19,182 matches
-
momentul de față, cele mai multe televiziuni de la noi nu sunt nimic altceva decât niște facțiuni beligerante. Singurul lor rost de-a exista este să fie aruncate în luptă. Lupta politică și de fapt pentru pozițiile de putere pe care le vizează stăpânii lor. Întro astfel de situație, literatura (ca și alte activități de pace) nuși are locul. Ea este însă folosită, atunci când interesele o cer, ca armă. Am văzut asta de mai multe ori: și când Ovidiu Verdeș era pus la zid
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
rândul oamenilor de televiziune. Și unii mai cedează nervos. E ca și cu soldații în război, care așteaptă cu degetul pe trăgaci să înceapă lupta dintro clipăn alta. De multe ori, se găsește câte unul care nu se mai poate stăpâni, vrea să curme așteptarea și se trezește deschizând focul înainte de vreme. Așa sa întâmplat de curând cu un pifan de la Antena 3 care nu sa mai putut ține și a dat drumul pe site știrii cu titlul „A murit Gheorghe
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
laptop, pe nume Cristoiu. Nimeni nu este scandalizat de prezența pe sticlă a unor moderatori care sunt și codoși, căci ne bagă în casă astfel de exemplare obscene, dar se și prostituează la greu, executânduse cuminți, cu pantaloniin vine, când stăpânul are chef de ceva acțiune. Există televiziuni care ne oferă, ziua în amiaza mare, chiar și pornografie cu perversiuni, așa cum e, de exemplu, emisiunea No comment by Monica Gabor. Ba mai mult, când cei doi porumbei se căsătoresc, materialul despre
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
suprafețele mai din topor create de ma estrul său - și, astfel, să devină mult mai eficient pentru cauză. Sub pojghița actuală de jurnalist cu vederi liberale și careși face meseria dezinteresat se află, însă, tot individul creat săi apere interesele stăpânului său, Dan Voiculescu. În practica clonării dinozaurilor se înregistrează, mai nou, un alt fenomen interesant: autoclonarea. Au apărut exemplare care nu mai sunt creația unui vechi tovarăș (care săși plămădesc un individ după chipul și asemănarea lui pentru al pune
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
vizor de tovarăși și făcut un om deai lor încă de pe vremea emisiunii de la Realitatea TV, În centrul atenției. Săracu’ își dădea toată silința. Era băiatul bun, gata oricând să facă plecăciuni adânci și să zâmbească slugarnic în fața stăpâ nilor. Stăpânii lau remarcat și iau dat o pâine: lau angajat la Antena 1. După aceea, însă, lau lăsat să se descurce singur. Iar individul sa descurcat după cum la tăiat capul: sa construit pe sine ca o clonă a lui Marius Tucă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
manualele alternative și despre „scandalosul“ roman al lui Ovidiu Verdeș? Face și el o emisiune în care îi înfierează stalinist cu mânie proletară, pe cei „vinovați“. Vor unii un Parla ment curat și îl pun în discuție, printre alții, pe stăpânul Dan Voiculescu? Sare să latre la ei și face o emisiune despre așa zișii „fluturași otrăviți“. Din păcate pentru el, are un lătrat de pe chinez care vrea să imite un SaintBernard. Și, în dorința de ași umfla cât mai convingător
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
poate, chiar existența. În clipa aceea omul se așază pe sine În centrul universului. E adevărat, sîngerează prin toate rănile sale, În locul ochilor scoși se cască două plăgi oribile, dar acest vinovat de paricid și incest, acest vagabond măreț este stăpînul universului, căci el este vinovatul și nimeni altcineva. Fiind singurul vinovat, e singur În univers. Vina este pentru Oedip o treaptă Încă și mai glorioasă decît revolta. Strivit de nenorociri, el răstoarnă totul În favoarea orgoliului uman cu o singură afirmație
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
eroic de luptă Împotriva unei banale mori de vînt. Scutierul lui Don Quijote vede Însă ceea ce vedem și noi, mori de vînt, hanuri sordide, el vede realitatea așa cum este, n-o reinventează, și totuși participă la aventură, nu rîde de iluziile stăpînului său, dimpotrivă, după o primă uimire, Îl admiră și-l urmează. Iată măreția lui Sancho. El participă la iluzie conștient de jocul său. O lume plină de cavaleri rătăcitori ca Don Quijote ar fi absurdă și clinică. În schimb, viața are
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care coboară să mă apere cînd În Încleștarea cu stînca sînt pe punctul să fiu Învins. Simțind gheara ascuțită a vulturului, mă năpădesc amintirile ce-mi redau libertatea față de cerul indiferent de deasupra mea. Cunosc un secret, fatal pentru desfrînatul stăpîn al Olimpului, În schimbul căruia el l-ar trimite Îndată pe Heracles să mă dezlege. Dar zeii nu pot fi detronați decît astfel. A-i disprețui Înseamnă a-i face vulnerabili. Căci din moment ce ei au trimis vulturul, Înseamnă că nu mi-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
povestește despre un satir descoperit adormit, Într-un Nymphaeon, cînd Sylla a ajuns În Epir și care avea exact forma pe care i-o dădeau poeții și sculptorii. Oamenii lui Sylla l-au făcut prizonier și l-au adus În fața stăpînului lor, iar acesta a Încercat să angajeze o discuție cu el. Neobținînd nici un răspuns inteligibil, a chemat mai mulți interpreți care i-au adresat satirului Întrebări În limbi diferite. Interpreții n-au fost mai norocoși. Interlocutorul lor emitea sunete ininteligibile
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
rostească. Pentru ei omul nu e decît o jucărie În mîna destinului. Și iată că a apărut deodată un tînăr bine legat, sigur pe el, care s-a aplecat spre sfinx și a rostit cuvîntul ca și cum ar fi pronunțat numele stăpînului Olimpului. Zeii n-au uitat mîndria acelui drumeț. Și știu că memoria Îl ține drept și demn...) În acest timp, pe cealaltă față a lui Ianus flutură un surîs... Poate că sfinxul n-a făcut decît să-l Împingă pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
obicei În coloanele de fapt divers ale ziarelor. CÎinii unui cioban internat la spital s-au așezat În fața porții și, fără să mănînce nimic, nu s-au mișcat de acolo cîteva zile și nopți, pînă ce nu și-au revăzut stăpînul. Îl ascultam privind floarea albastră tatuată pe mîna lui stîngă. Marinarul m-a Întrebat brusc, cu aceeași voce aridă și monotonă: „Socotiți că omul ar fi oare În stare de atîta credință?” Apoi, fără să aștepte un răspuns, a conchis
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
după sosirea în Cipru, se împărțiră pe diferite corăbii. Erau în port trei sau patru corăbii pentru Veneția; una era turcească, alta era o corăbioară; cea de-a treia, bogată și strașnică, aparținea unui venețian bogat. Unii pelerini îi cerură stăpânului acesteia din urmă să-l ia și pe Pelerin la bord. Aflând că nu are bani, stăpânul nu-l primi, deși fusese rugat de multă lume care-l lăudase. El răspunse că, dacă era un sfânt, n-avea decât să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Veneția; una era turcească, alta era o corăbioară; cea de-a treia, bogată și strașnică, aparținea unui venețian bogat. Unii pelerini îi cerură stăpânului acesteia din urmă să-l ia și pe Pelerin la bord. Aflând că nu are bani, stăpânul nu-l primi, deși fusese rugat de multă lume care-l lăudase. El răspunse că, dacă era un sfânt, n-avea decât să treacă marea ca Sfântul Iacob sau ceva asemănător. Însă tot ei au dobândit foarte ușor ceea ce doreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
-l primi, deși fusese rugat de multă lume care-l lăudase. El răspunse că, dacă era un sfânt, n-avea decât să treacă marea ca Sfântul Iacob sau ceva asemănător. Însă tot ei au dobândit foarte ușor ceea ce doreau, de la stăpânul corăbioarei celei mici. Plecară într-o dimineață cu vânt prielnic, dar după amiază izbucni o furtună care despărți corăbiile. Cea mai mare se scufundă chiar aproape de Insula Cipru și numai oamenii scăpară; corabia turcească s-a pierdut cu tot cu oameni în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nu prea înainta cu studiile și începu să se întrebe ce era de făcut. Deoarece vedea că în colegii unii studenți slujeau vreunuia dintre mai-marii de acolo și aveau totuși timp de studiu, hotărî să-și caute un astfel de stăpân. 75. Făcu următoarea cugetare și luă o hotărâre, în care găsea consolare: închipuindu-și că maestrul său ar fi Cristos, îi puse unuia dintre studenți numele Sfântului Petru, altuia pe cel al Sfântului Ioan și tot așa, dându-le numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
luă o hotărâre, în care găsea consolare: închipuindu-și că maestrul său ar fi Cristos, îi puse unuia dintre studenți numele Sfântului Petru, altuia pe cel al Sfântului Ioan și tot așa, dându-le numele fiecărui apostol, gândindu-se: „Când stăpânul îmi va da o poruncă, mă voi gândi că mi-o dă Cristos; iar când un altul îmi va da o alta, mă voi gândi că mi-o dă Sfântul Petru”. Se osteni mult să-și găsească un stăpân: vorbi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Când stăpânul îmi va da o poruncă, mă voi gândi că mi-o dă Cristos; iar când un altul îmi va da o alta, mă voi gândi că mi-o dă Sfântul Petru”. Se osteni mult să-și găsească un stăpân: vorbi cu licențiatul Castro, cu un călugăr certozin care cunoștea mulți profesori și cu altă lume, dar nu fu chip să i se găsească un stăpân. 76. În cele din urmă, neaflând o cale de ieșire, un călugăr spaniol îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
gândi că mi-o dă Sfântul Petru”. Se osteni mult să-și găsească un stăpân: vorbi cu licențiatul Castro, cu un călugăr certozin care cunoștea mulți profesori și cu altă lume, dar nu fu chip să i se găsească un stăpân. 76. În cele din urmă, neaflând o cale de ieșire, un călugăr spaniol îi spuse că ar fi mai bine să meargă în fiecare an în Flandra, să petreacă două luni sau chiar mai puțin procurându-și cele de trebuință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lor. Și acest lucru era atât de răspândit, încât ibovnicelor nu le era rușine să spună că și-au acoperit capul pentru cutare, chiar dacă toată lumea știa cine sunt. 89. Din acest obicei se iscau multe rele. Pelerinul îl convinse pe stăpânul ținutului să dea o poruncă încât toate femeile care-și acopereau capul pentru un bărbat ce nu le era soț să fie pedepsite după dreptate. Astfel, acest obicei începu să dispară. Ceru apoi o poruncă prin care săracii să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Vineri ș29 februarieț - La rugăciunea obișnuită, de la început și până la sfârșit, deosebit de mare evlavie și foarte luminoasă, acoperind păcatele și nelăsându-mă să mă gândesc la ele. Afară din casă, în biserică, înainte de liturghie, vedere a patriei cerești sau a Stăpânului ei, sub forma înțelegerii celor trei Persoane, în Tatăl fiind cea de-a doua și cea de-a treia. În timpul liturghiei, din când în când, mare evlavie fără vreo pricepere sau vreo înclinație spre lacrimi. O dată terminată liturghia, o vedere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
trei Persoane, în Tatăl fiind cea de-a doua și cea de-a treia. În timpul liturghiei, din când în când, mare evlavie fără vreo pricepere sau vreo înclinație spre lacrimi. O dată terminată liturghia, o vedere tot a patriei sau a Stăpânului ei în chip nedeslușit, dar limpede, așa cum mi se întâmpla și alteori, când mai mult, când mai puțin, și toată ziua, deosebită evlavie. A SĂRBĂTORII 29. Sâmbătă ș1 martieț - La rugăciunea obișnuită, însoțit de multe haruri și evlavie în timpul acesteia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Cristos, ce trebuie să fac pentru Cristos; și, văzându-L astfel atârnând pe cruce, să cuget la ceea ce mi se înfățișează. 54. Dialogul se poartă vorbind pur și simplu, așa cum un prieten vorbește cu un altul sau un slujitor cu stăpânul său: când cerându-i vreun har, când învinovățindu-se pentru vreun rău săvârșit, când împărtășindu-i dintre ale sale și cerând sfat. Și să se spună Pater noster. 55. AL DOILEA EXERCIȚIU ESTE O MEDITARE ASUPRA PĂCATELOR ȘI CUPRINDE, DUPĂ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
care este Cristos, Domnul nostru. 144. Primul punct este să ne gândim cum Cristos, Domnul nostru, se așază într-un câmp întins, în ținutul Ierusalimului, într-un loc modest, frumos și plăcut. 145. Al doilea punct. Să ne gândim cum Stăpânul întregii lumi alege atâtea persoane, apostoli, ucenici etc., și le trimite în întreaga lume ca să răspândească sfânta Sa învățătură la oameni de orice stare și condiție. 146. Al treilea punct. Să ne gândim la cuvântarea pe care Cristos, Domnul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
165. Primul fel de umilință este necesar pentru mântuirea veșnică, și anume să mă cobor și să mă umilesc pe cât îmi e cu putință, pentru ca în toate să mă supun legii lui Dumnezeu, Domnul nostru, astfel încât, chiar dacă aș fi făcut stăpân peste toate lucrurile create în această lume, nici măcar pentru propria mea viață vremelnică să nu cumpănesc nici măcar o clipă dacă să încalc vreo poruncă, fie dumnezeiască, fie omenească, ce m-ar obliga sub păcat de moarte 1. 166. Al doilea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]