website/Science/330307_a_331636]
-
derby-ul cu Celtic Glasgow, când a atins mingea cu mâna în careu și a fost eliminat. La finele sezonului, Cuellar a primit titlul de cel mai bun jucător al campionatului scoțian și premiul de cel mai bun jucător din partea asociației jurnaliștilor sportivi din Scoția, declarând după primirea celor două premii că "ar vrea să rămână la Rangers pentru tot restul vieții". Nu avea să fie însă așa. Pe 12 august 2008, Aston Villa a reușit să îl cumpere pe Carlos cu
Carlos Cuéllar () [Corola-website/Science/330321_a_331650]
-
ușoară, la îndemâna celor ce vor să învețe ebraica. În timpul regimului mandatului britanic în Palestina, Agenția Telegrafică Evreiască JTA a înființat la Ierusalim un ziar numit "Palestine Bulletin", proprietatea editorului evreu american Jacob Landau. Unul din redactorii ziarului era Gershon Agronski, jurnalist american, evreu originar din Rusia. Ulterior, la 1 decembrie 1932, Agronski a înființat un ziar nou, denumit "Palestine Post" care trebuia să concureze cu "Palestine Bulletin". În cele din urmă Jacob Landau și Gershon Agronski au căzut de acord și
Jerusalem Post () [Corola-website/Science/330316_a_331645]
-
(14 octombrie 1938, Moscova-30 iulie 1992, Moscova) a fost un poet, prozator și dizident rus de origine evreiască. Tatăl jurnalistului și scriitorului israelit Arcan Cariv. S-a născut la Moscova. A absolvit școala medie N78 din Moscova, colegiul de construcție a aparatelor și institutul energetic din Moscova. A lucrat în laboratoare de medicină și biologice, iar între anii 1974-1989 - muncitor
Iurie Karabcievschi () [Corola-website/Science/330326_a_331655]
-
comunității maghiaro-caadiene este de origine evreiască sau maghiari de religie mozaică. Mai ales credincioșii neologi se declară maghiari încă din sec. XIX., dar sunt și comunități hasidice sătmărene în orașele mai mari. Comunitatea maghiară a dat societății canadiene numeroși actori, jurnaliști și scriitori precum și politicieni. Cele mai cunoscute maghiaro-canadieni sunt: Alanis Morissette, John Kricfalusi, Elvira Kurt, Elvis Stojko, William Shatner, Gabor Szilasi, Robert Lantos, Aaron Voros, etc. Primii imigranți maghiari au ajuns în Canada în secolul al XIX-lea, majoritatea lor
Maghiarii din Canada () [Corola-website/Science/329030_a_330359]
-
Matejko despre cum ar trebui să arate Stańczyk, a influențat mulți artiști, cum a fost Leon Wyczółkowski. Apariția cea mai notabilă a lui Stańczyk în literatură este dată de Stanislaw Wyspiański în opera „"Nunta"”, unde fantoma bufonului îl vizitează pe jurnalist, un personaj modelat după Rudolf Starzewski, editor la revista Czas din Cracovia, revistă asociată cu facțiune politică Stańczycy. În piesă, Stańczyk îl acuză pe jurnalist, pe care-l numește pe bufon „șefule”, de lipsă de inițiativă și pasivitate în fața problemelor
Stańczyk () [Corola-website/Science/329171_a_330500]
-
literatură este dată de Stanislaw Wyspiański în opera „"Nunta"”, unde fantoma bufonului îl vizitează pe jurnalist, un personaj modelat după Rudolf Starzewski, editor la revista Czas din Cracovia, revistă asociată cu facțiune politică Stańczycy. În piesă, Stańczyk îl acuză pe jurnalist, pe care-l numește pe bufon „șefule”, de lipsă de inițiativă și pasivitate în fața problemelor națiunii. La sfârșitul conversației, Stańczyk dă jurnalistului sceptrul și îi spune "stârnește națiunea" dar nu "păta lucrurile sfinte, sacrul trebuie să rămână". Astfel, Wyspiański, întregește
Stańczyk () [Corola-website/Science/329171_a_330500]
-
editor la revista Czas din Cracovia, revistă asociată cu facțiune politică Stańczycy. În piesă, Stańczyk îl acuză pe jurnalist, pe care-l numește pe bufon „șefule”, de lipsă de inițiativă și pasivitate în fața problemelor națiunii. La sfârșitul conversației, Stańczyk dă jurnalistului sceptrul și îi spune "stârnește națiunea" dar nu "păta lucrurile sfinte, sacrul trebuie să rămână". Astfel, Wyspiański, întregește rolului bufonului ca un simbol de patriotism și înțelepciune politică.
Stańczyk () [Corola-website/Science/329171_a_330500]
-
fie ansamblata, o condiție necesară pentru vânturile puternice în locația aleasă, New York Harbor. În timp ce activitatea a continuat în Franța la statuia reală, eforturile de strângere de fonduri a continuat în Statele Unite pentru piedestal, inclusiv concursuri, beneficiile și expoziții. Aproape de final, jurnalistul Joseph Pulitzer s-a folosit de ziarul sau, "World", pentru a primi ultimele fonduri necesare. Proiectat de arhitectul american Richard Morris Hunt, soclul statuii a fost construit în curtea Fort Wood, o fortăreața construită pentru războiul din 1812 și situată
Expansiunea Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/329143_a_330472]
-
Trevize despre Legea Zero a Roboticii, iar acesta realizează brusc cel mai elementar postulat al Psihoistoriei: toate predicțiile au fost făcute asupra speciei oamenilor, pornind de la presupunerea că aceștia sunt singuri în Univers. Jole Turbor ("A doua Fundație") este un jurnalist și unul din conspiratori, alături de Toran Darell al II-lea, Semic and Munn. Jaim Twer ("Fundația") este unul dintre primii străini care primesc educația Fundației. Călătorește alături de Hober Mallow și susține accesul Neguțătorilor în Consiliul Fundației. Totuși, în timpul procesului în
Lista personajelor din seria Fundației de Isaac Asimov () [Corola-website/Science/329170_a_330499]
-
de aeronave, în principal avioane poloneze. Primele aviatoare ale escadrilei au fost Nadia Russo, Mariana Drăgescu, și Virginia Thomas. Ulterior, acestora li s-au alăturat și altele. Deoarece inițial avioanele au fost vopsite în alb, având ca însemn crucea roșie, jurnalistul italian Curzio Malaparte, le-a denumit „”, denumire preluată și de alți scriitori. Campaniile la care escadrila a participat au fost: 1941 - Basarabia și Odessa, 1942 - Stalingrad, 1943 - Crimeea. În 1942 Escadrila Albă a fost redenumită Escadrila 108 Transport Ușor, fiind
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
și de un aparat Potez 65. Aviatoarea Victoria Pokol s-a înscris voluntară în escadrilă împreună cu avionul ei personal Bücker Bü 131 „Jungmann”. La început avioanele erau vopsite în alb, având ca însemn crucea roșie, asemănător ambulanțelor, motiv pentru care jurnalistul italian Curzio Malaparte, aflat în 1941 în documentare pe Frontul de Răsărit, le-a spus "Escadrila Albă", denumire preluată imediat și de alți scriitori, ca George Acsinteanu. Pe front, misiunile erau executate fără protecția aviației de vânătoare. Pentru a se
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
Articole tranșante care se ocupă cu trusturi, finanțele mari , alimentele impure și practicile abuzive la calea ferata au început să apară în ziarele și reviste populare cum ar fi cele ale lui McClure sau Collier. Autorii lor, cum ar fi jurnalistul Ida M. Tarbell, care pornise o cruciadă împotriva Standard Oil Trust, au devenit cunoscuți sub numele de "Muckrakers". În românul sau, The Jungle, Upton Sinclair a expus condițiile groaznice de igienă din Chicago. Impactul scriitorilor progresismului vizau anumite sectoare ale
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
Județean Gorj, unul dintre primele muzee înființate în România. Realizărilor sale pe tărâm cultural li s-a adăugat activismul său pe teren social. Atât în perioada de adopție de către Regatul României înainte de aceasta Witold Piekarski s-a remarcat și ca jurnalist și activist socialist. În numele sub care a fost cunoscut în Regatul României, particula Rola semnifica blazonul familiei de șleahtici din care provenea prin descendență, artistul. Witold Rolla Piekarski s-a născut în anul 1857 la Smolensk, pe Nipru, în Imperiul
Witold Rola Piekarski () [Corola-website/Science/329235_a_330564]
-
al lui Aleksandru Miłosz (d.1959), un inginer civil și al lui Veronica, născută Kunat (d.1945), urmaș al unei familii nobile Siručiai, Miłosz vorbea fluent limbile: poloneză,lituaniana, rusă, engleza și franceză.[8] Fratele său, Andrzej Miłosz (1917-2002), un jurnalist polonez, translator de literatură și subtitrări de filme în limba poloneză, a fost un producător de filme documentare care a creat primele filme documentare despre fratele său. Miłosz a fost crescut în spiritul religiei catolice în mediul rural din Lituania
Cselav Miłosz () [Corola-website/Science/329247_a_330576]
-
licență mașini de luptă ale infanteriei MLI-84 și obuziere autopropulsate Model 1989 de calibrul 122 mm. La UTB au fost fabricate mașinile de luptă ale vânătorilor de munte MLVM. În iulie 2016, o amplă anchetă realizată de o echipă de jurnaliști de investigații a arătat că țări est-europene, printre care și România, au aprobat vânzarea discretă a unor arme în valoare de peste un miliard de euro în ultimii patru ani către state din Orientul Mijlociu despre care se știe că le livrează
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
este necesar ca statele să vegheze la transparență și accesibilitatea informației, ca media să se dezvolte într-un mediu independent, viabil, pluralist și profesional și să existe garanții juridice care să asigure dreptul accesului la informare. Trebuie de asemenea că jurnaliștii să fie liberi să-și exerseze meseria, în special în anchetele asupra corupției, fără a fi supuși presiunilor (agresiuni, hartuiri, arestări, etc ). Libertatea presei este fundamentală pentru societăți, dar și pentru dezvoltarea ființei umane. Presa are funcțiile de a păzi
Libertatea presei în lumea arabă () [Corola-website/Science/329354_a_330683]
-
cuprins între 31 - 60 arată că presa nu e decât parțial liberă; un indice peste 61 arată că presa nu este liberă. Reporters sans frontières (RSF) a adoptat un mod de evaluare diferit, focalizându-se pe atacurile și amenințările asupra jurnaliștilor (închisoare, tortură, asasinate) sau asupra media (cenzură și confiscare), analizând 67 state. Este luat în considerare și cadrul juridic și comportamentul statului, dar este greu de depistat dacă apare și dimensiunea economică a presiunii statului. Clasamentul RSF este relativ, analizând
Libertatea presei în lumea arabă () [Corola-website/Science/329354_a_330683]
-
să slabească direct competiția reprezentată de comunitatea sunită. Astfel, Bektashiyya a primit sistematic din ce în ce mai multă recunoaștere și autonomie din partea statului. În perioada 1935-1937, o dată cu reformele aduse de noul cod civil, s-a impus problema statutului femeii și situația vălului. Tineri jurnaliști și intelectuali erau de acord cu Mehdi Frashëri atunci când acesta susținea interzicerea vălului, pentru că era un simbol al otomanismului, al stagnării al Estului, nepotrivit pentru o țară europeană. Studenții albanezi din Lahore au explicat, de asemenea, că vălul era un
Islamul în Albania () [Corola-website/Science/329360_a_330689]
-
care dispunea de acte compromițătoare, pentru a opri astfel luptele politice. În semn de reconciliere, primul ministru organizează o vânătoare la care sunt invitați Dându, senatorul de la partidul de opoziție și generalul Dorobanțu. Pompi îi convinge pe senator și pe jurnalistul Ionel Iancu (Marius Florea Vizante) să treacă în slujba partidului aflat la putere, în timp ce Dându, chiar dacă devenise mai cooperant, este eliminat din combinațiile guvernului. Generalul se dovedește a fi intransigent și anunță că va candida ca independent la președinția României
Ticăloșii (film din 2007) () [Corola-website/Science/328626_a_329955]
-
începutul filmului se află următorul anunț: "„Avertisment! Întâmplările și personajele din această poveste nu au legătură cu realitatea, dar că în orice poveste dacă n-ar fi nu s-ar povești...”". Șerban Marinescu regizase anterior filmul "Magnatul" (2004), după scenariul jurnalistului Bogdan Ficeac, cu care a deschis „capitolul marilor corupți ai perioadei postdecembriste”. Filmul "Ticăloșii" a fost realizat de compania M.D.V. Film, cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei, regizorul Șerban Marinescu fiind membru al Colegiului Consultativ al CNC. Filmul a fost
Ticăloșii (film din 2007) () [Corola-website/Science/328626_a_329955]
-
data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Actorul Gheorghe Dinică a primit în 1987 Premiul special al juriului Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru rolurile principale din filmele "Figuranții", "Cuibul de viespi" și "Secretul lui Nemesis". Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera "Secretul lui Nemesis" drept un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste , scenariul fiind scris de „cel mai eficient propagandist prin manipulare al cinematografiei comuniste”. Criticul
Secretul lui Nemesis () [Corola-website/Science/328638_a_329967]
-
fată care prestează servicii de acompaniere, Christine (cu pseudonimul Chelsea), în încercarea de a-și menține clienții în circumstanțele în care aceștia, afectați de criza financiară, sunt dispuși să o remunereze tot mai modest. În paralel, Chelsea dă interviu unui jurnalist interesat de specificul lucrului ei și de viața ei personală. Filmul este apreciat cu 63% de situl Rotten Tomatoes, unde se spune că „ultimul film al lui Steven Soderbergh este lucrat deosebit de bine, dar e vag din punct de vedere
O fată cu experiență () [Corola-website/Science/328645_a_329974]
-
(n. 1 noiembrie 1925, Târgu Jiu - d. 27 iunie 2014, München) a fost un jurnalist și scriitor român, director al secției române a postului Radio Europa Liberă între 1988-1994. Nicolae Stroescu s-a născut la 1 noiembrie 1925 în familia ofițerului Stroescu și a copilărit la Craiova. A absolvit liceul la Colegiul „Carol I” din
Nicolae Stroescu-Stînișoară () [Corola-website/Science/328740_a_330069]
-
Banatul este o revistă a primăriilor din Banatul istoric, editata de Uniunea Jurnaliștilor din Banatul istoric începând cu anul 2011 și conține informații de interes local. În cuprinsul revistei, care numără 24 pagini, diferite localități din România și Șerbia au consacrate câte o pagină. Peste 30 de localități apar în paginile revistei, prin
Banatul (revistă) () [Corola-website/Science/328739_a_330068]