16,589 matches
-
cu peste 4.000 de volume. De o importanță foarte mare și o valoare inestimabilă sunt colecțiile de tipărituri vechi, dintre care 35 aparțin patrimoniului național, fiind scrise în limbile greacă, latină, germană sau slavă veche. Printre cele mai valoroase manuscrise se numără: "Octoih" din 1776 și 1778, "Molitfelnic" din 1815, "Adunarea cazaniilor" din 1793, "Evanghelia" din 1918 sau "Biblia de la Blaj", tipărită în 1795. O altă piesă de mare importanță este o icoană care a aparținut domnitorului Alexandru Ioan Cuza
Muzeul de Etnografie „Samuil și Eugenia Ioneț” din Rădăuți () [Corola-website/Science/314825_a_316154]
-
tîrziu la unele personalități istorice importante care-și puneau semnăturile pe documenete speciale. acest procedeu a fost utilizat de împărații români, apoi de Carol în Franța. Șablonul se făcea din aur, fildeș, cupru. În mănăstiri de curînd litere majuscule în manuscrise de pergamin se utilizează de asemenea șabloane. Primele șabloane au fost confecționate din papirus.
Serigrafie () [Corola-website/Science/314848_a_316177]
-
sa de mormânt a fost înlocuită mai târziu, în 1886, pentru că în mormântul său a fost îngropat și nepotul său, mitropolitul Calinic Miclescu. A tradus din grecește lucrarea episcopului lnochentie de Kamceatca (devenit apoi mitropolit al Moscovei): Au rămas în manuscris: Ca mitropolit, a tipărit la mănăstirea Neamț câteva ediții ale unor cărți de slujbă, precum și Viețile Sfinților, în 12 vol. după traducerea ierodiaconului Sefan de la Neamț (1854-1855).
Sofronie Miclescu () [Corola-website/Science/314866_a_316195]
-
limba arabă, cu excepția unor cazuri reduse în care cel ce i s-a adresat nu știa araba. Blau a editat chestiunile și răspunsurile, le-a tradus și însoțit cu note explicative. Chestiunile au fost culese mai cu seamă din trei manuscrise, iar importanța lor e mare nu numai din punct de vedere al legii religioase iudaice (Halakha), ci și din punct de vedere lingvistic și istoric. Și în cazul responselor, care au mai fost deja traduse în ebraică încă în Evul
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
Parlamentul Francez i-a restaurat drepturile civile în 1776. La scurt timp după moartea lui Voltaire în 1778, Beaumarchais se hotărăște să publice toate lucrările lui Voltaire, multe dintre care erau interzise în Franța. El a cumpărat drepturile pentru majoritatea manuscriselor lui Voltaire de la editorul Charles-Joseph Panckouck în februarie 1779. Pentru a scăpa de cenzura franceză, a amenajat o tiparniță la Kehl, în Germania. El a cumpărat de asemenea de la văduva lui John Baskerville întreaga topitorie de litere din faimosul tip
Pierre Beaumarchais () [Corola-website/Science/314924_a_316253]
-
Knemon, consecvent cu sine, bombăne mai departe, spre hazul acestora. În Biblioteca Vaticanului s-au găsit de curând doua sute de versuri ale poetului grec Menandru, dupa cum preciza ziarul "„Osservatore Romano”". Descoperirea îi aparține unui tânăr italian specialist în manuscrise grecești, Francesco D’Ainto, și reprezintă un adevarat mic tezaur pentru istoricii literaturii vechi. Este vorba despre câteva fragmente dintr-o opera a poetului comic Menandru, contemporanul lui Epicur, care a trăit la Atena cu trei secole înainte de Hristos. Deși
Menandru () [Corola-website/Science/314953_a_316282]
-
a intenționat să lanseze și "Midnight Sun", care ar fi fost o repovestire a întâmplărilor din "Amurg" din perspectiva lui Edward Cullen, însă ideea a fost, cel puțin pentru moment, abandonată din cauza apariției ilegale pe net a douăsprezece capitole din manuscris. Seria "Amurg" a fost tradusă în 37 de limbi diferite și a vândut peste 40 de milioane de copii în lumea întreagă. "vezi articolul Amurg" Isabella „Bella” Swan se mută din seninul Phoenix, Arizona în înnoratul Forks, Washington ca să locuiască
Seria Amurg () [Corola-website/Science/314955_a_316284]
-
noembrie 1967 este angajată ca cercetător științific la Institutul pentru Istoria Artei al Academiei pentru științe sociale și politice din București. În 1967 participă cu contribuții proprii la congresele de muzicologie din Liubliana (Iugoslavia) și Roma (Italia). In 1968 studiază manuscrisele muzicale rusești cu notație muzicală pe bază de neume din biblioteca Vaticanului. Între 1 octombrie 1970 și 30 iunie 1972 este angajată ca cercetător științific la Universitatea Köln (Director: Prof. Dr. Kuckerz) Între 1971 și 1973 obține o bursă de
Stela Sava () [Corola-website/Science/314492_a_315821]
-
1972 este angajată ca cercetător științific la Universitatea Köln (Director: Prof. Dr. Kuckerz) Între 1971 și 1973 obține o bursă de studiu finanțată de DFG (Deutsche Forschungsgemeinschaft/ Uniunea germană pentru cercetare) la Universitatea Köln pentru lucrări de cercetare în domeniul manuscriselor muzicale cu neume rusești (notatia muzicala Kriuki). La recomandarea Prof. Dr. Kuckerz de la Institutul de Știința Muzicii (Universitatea Köln), RFG, i se aprobă pe 15 august 1980 finanțarea editării lucrării sale „Die Gesänge des altrussischen Okteochos samt den Evangelien-Stichiren -- Eine
Stela Sava () [Corola-website/Science/314492_a_315821]
-
Dr. Kuckerz de la Institutul de Știința Muzicii (Universitatea Köln), RFG, i se aprobă pe 15 august 1980 finanțarea editării lucrării sale „Die Gesänge des altrussischen Okteochos samt den Evangelien-Stichiren -- Eine Neumenhandschrift des Altgläubigen-Klosters “ (Cântările Octoichului lipovenesc împreună cu Stichirile evanghelice - un manuscris pe bază de neume (Kriuki) a mănăstirii lipovenești Belaja Krinica. In probleme de slavistică a colaborat cu Prof. Dr. Schütz de la Universitatea Erlangen. Lucrarea conține în primul volum atât facsimile cât și transcrierea întregului manuscris din notația muzicală veche cu
Stela Sava () [Corola-website/Science/314492_a_315821]
-
lipovenesc împreună cu Stichirile evanghelice - un manuscris pe bază de neume (Kriuki) a mănăstirii lipovenești Belaja Krinica. In probleme de slavistică a colaborat cu Prof. Dr. Schütz de la Universitatea Erlangen. Lucrarea conține în primul volum atât facsimile cât și transcrierea întregului manuscris din notația muzicală veche cu neume (Kriuki) în notația muzicală actuală. In volumul al doilea sunt studiate din punct de vedere muzicologic toate cântările religioase din Oktoih. Lucrarea poate fi cercetată la : Lucrarea a fost recenzată în 1989 de către Prof.
Stela Sava () [Corola-website/Science/314492_a_315821]
-
reușește cu greu, în mică măsură și numai cu prețul unei autocenzurări excesive și mutilante a textelor. În 1984, în ajunul Congresului al XIII-lea al PCR, este din nou anchetat de Securitate, bătut bestial și i se confiscă șapte manuscrise. A murit la data de 14 noiembrie 1990 în București, fiind înmormântat la mănăstirea Cernica. La acestea se adaugă șapte ” Caiete intime” , un soi de jurnal filosofic ținut în anii de imediat după ce a fost eliberat în închisoare. Articole biografice
Ernest Bernea () [Corola-website/Science/314495_a_315824]
-
de artă reprezintă: ... 1. tablouri, colaje și plachete decorative similare, picturi și desene, executate integral de mână, altele decât planurile și desenele de arhitectură, de inginerie și alte planuri și desene industriale, comerciale, topografice sau similare, originale, executate manual, texte manuscrise, reproduceri fotografice pe hârtie sensibilizată și copii carbon obținute după planurile, desenele sau textele enumerate mai sus și articolele industriale decorate manual (NC cod tarifar 9701); 2. gravuri, stampe și litografii, originale vechi sau moderne, care au fost trase direct
NORME METODOLOGICE din 22 ianuarie 2004 (*actualizate*) de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/261928_a_263257]
-
octombrie" de Alfred de Musset. Au urmat peste 300 de roluri pe mari scene ale lumii din Paris, Londra, Bruxelles, Roma, Atena, București, Cairo, Madrid, Buenos Aires, Rio de Janeiro, New York, Geneva, etc. Renumitul cronicar teatral Ioan Massoff amintește într-un manuscris inedit aflat în posesia lui Fabian Anton faptul că, "încă elev la Conservatorul din Paris, , a apărut, în seara de 24 septembrie 1888, pe scena Teatrului Național București, în cadrul unui festival. El a recitat din Eminescu poezia "Rămâi la mine
Eduard de Max () [Corola-website/Science/318380_a_319709]
-
scrisorile trimise editorului său între 1869-1870 . Așa se face că, în 1871, i-a propus lui Jules Hetzel romanul "L'Oncle Robinson", care descrie supraviețuirea unui grup de oameni ajutat de un marinar supranumit unchiul Robinson. Editorul i-a respins manuscrisul, considerând acțiunea prea lentă și i-a cerut să-l rescrie. Jules Verne a abandonat pentru o vreme ideea și, după publicarea romanelor "În jurul Lunii", "Aventurile a trei ruși și trei englezi în Africa Australă", "Un oraș plutitor", "Ținutul blănurilor
Insula misterioasă () [Corola-website/Science/318396_a_319725]
-
Bester au fost publicate postum. Prima, "Tender Loving Rage" (1991), este un roman mainstream (non-science fiction) care se presupune că a fost scris pe la sfârșitul anilor '50, începutul anilor '60. A doua, "Psychoshop" (1998), se bazează pe un fragment de manuscris însumând 92 de pagini. A fost finalizată de Roger Zelazny și a fost publicată abia după trei ani de la moartea lui Zelazny. Când a apărut, a fost creditată ca fiind o lucrare scrisă în colaborare. Alfred Bester nu a avut
Alfred Bester () [Corola-website/Science/320398_a_321727]
-
sculptat pe tavanul templului Dendera. Este o planisferă reprezentând grafic zodiacul. Însă nu sunt reprezentate stele individuale. Cea mai veche reprezentare a cerului din China este o cutie de pe la 430 BC, deși nu conține reprezentarea stelelor individuale. Cel mai vechi manuscris existent cu hărți ale cerului a fost descoperit la peștera Mogao, pe Drumul mătăsii. Este un manuscris de 210cm lungime și 24,4 cm lățime înfățișând cerul între 40° nord și 40° sud pe 12 pagini, plus a 13-a
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
Cea mai veche reprezentare a cerului din China este o cutie de pe la 430 BC, deși nu conține reprezentarea stelelor individuale. Cel mai vechi manuscris existent cu hărți ale cerului a fost descoperit la peștera Mogao, pe Drumul mătăsii. Este un manuscris de 210cm lungime și 24,4 cm lățime înfățișând cerul între 40° nord și 40° sud pe 12 pagini, plus a 13-a pagină cu reprezentarea cerului circumpolar. Sunt desenate un total de 1.345 stele împărțite în 257 grupuri
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
210cm lungime și 24,4 cm lățime înfățișând cerul între 40° nord și 40° sud pe 12 pagini, plus a 13-a pagină cu reprezentarea cerului circumpolar. Sunt desenate un total de 1.345 stele împărțite în 257 grupuri. Data manuscrisului e estimată în jurul anilor 705 BC - 10 AD. În timpul dinastiei Song, astronomul chinez Su Song a scris o carte intitulată Xin Yixiang Fa Yao, care conține cinci hărți cu 1464 de stele, la anul 1092. În 1193, astronomul Huang Shang
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
Al-Sufi conținea ilustrații ale constelațiilor și a stelelor mai strălucitoare ca puncte luminoase. Cartea originală nu a supraviețuit, dar o copie de la aproximativ 1009 este păstrată la Universitatea Oxford. Poate cea mai veche hartă a cerului europeana a fost un manuscris intitulat "De Composicione Spere Solide". A fost probabil produs la Vienna, Austria la 1440 și conținea două părți reprezentând constelațiile emisferei nordice și eliptica. Probabil a servit drept prototip pentru cea mai veche hartă europeană tipărită, un set de protrete
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
fața, dar rareori întreaga persoană. În multe imagini, figura Fiului o înlocuia pe cea a Tatălui, astfel încât o porțiune mai mică a persoanei Tatălui era reprezentată. Prin secolul al XII-lea, reprezentările lui Dumnezeu Tatăl, au început să apară în manuscrisele iluminate franceze și în vitraliile bisericilor din Anglia. Inițial mâna, capul sau bustul erau reprezentate, de obicei, într-un cadru de nori. Treptat s-a reprezentat jumătate, apoi întreaga persoană a lui Dumnezeu Tatăl, de obicei înscăunat, așa cum apare în
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
violente, de urangutani savanți și de cimpanzei intelectuali. Personajul principal și naratorul aventurii este Ulysse Mérou, un ziarist francez. Au fost realizate foarte multe filme pe baza acestui roman. Jinn și Phyllis, un cuplu de călători în spațiu, găsesc un manuscris închis într-o sticlă și află că în anul 2500 profesorul Antelle a organizat o expediție împreună cu Ulysse Mérou și Arthur Levain pentru explorarea unei stele gigante numită Betelgeuse. Ajungând în apropierea stelei, aceștia observă că în jurul ei gravitează patru
Planeta maimuțelor (roman) () [Corola-website/Science/320444_a_321773]
-
este speriată. În sfârșit, după 700 de ani de absență (pe Pământ), Ulysse ajunge pe planeta lui, mai exact într-un aeroport din Paris. Familia vede ceva incredibil la sosire, maimuțele conduceau acum Pământul. Jinn și Phyllis termină de citit manuscrisul. Cei doi se dovedesc a fi maimuțe și nu cred povestea spusă de Ulysse. Scriitorul Pierre Boulle a beneficiat de numeroase ecranizări ale scrierilor sale. Primul film făcut după "Planeta maimuțelor" este cel din 1968, avându-l pe actorul Charlton
Planeta maimuțelor (roman) () [Corola-website/Science/320444_a_321773]
-
bebelușul lor au plecat în Statele Unite, de unde nu au beneficiat de atenția presei, spre dezamăgirea lui Oswald. Familia Oswald s-a stabilit în zona Dallas-Fort Worth, unde au locuit mama și fratele lui Lee. Lee a început să redacteze un manuscris despre viața sovietică, dar a abandonat ulterior proiectul. Lee a făcut apoi cunoștință cu mai mulți emigranți ruși și est-europeni anti-comuniști. În mărturia luată de Comisia Warren, Alexander Kleinlerer a spus că emigranții ruși o simpatizau pe Marina, în timp ce pe
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
număr mic de pasaje păstrate în sânul bisericii și prin două fragmente grecești destul de lungi, incluse în scrierile lui Georges le Syncelle și Cedrenus. La sfârșitul sec.18 d.Hr. un călător britanic, un oarecare Bruce, găsește în Etiopia trei manuscrise păstrate de biserica creștină locală ca parte a Bibliei sale. Manuscrisele conțineau o versiune relativ completă a cărții. În 1821 este tradusă în engleză de Dr. Lawrence și publicată însoțită de o prefață și câteva note. Manuscrisul se presupune că
Cartea lui Enoh () [Corola-website/Science/317907_a_319236]