157,124 matches
-
râului Neisse, la Zittau, și provincia Silezia au fost alipite Poloniei. La 7 Octombrie 1949 Saxonia a devenit provincie a Republicii Democrate Germane. În 1990, după reunificarea Germaniei, statutul Saxoniei a fost stabilit după statutul celorlalte landuri germane, în conformitate cu prevederile constituției vest-germane, devenită Lege fundamentală (Constituție) și pentru fostele provincii ale RDG. Până la reforma administrativă din 2008, Saxonia era împărțită în 22 districte rurale și 7 orașe-district. Actualmente, Saxonia se împarte în 10 districte și 3 orașe-district.
Saxonia () [Corola-website/Science/297276_a_298605]
-
provincia Silezia au fost alipite Poloniei. La 7 Octombrie 1949 Saxonia a devenit provincie a Republicii Democrate Germane. În 1990, după reunificarea Germaniei, statutul Saxoniei a fost stabilit după statutul celorlalte landuri germane, în conformitate cu prevederile constituției vest-germane, devenită Lege fundamentală (Constituție) și pentru fostele provincii ale RDG. Până la reforma administrativă din 2008, Saxonia era împărțită în 22 districte rurale și 7 orașe-district. Actualmente, Saxonia se împarte în 10 districte și 3 orașe-district.
Saxonia () [Corola-website/Science/297276_a_298605]
-
anumite considerații, în special de ordin fonologic și după anumite tipicuri lexicale, graiul moldovenesc ar putea fi văzut drept extensie a graiurilor din Ardeal și Banat. care este o variantă orală („abstand”) nu trebuie confundat cu „limba moldovenească” care potrivit Constituției Republicii Moldova, este o denumire oficială pentru limba română literară („ausbau”) în această țară. Așadar, „limba moldovenească” nu este o formă scrisă a graiului moldovenesc, ci o denumire alternativă pentru limba română „ausbau” la baza căreia stă graiul „abstand” muntenesc. Prin
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
pentru că majoritatea activităților au loc la Bruxelles. Serviciul Civil European este condus de un Secretar General, în prezent Catherine Day. Conf. disp. art. 211 pp din Tratatul CE și art. 124 pp EURATOM Comisia este un organ comunitar. În viitoarea Constituție Europeană cadrul legal al Comisiei este reglementat de art. 25, III-250 din proiectul de constituție. Comisia nu a avut până acum mari competențe în domeniul Colaborării polițienești și justițiare în domeniul penal, precum și în cel al Politicii externe și de
Comisia Europeană () [Corola-website/Science/297286_a_298615]
-
General, în prezent Catherine Day. Conf. disp. art. 211 pp din Tratatul CE și art. 124 pp EURATOM Comisia este un organ comunitar. În viitoarea Constituție Europeană cadrul legal al Comisiei este reglementat de art. 25, III-250 din proiectul de constituție. Comisia nu a avut până acum mari competențe în domeniul Colaborării polițienești și justițiare în domeniul penal, precum și în cel al Politicii externe și de securitate comune a UE (deci în sfera definită de cel de-al II-lea și
Comisia Europeană () [Corola-website/Science/297286_a_298615]
-
și justițiare în domeniul penal, precum și în cel al Politicii externe și de securitate comune a UE (deci în sfera definită de cel de-al II-lea și al III-lea pilon). Acest lucru se poate însă schimba odată cu noua constituție elaborată de Conventul European, cu condiția ca aceasta să fie ratificată de toate cele 28 de state membre și deci să intre în vigoare. Tratatul privind noua constituție a Europei prevede la art. I-26 alin. 5 și 6 reducerea
Comisia Europeană () [Corola-website/Science/297286_a_298615]
-
al III-lea pilon). Acest lucru se poate însă schimba odată cu noua constituție elaborată de Conventul European, cu condiția ca aceasta să fie ratificată de toate cele 28 de state membre și deci să intre în vigoare. Tratatul privind noua constituție a Europei prevede la art. I-26 alin. 5 și 6 reducerea pe termen lung a numărului membrilor comisiei la 2/3 din numărul statelor membre. Numai prima comisie, numită la intrarea în vigoare a constituției va mai fi alcătuită
Comisia Europeană () [Corola-website/Science/297286_a_298615]
-
vigoare. Tratatul privind noua constituție a Europei prevede la art. I-26 alin. 5 și 6 reducerea pe termen lung a numărului membrilor comisiei la 2/3 din numărul statelor membre. Numai prima comisie, numită la intrarea în vigoare a constituției va mai fi alcătuită din câte un cetățean al fiecărui stat membru. După acest prim mandat comisia - inclusiv președintele și ministrul de externe al UE - va fi compusă dintr-un număr de membri egal cu două treimi din numărul statelor
Comisia Europeană () [Corola-website/Science/297286_a_298615]
-
comisiei are ca scop creșterea eficienței activității acesteia, resp. a capacității de acțiune a comisiei într-o UE lărgită. Principiul rotației posturilor, conform căruia membrii comisiei micșorate vor fi aleși din rândul statelor membre, este prevăzut și în proiectul de constituție. Conform Tratatului Constituțional președintele comisiei va fi ales de parlament, la propunerea Consiliului de Miniștri, lucru care va contribui la creșterea legitimității democratice a comisiei și va întări în general poziția președintelui față de Consiliul European și Consiliul de Miniștri. Comisia
Comisia Europeană () [Corola-website/Science/297286_a_298615]
-
de oameni "înecați în datori și crime". La sfârșitul lui septembrie 1795, frământarea se face simțită, Convenția agonizează, iar unsprezece din membrii săi s-au pus pe lucru și la 5 fructidor - 27 august 1795 a fost votată o nouă Constituție, cea a anului III. Puterea este preluată de un directorat, se constituie Consiliul celor Cinci sute și Consiliul Bătrânilor, deputați care vor fi luați din rândurile Convenției. Secțiile regalistă se revoltă și oamenii sunt chemați la arme împotriva Convenției. Paul Barras
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
desființarea clăcii și unirea cu Țara Românească. Referindu-se la acest din urmă ideal, Kogălniceanu a scris că el reprezintă: „cheia boltii, fără care s-ar prăbuși tot edificiul național”. În același timp, el a publicat un proiect explicit de constituție, care dezvoltă felul în care "Dorințele" se pot traduce în realitate. Kogălniceanu a trimis articole și revistei "Bucovina", publicație a revoluționarilor români din Austria. În ianuarie 1849, o epidemie de holeră l-a obligat să plece în Franța republicana, unde
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
Unit al Mării Britanii și al Irlandei, Al Doilea Imperiu Francez, Regatul Sardiniei, si Prusia). Conform lui, membrii Divanul a început să ia în considerare acordurile de la Paris, și în special Convenția din 1858 în ceea ce privește cele două țări, si o Constituție a României, pe loc până în 1864. În plus, Kogălniceanu a început tipărirea revistei "Steaua Dunării" în Iași: un purtător de cuvânt unionist, acesta publicare a primit sprijin din partea lui Alecsandri și a sa publicație "România Literară". Kogălniceanu l-a încurajat
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
au escaladat și, la 14 mai 1864, Cuza a dat o "lovitură de stat", simultan cu votul moțiunii de cenzură de către conservatori. Kogălniceanu a citit în Parlament decretul domnesc de dizolvare a legislativului, după care Cuza a introdus o nouă constituție, intitulată "Statutul dezvoltator al Convenției de la Paris". Ea a fost supusă unui referendum, împreună cu o lege care instituia vot universal masculin, amândouă fiind adoptate cu 682.621 de voturi dintr-un total de 754.148. Noul regim a adoptat "Legea
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
care s-au făcut numeroase manevre pentru a evita separarea din nou a Moldovei și Țării Românești, un Principat unit al României a obținut recunoaștere internațională, avându-l că monarh pe Carol de Hohenzollern, și fiind guvernat după o nouă constituție. În perioada noiembrie 1868-ianuarie 1870, Kogălniceanu a fost din nou ministru de interne în guvernul lui Dimitrie Ghica; mandatul acestuia a fost confirmat de alegerile din 1869, după care a reușit să-l convingă pe Alecsandri să accepte o candidatură
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
1918, Saborul Croației a proclamat independența țării și a hotărât unirea ei cu nou-formatul Stat al Slovenilor, Croaților și Sârbilor, care apoi s-a unit cu Regatul Serbiei la 4 decembrie 1918 și a format Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor. Constituția din 1921 care a definit țara ca stat unitar, abolind unitățile administrative istorice, a pus capăt autonomiei croaților. Noua constituție a întâmpinat opoziție din partea principalului partid politic național—Partidul Țărănesc Croat (HSS) condus de Stjepan Radić. Situația politică s-a
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
care apoi s-a unit cu Regatul Serbiei la 4 decembrie 1918 și a format Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor. Constituția din 1921 care a definit țara ca stat unitar, abolind unitățile administrative istorice, a pus capăt autonomiei croaților. Noua constituție a întâmpinat opoziție din partea principalului partid politic național—Partidul Țărănesc Croat (HSS) condus de Stjepan Radić. Situația politică s-a deteriorat mai mult după ce Radić a fost asasinat în parlamentul iugoslav în 1928, ceea ce a dus la dictatura regelui Alexander
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
Radić. Situația politică s-a deteriorat mai mult după ce Radić a fost asasinat în parlamentul iugoslav în 1928, ceea ce a dus la dictatura regelui Alexander în ianuarie 1929. Dictatura a luat sfârșit oficial în 1931 când regele a impus o constituție mai unitaristă, și a schimbat numele țării în Iugoslavia. Sub conducerea lui Vladko Maček, HSS continuat să susțină federalizarea Iugoslaviei, ceea ce a avut ca rezultat acordul Cvetković-Maček din august 1939 și crearea banovinei autonome a Croației. Guvernul iugoslav a păstrat
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
Limbii Croate Standard, cerând o mai largă autonomie pentru limba croată. Declarația a promovat mișcarea națională care dorea drepturi civile sporite și descentralizarea economiei iugoslave, ceea ce a culminat cu Primăvara Croată din 1971, suprimată de conducerea iugoslavă. Chiar și așa, Constituția Iugoslavă din 1974 a dat entităților federale o autonomie sporită, îndeplinind unul din țelurile Primăverii Croate, și aducând o bază legală pentru independența republicilor federative componente. În anii 1980, situația politică din Iugoslavia s-a deteriorat, tensiunile naționale alimentate de
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
2005, a fost înființată Rețeaua Ecologică Națională, primul pas în pregătirea aderării la UE și la rețeaua Natura 2000. Croația este o republică parlamentară democratică și unitară. Odată cu prăbușirea partidului unic comunist în RSF Iugoslavia, Croația a adoptat actuala sa constituție în 1990 și tot atunci a organizat primele alegeri libere. Și-a declarat apoi independența la 8 octombrie 1991, ceea ce a accelerat destrămarea Iugoslaviei, independența fiindu-i recunoscută pe plan internațional de ONU în 1992. Conform constituției din 1990, Croația
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
adoptat actuala sa constituție în 1990 și tot atunci a organizat primele alegeri libere. Și-a declarat apoi independența la 8 octombrie 1991, ceea ce a accelerat destrămarea Iugoslaviei, independența fiindu-i recunoscută pe plan internațional de ONU în 1992. Conform constituției din 1990, Croația a funcționat o vreme ca sistem semiprezidențial, până în 2000 când a trecut la unul parlamentar. Puterile în statul croat sunt împărțite în ramurile legislativă, executivă și judecătorească. Sistemul legal din Croația este dreptul civil, puternic influențat, în
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
din Austro-Ungaria. Până la încheierea negocierile pentru aderarea la UE la 30 iunie 2010, legislația Croației a fost complet armonizată cu acquis-ul comunitar. Președintele (în ) este șeful statului, ales prin vot direct pe un mandat de cinci ani, fiind limitat de constituție la maxim două mandate. Pe lângă rolul de comandant suprem al forțelor armate, președintele are atribuția de a numi primul ministru, cu aprobarea parlamentului, și are influență asupra politicii externe. Ultimele alegeri prezidențiale au avut loc la 10 ianuarie 2010, și
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
politicile internă și externă ale republicii. Reședința oficială a guvernului este Banski dvori. Din 23 decembrie 2011, primul ministru al guvernului este Zoran Milanović. Parlamentul (în ) este corpul legislativ unicameral. O a doua cameră, "Camera Cantoanelor", înființată în 1993 în conformitate cu constituția din 1990, a fost desființată în 2001. Numărul membrilor Saborului poate varia de la 100 la 160; ei sunt toți aleși prin vot popular pe mandate de patru ani. Ședințele Saborului au loc între 15 ianuarie și 15 iulie, și apoi
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
Cele mai mari partide politice din Croația sunt Uniunea Democrată Croată și Partidul Social-Democrat din Croația. Croația are un sistem juridic cu trei niveluri, format din Curtea Supremă, Curțile Cantonale și cele municipale. Curtea Constituțională decide în aspecte legate de Constituție. Pe lângă acestea, mai există tribunale contravenționale, tribunale comerciale și de contencios administrativ. Aplicarea legii în Croația cade în responsabilitatea Poliției Croate, aflată sub controlul Ministerului de Interne. În procesul de aderare la UE, poliția a trecut printr-o semnificativă reformă
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
Armate Croate (CAF) sunt formate din Armată, Marină și Forțele Aeriene, pe lângă Comandamentul de Educație și Instrucție și Comandamentul de Suport. CAF sunt conduse de Statul Major General, subordonat ministrului apărării, care la rândul său este subordonat președintelui țării. Conform Constituției, președintele este comandant suprem al forțelor armate și în caz de amenințare imediată pe timp de război dă ordine direct Statului Major General. După războiul din 1991-1995 cheltuielile cu apărarea au scăzut constant. În 2005, cheltuielile militare au fost estimate
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
Ivan Mažuranić, romancierul, scriitorul și poetul August Šenoa, poetul și scriitorul Antun Gustav Matoš, poetul Antun Branko Šimić, scriitorul expresionist și realist Miroslav Krleža, poetul Tin Ujević și romancierul și povestitorul Ivo Andrić. Libertatea presei și cuvântului sunt garantate de Constituția Croației. Croația s-a clasat pe locul 62 în 2010 după Indicele Libertății Presei în raportul compilat de Reporteri Fără Frontiere. Agenția de știri de stat HINA relatează în croată și engleză informații din domeniile politicii, economiei, societății și culturii
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]