157,124 matches
-
acceptate de o dublă majoritate, a votului național popular și a votului cantonal. Confederația Elvețiană constă din 26 de cantoane: <nowiki>*</nowiki> Cantoanele au statut constituțional permanent și, spre deosebire de situația din alte țări, au un grad mare de independență. Conform Constituției, toate cele 26 de cantoane sunt egale în statut. Fiecare canton are propria constituție, propriul parlament, guvern și instanțe judecătorești. Există însă diferențe considerabile între cantoane, în deosebi în termeni de populație și suprafață. Populația unui canton variază între 15
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
Elvețiană constă din 26 de cantoane: <nowiki>*</nowiki> Cantoanele au statut constituțional permanent și, spre deosebire de situația din alte țări, au un grad mare de independență. Conform Constituției, toate cele 26 de cantoane sunt egale în statut. Fiecare canton are propria constituție, propriul parlament, guvern și instanțe judecătorești. Există însă diferențe considerabile între cantoane, în deosebi în termeni de populație și suprafață. Populația unui canton variază între 15.000 de locuitori (Appenzell Innerrhoden) și 1.253.500 (Zürich), iar suprafața între (Basel-Stadt
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
agricultură, barierele economice și comerciale între Elveția și Uniunea Europeană sunt minimale iar Elveția are acorduri de liber schimb cu multe țări din lume. Elveția este membră a Asociației Europene de Liber Schimb (EFTA). Educația în Elveția este foarte diversă deoarece constituția Elveției deleagă cantoanelor autoritatea asupra sistemului școlar. Există școli publice și școli private, dintre care multe școli private internaționale. Vârsta minimă pentru școala primară este de șase ani pentru toate cantoanele, dar majoritatea cantoanelor oferă gratuit „școala copiilor”, începând cu
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
centrul țării; franceza (20,4%; 21,0%) în vest; italiana (6,5%; 4,3%) în sud. Retoromana (0,5%; 0,6%), o limbă romanică vorbită local în cantonul trilingv Graubünden din sud-est, este și ea desemnată prin articolul 4 al Constituției Federale ca limbă națională, alături de franceză, germană și italiană, și ca limbă oficială atunci când autoritățile comunică cu persoane de limbă retoromană (articolul 70), dar legile federale și alte legi nu sunt în mod obligatoriu redactate și în această limbă. Guvernul
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
majorități în toată țara. Un singur canton, Appenzell, a fost oficial împărțit între secțiunile sale catolică și protestantă în 1597. Orașele mai mari (Berna, Geneva, Zürich și Basel) sunt predominant protestante. Elveția Centrală, ca și Ticino, sunt zone tradițional catolice. Constituția elvețiană din 1848, aflată sub recenta impresie a ciocnirilor între cantoanele catolice și cele protestante, ciocniri ce au culminat cu Sonderbundskrieg, definește un stat consociaționalist, permițând coexistența pașnică a catolicilor și protestanților. O inițiativă din 1980 a cerut totala separare
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
una dintre cele mai populare cărți pentru copii din istorie și a devenit un simbol al Elveției. Autoarea ei, Johanna Spyri (1827-1901), a scris mai multe cărți pe teme similare. Libertatea presei și dreptul la libera exprimare sunt garantate de constituția federală a Elveției. Agenția elvețiană de știri difuzează informații în trei din cele patru limbi naționale—pe teme politice, economice, sociale și culturale. Ea furnizează știri de presă pentru aproape toate mass media elvețiene și pentru câteva servicii străine de
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
rece ca instigatori de război și vinovați unici pentru proliferarea armelor nucleare. Este reprezentantul României la Consiliului Mondial al Păcii, primind, în 1951, Premiul Internațional pentru Pace. Din postura de parlamentar, Sadoveanu face parte din comitetul însărcinat cu elaborarea noii constituții din 1952, care, în formă finală, reflecta influențele sovietice și asimilarea stalinismului în discursurile politice românești. În martie 1953, la puțin timp după moartea lui Stalin, scriitorul conduce mai multe ședințe ale Uniunii Scriitorilor, discutând despre noile directive culturale ale
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
rușinea noastră”, apreciindu-i pe cei care i s-au opus. După prelegerea " Lumina vine de la Răsărit", Sadoveanu a devenit cunoscut pentru portretizarea pozitivă a comunizării și a colectivizării. El își arată aprecierea față de unul dintre pilonii principali ai stalinismului, Constituția sovietică. În 1945, susținând că a fost „luminat” de „argumentația lui Stalin”, el a cerut publicului să-i citească documentul pentru „sinceritatea” sa; considera citirea constituției drept „o revelație mistică”. Adrian Cioroianu descrie acest lucru ca „o sarcină de lucru
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
și a colectivizării. El își arată aprecierea față de unul dintre pilonii principali ai stalinismului, Constituția sovietică. În 1945, susținând că a fost „luminat” de „argumentația lui Stalin”, el a cerut publicului să-i citească documentul pentru „sinceritatea” sa; considera citirea constituției drept „o revelație mistică”. Adrian Cioroianu descrie acest lucru ca „o sarcină de lucru” primită din partea ARLUS, într-o vreme când grupul împărțea copii gratuite și traduse ale constituției sovietice. Entuziasmul din scrierile sale, de asemenea, se manifestă în comportamentul
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
cerut publicului să-i citească documentul pentru „sinceritatea” sa; considera citirea constituției drept „o revelație mistică”. Adrian Cioroianu descrie acest lucru ca „o sarcină de lucru” primită din partea ARLUS, într-o vreme când grupul împărțea copii gratuite și traduse ale constituției sovietice. Entuziasmul din scrierile sale, de asemenea, se manifestă în comportamentul său public: conform colegului său din ARLUS, Iorgu Iordan, Sadoveanu a izbucnit în plâns în timpul unei excursii în Uniunea Sovietică, vărsând lacrimi de bucurie în cadrul unei vizite făcute la
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Nu există nici o îndoială că miile de cititori ai operelor sale se vor grăbi la 19 noiembrie să-i dea votul” După instalarea regimului comunist în 1948, Sadoveanu sprijină total autoritățile comuniste. În 1952, după adoptarea celei de-a doua constituții republicane și odată cu intensificarea represaliilor făcute de autorități asupra anti-communiștilor, Sadoveanu face una din multele sale afirmații controversate, declarând că fostul regat a trecut printr-un lung interval de corupție organizată și de proastă organizare în toate domeniile. El considera
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Stalin”" (Basic Books, 2010), declară: El a avut întotdeauna o relație bună cu președintele Traian Băsescu, pe care l-a apărat atunci când, în 2007, Parlamentul a început o procedură de suspendare, dar acuza dezacordurile dintre președinte și prim-ministru pe Constituția română. Criticii lui Băsescu i-au etichetat pe Patapievici, Gabriel Liiceanu, și Vladimir Tismăneanu ca "Intelectuali lui Băsescu", etichetă respinsă de cei trei. Ca motivație pentru partizanatul politic, consideră că trăiește un război inițiat de partidele politice care vor să
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
cheltuielile. Nu a fost ales nici un țăran sau un meșteșugar. Majoritatea erau cei care dețineau slujbe venale, avocații, comercianți și industriași. Guvernul nu a preluat controlul asupra situației, nu a propus nici un program și nu s-a pomenit de nicio constituție. Starea a Treia a insistat că mandatele celor care se declarau aleși să fie verificate într-o ședința comună. Nobilii au respins cererile stării a treia și s-au declarat un ordin distinct. După câteva săptămâni de impas, la 10
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
pentru pregătirea ședinței regale, nefiind informați, și s-au înfuriat. S-au întrunit într-o sala din apropiere și au depus Jurământul din sala Jocului cu mingea, prin care se angajau să nu se despartă până când nu vor crea o constituție. Inițial fiind 90 care au votat contra moțiunii, numai un singur vot a fost contra ulterior. Regele susținea că nici un impozit nu va mai fi impus fără consimțământul reprezentanților națiunii, "les lettres de cachet" vor fi abolite și va fi
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
erau înarmați. Regele a pierdut controlul asupra Parisului, unde electorii au instituit o Comună care să conducă orașul și l-au numit pe La Fayette comandantul Gărzii Naționale. Adunarea ce și-a luat denumirea de Adunarea Națională Constituantă a elaborat o constituție, fără a mai fi amenințată cu dizolvarea de către rege. Puterea efectivă trecuse din mâinile regelui în cele ale reprezentanților aleși ai poporului. Ludovic nu-și mai permitea să dicteze Adunării, pentru că nu mai putea conta pe armata. Când vestea căderii
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
bine instruită), un funcție de abilitățile acestora, și plăteau aceleași impozite. Instituțiile că stările provinciale au fost desființate, fiind instituit un sistem administrativ național, uniform, iar pentru mulți, revoluția a marcat sfârșitul sistemului feudal. Decretele din august au favorizat crearea unei constituții. Deputații au decis să stabilească principiile pe care să se bazeze aceasta. Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului din august 1789 a condamnat practicile Vechiului Regim a exprimat consensul caietelor celor trei ordine. Aceasta declarație a devenit sursa de inspirație
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
de către cei districtuali. Papa nu mai putea confirma noii episcopi. Toți clericii erau obligați să locuiască în dioceza sau parohia lor. Cei mai mulți clerici s-au opus principiului electiv, dar majoritatea episcopilor au fost în favoarea găsirii unei căi de acceptare a Constituției civile. Au cerut ca reformele să fie supuse unui sinod național al bisericii franceze. Ar fi fost un compromis posibil, dar Adunarea Constituantă nu l-a acceptat, considerând că el ar fi făcut din nou din biserică o corporație privilegiată
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
verdictul papei. El a amânat să ia o decizie, fiind implicat în negocierile cu francezii, în privința statului Avignonului, teritoriu papal din Franța. Adunarea nu a mai putut aștepta, în noiembrie 1790, a decretat că clerul trebuia să depună jurământ pe constituție. Aceasta a dezbinat clerul. În Adunare, numai doi dintre cei 44 de episcopi și o treime din ceilalți clerici au depus jurământul. Șapte episcopi și 55% din cler au depus jurământul. În martie-aprilie 1791, papa a condamnat Constituția civilă, iar
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
jurământ pe constituție. Aceasta a dezbinat clerul. În Adunare, numai doi dintre cei 44 de episcopi și o treime din ceilalți clerici au depus jurământul. Șapte episcopi și 55% din cler au depus jurământul. În martie-aprilie 1791, papa a condamnat Constituția civilă, iar mulți clerici care au depus jurământul au retractat. Constituția civilă a clerului a avut efecte, iar deputații din Adunare au fost șocați când a fost respinsă de mulți clerici și de papă. În Franța, în acel moment, funcționau
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
dintre cei 44 de episcopi și o treime din ceilalți clerici au depus jurământul. Șapte episcopi și 55% din cler au depus jurământul. În martie-aprilie 1791, papa a condamnat Constituția civilă, iar mulți clerici care au depus jurământul au retractat. Constituția civilă a clerului a avut efecte, iar deputații din Adunare au fost șocați când a fost respinsă de mulți clerici și de papă. În Franța, în acel moment, funcționau două biserici catolice. Una era biserica constituțională, care accepta revoluția și
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
acuzați de trădare. Ludovic al XVI-lea a fugit însa la Motmedy, în Lorena, la granița cu Luxemburg, punându-se sub protecția comandantului militar din regiune, unde putea să negocieze de pe poziții de forță cu Adunarea Constituantă părțile neagreate din Constituție. Se spera că o acțiune militară nu va fi necesară, însă regele era conștient că fuga sa putea provoca un război civil. Ludovic a părăsit cu familia sa Parisul, la 20 iunie 1791, iar când a ajuns la Varennes, la
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
pot să-i acorde încredere și deja se vorbea despre instaurarea unei republici, deși se temeau de izbucnirea unui război civil în Franța și la războaie cu alți regi europeni. La 16 iulie, Adunarea a votat pentru suspendarea regelui, până când Constituția va fi finisată. Acesta avea să fie repus în drepturi numai dacă va jura că o va respecta. Radicalii erau consternați că regele nu a fost detronat sau trimis în judecată, iar furia acestora s-a îndreptat împotriva Adunării, susținând
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
stabilirea unui acord cu regele, deși nu-i mai acordau încredere și și-au pierdut sprijinul popular. Controlau în acel moment Parisul și Adunarea, dar victoria lor pe termen lung depindea de cooperarea cu Ludovic. Adunarea Constituantă a elaborat o Constituție pentru a înlocui monarhia absolută cu una limitată, iar puterea reală urma să fie transferată unei adunări alese prin vot. O parte din Constituție s-a stabilit în 1789 în privința atribuțiilor limitate ale regelui, dreptul de veto suspensiv nefiind votat
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
dar victoria lor pe termen lung depindea de cooperarea cu Ludovic. Adunarea Constituantă a elaborat o Constituție pentru a înlocui monarhia absolută cu una limitată, iar puterea reală urma să fie transferată unei adunări alese prin vot. O parte din Constituție s-a stabilit în 1789 în privința atribuțiilor limitate ale regelui, dreptul de veto suspensiv nefiind votat definitiv decât în septembrie 1791. Regele putea să vorbească cu miniștrii care nu erau membri ai Adunării și cu comandanții militari. Dreptul său de
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
pentru politica externă, având nevoie de asentimentul ei pentru a declara război. Regele, a cărui funcție era ereditară, era subordonat Adunării, pentru a vota legi pe care regele trebuia să le respecte, iar în septembrie, a fost silit sa accepte Constituția. Maria Antoaneta nu a acceptat-o. După acceptarea constituției, Adunarea Constituantă a fost dizolvată. Pentru a-i împiedica pe opozanți să domine următoarea Adunare, Robespierre a propus o ordonanță de auto-recuzare, fiind votată, conform căreia nici un membru al Adunării Constituante
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]