6,582 matches
-
că mulți dintre ei locuiesc la bloc și contactul direct cu natura este mai greu de realizat.Au învățat s-o privească, să o cunoască mai bine, i au înțeles beneficiile: aerul curat și proaspăt, liniștea atât de odihnitoare, frumusețea îmbinării armonioase a culorilor. Peisaje frumoase care nu trebuie să ajungă o amintire. S-au efectuat vizite la Grădina Zoologică și la Grădina Botanică. Tot în cadrul acestor proiecte au participat la curățarea spațiilor verzi, la colectarea, sortarea deșeurilor pe categorii: peturi
Eco-educaţia, necesitate a mileniului III. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Dolcoş Gheorghiţa () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1202]
-
alta si trebuie executate în tempouri și ritmuri ridicate, cu precizie si eficiență. Se evidențiază astfel o altă caracteristică a jocului de baschet, și anume complexitatea tehnico tactică. Sarcinile complexe solicitate în jocul de baschet se realizează ca urmare a îmbinării armonioase a particularităților de ordin tehnic, tactic, fizic, temperamental ale fiecărui jucător cu cele ale pregătirii generale și specifice. Caracteristic este si faptul ca este necesară o pregătire atletică a jucătorilor pe ansamblul calităților forța-viteza, viteza-îndemânare, o capacitate crescută de
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI. In: BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
2. Formarea la elevi de cunoștințe, priceperi si deprinderi (abilități) necesare practicării integrale și independente a jocului de baschet. In spațiul din lecția de educație fizica acordat jocului de baschet ar trebui să se țină seama și de următoarele: 1. îmbinarea activităților de conducere si organizare a profesorului cu activitatea de dezvoltare a capacităților de autoorganizare si autoarbitrare a elevilor în ceea ce privește jocul cu efectiv redus pe teren redus; 2. folosirea unor game variate de exerciții tehnico-tactice pentru rezolvarea relațiilor 1x1 si
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI. In: BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
în care nu este specialist. Ce-i rău în asta? Îl oprește diletantismul pe specialist să fie bun specialist? Desigur că nu! Mai mult, aș spune că, în vremurile noastre, idealul erudiției s-ar putea realiza tocmai prin această fericită îmbinare. Înțeleg prin erudit un specialist excelent într-un domeniu oarecare ce se adapă însă, fără saț, din toate domeniile culturii cu valori autentice. Dar curricula formale moderne, cel puțin în ultimul veac, au produs aproape numai experți - cu competențe predefinite
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
multe tipuri: - teste proiective constitutive - furnizează subiectului un material nestructurat, neorganizat, solicitând acestuia să‑i dea un sens; exemplul tipic în acest caz este testul Rorschach; - teste proiective constructive sau teste expresive care apelează la desen ori la organizarea și îmbinarea într‑un întreg a unor elemente. Exemple: testul arborelui; testul familiei; testul casei; testul satului; testul lumii; testul mozaicului; testul Warteg; scenotestul; desenul cu degetul pe sticlă etc; - teste proiective interpretative - utilizează o serie de materiale în care subiectul descoperă
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
forma de organizare a muncii: a) metode individuale - adresate fiecărui elev în parte; b) metode de predare‑învățare în grupuri de elevi (omogene sau eterogene); c) metode frontale - aplicate în activitățile cu întregul efectiv al clasei; d) metode combinate - alternări/îmbinări între variantele de mai sus; 5. după funcția didactică principală: a) metode de predare și comunicare; b) metode de fixare și consolidare; c) metode de verificare și apreciere a rezultatelor activității școlare; 6. în funcție de axa învățare prin receptare (învățare mecanică
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
conferite în context social rolurilor și comportamentelor umane. În cadrul activităților de terapie educațională, un loc aparte îl ocupă conceptul de joc didactic. Jocul didactic constituie o formă de activitate prin care se rezolvă una sau mai multe sarcini didactice prin îmbinarea tehnicilor de realizare a acestor sarcini cu elementul de joc. Folosim adesea jocul didactic în diverse forme pentru a stimula elevii să rezolve o sarcină didactică într‑o formă cât mai atractivă, știut fiind faptul că învățarea care implică jocul
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
să dezbată anumite idei. Principala teză, promovată și argumentată cu ardoare de multe personaje, este necesitatea emancipării femeilor, dreptul lor de a-și alege partenerii, libertatea de a acționa ca și bărbații în relațiile amoroase. Personajele feminine vor să fie îmbinări de gingășie și forță de caracter, ființe voluntare, neinhibate de prejudecăți, care, între altele, agresează delicatețea unui critic precum G. Ibrăileanu. Cu o vână de răzvrătit, P. pune în discuție stări și practici cărora încearcă să le demonstreze injustețea sau
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
la gherghef”, cum observă Eugen Simion. Oralitatea este un atribut definitoriu și e obținută printr-o meșteșugită transfigurare lingvistică, întemeiată pe o atentă „ascultare a vocilor”. Sub aparențele colocvialității și ale capriciului asociativ, se desfășoară o compoziție bine arhitecturată, prin îmbinarea unor cicluri ori filoane narative, dintre care cel mai frecvent ilustrat se află sub un singur titlu - Amintiri prefăcute. Plin de seva concretului, Vremelnicie pierdută e totuși un text antirealist, în care primează nu observația (excelentă, de altfel), ci travaliul
POPESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
Lupta Moldovei” (1948-1950). Prima lui piesă, Rățoiul, se joacă în 1948-1950 la Teatrul Național din Iași. Uniunea Scriitorilor i-a conferit în 1961 un premiu pentru piesa Băiatul din banca a doua, iar în 1993 un premiu pentru întreaga activitate. Îmbinarea pantomimei cu „laconismul estradei” și cu „fastul feeriei” - sintagme prin care P. definea genul hibrid al teatrului de păpuși și marionete, sunt cel mai bine puse în evidență în prima lui piesă de gen, Cea mai frumoasă aventură (Cetatea florilor
POPOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288970_a_290299]
-
fie zdruncinat din afară și din interior. Giambattista Vico afirmă că sentimentul premerge rațiunii și chiar o predetermină, iar abatele Du Bos, Fénelon, Ludovico Muratori atribuie sensibilității o funcție creatoare decisivă. În planul creației, clasicismul e dinamitat de Marivaux, prin îmbinarea originală a comicului cu psihologicul. Creșterea continuă a interesului pentru stările afective, pentru sentiment, sensibilitate, viață interioară duce în secolul al XVIII-lea la apariția, în marile literaturi, a sentimentalismului (Samuel Richardson, Mackenzie, Jean-Jacques Rousseau, Bernardin de Saint-Pierre, Goethe). Unii
PREROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289012_a_290341]
-
conferite de simplitatea cuvintelor. Poeta realizează o confesiune lirică în versuri cu accente bacoviene, vizibile mai ales în componenta temperamentală. Versul e străbătut de tensiune lirică, rezultat al cultivării unei tematici bazate pe stări precum tristețea și nostalgia și al îmbinării dramatismului cu delicatețea: „Pretutindeni melancolie, / întuneric și umbre, / umbre și dragoste latentă,// Pretutindeni” (Pretutindeni). Latura dramatică nu este însă accentuată, poezia este una de atmosferă, cu o anumită lentoare a mișcării, încercând să transpună stări evanescente: vis, somn, umbre, valuri
PURDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289067_a_290396]
-
ajunge”). Intonația și accentul sunt folosite pentru relevarea sensului. Un procedeu care subliniază atitudinea selectivă pe care specia o implică este exagerarea („Femeia îl scoate dator și pe dracu”). Caracteristice sunt posibilitatea aplicării la situații practic nelimitate ca număr și îmbinarea mai multor sensuri, uneori contradictorii. În circulația orală p. dobândește un mare număr de variante, prin adaos sau prin eliminare, prin nuanțări diferite în raport cu semnificația de bază sau prin substituiri. Cu toate acestea, dintre speciile folclorice, p. este cel mai
PROVERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
și în cărțile următoare - romanele Norda (1979), Fiul luminii (1983), Valsul dimineții (1987) și culegerea de nuvele Catalan (1981) -, sunt acuitatea observației, capacitatea de a conferi semnificație de simbol unor elemente din cotidianul imediat (sesizabile cu preponderență în prozele scurte), îmbinarea suflului epic cu finețea analizei psihologice, posibilitatea de a recrea atmosfera unor medii sociale diverse. Continuând tradiția prozei realiste, R. reușește să construiască o galerie de personaje dintr-o varietate de unghiuri de abordare. Și modernitatea narațiunii rezultă din modul
RAICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289116_a_290445]
-
din prima lui carte, F. W. Nietzsche. Viața și filosofia sa (1897), în capitolul Originea tragediei, filosoful român analizează lucrarea lui Friedrich Nietzsche Die Geburt der Tragödie aus dem Geiste der Musik. El explicitează categoriile estetice apolinic și dionisiac (din îmbinarea cărora, printr-un act al voinței eline, s-a născut tragedia antică) și rolul lor în dezvoltarea ulterioară a artelor. Principiile erau ale lui Schopenhauer și Wagner, pe ultimul repudiindu-l spre sfârșitul vieții. R.-M. ține să precizeze în
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
noutatea unor subiecte sau procedee de tehnică narativă, prin care realizează o lume complexă, „cu intuiția justă a vieții”, dar cu o predilecție pentru cazurile patologice și cu particularitatea de a sugera „o undă de straniu, de halucinație”, prin reușite îmbinări de imaginație și observație. Aparența de „dosar de existențe”, fără o axă epică centrală, cu multe secvențe superflue și lipsit de „o filosofie a vieții și a artei”, este atenuată de abilitatea de regizor al „situațiilor tari, al efectelor spectaculare
MONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288234_a_289563]
-
cu timpul își schimbă în bună măsură veșmântul poetic. Cuvintele sunt mai puțin supuse metaforismului de sorginte culturală și mai mult tentativei de a da un înțeles lumii. Dramatismul căutărilor este când și când atenuat de „hărțuirea textuală”, adică de îmbinări din al căror hiatus s-ar putea ivi un sens. Arhitectura poemului țintește către o fabulă absurdă: „Eu în cerc vreau să mă prind/ eu în cerc vreau să rămân.../ că acolo nimeni nu mai intră/ după ora lui de
MURESEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288312_a_289641]
-
vreau să mă prind/ eu în cerc vreau să rămân.../ că acolo nimeni nu mai intră/ după ora lui de închidere/ nici un duh și nici un trup de-afară” (Mierle de lut). Joaca lexicală nu vizează muzicalitatea, dar încearcă limitele unor îmbinări șocante, cu măsură și tact. SCRIERI: Pe adresa copilăriei, București, 1969; Versuri de vacanță, București, 1973; Cel din urmă, Cluj-Napoca, 1974; Scrisori către prieteni, Cluj-Napoca, 1978; Amurgul furtunilor, Cluj-Napoca, 1983; Matineu, București, 1985; Viziune cu porumbei călători, Iași, 1988; Călător
MURESEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288312_a_289641]
-
la Emil Brumaru, versurile din Jurământ pe apa vie (1977), În hainele scumpe-ale mierlei (1982), Puterea lunii (1985), Viața și vremea (1987), Cartea de argint (1991) și Arta ceaiului (1992) întăresc convingerea că M. și-a delimitat un teritoriu propriu. Îmbinarea grațiosului, a delicatului (concretizate în imagini ce sugerează frăgezimea, puritatea) cu melancolia provocată de gândul (nu de spaima) morții dă naștere unui efect deseori remarcabil. În momentele sale de grație poetului îi reușesc și memorabile definiții metaforice, precum mierlele văzute
MUSCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288327_a_289656]
-
pildă, un experiment este ruperea cuvintelor pentru a sugera discontinuitatea și scurtcircuitele gândirii. Mai elocvente sunt paginile în care comentariul autorului se îmbină cu monologul interior și cu intruziunile venite dinspre mediul exterior. Nu lipsesc nici fragmentele pur teoretice. Această îmbinare de proză și eseu creează o specie densă la nivelul ideilor, chiar dacă ambiguă din perspectivă artistică. Și faptul că se transmite un conținut, că cititorul e angajat în discutarea unei problematici nu e lipsit de însemnătate. Aceleași observații pot fi
MUNTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
POEZIE, revistă apărută la București, lunar, din noiembrie 1935 până în aprilie 1937; de la numărul 11/1936, subtitlul devine „Teatru și plastică”. Redactori sunt Adrian Maniu și Victoria Dragoș-Ursu. M. și p. pornește de la afirmația lui George Enescu, potrivit căreia „din îmbinarea cuvântului și a muzicii s-au născut și se vor naște opere divine, nemuritoare”. În același context, maestrul sublinia legătura dintre muzică și poezie (Gând desprins). Publicația își propune să întrunească „toate talentele de muzică și poezie, toată priceperea cărturărească
MUZICA SI POEZIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288342_a_289671]
-
N. se arată preocupat de descifrarea temeiurilor lumii în cuvintele care denumesc realitatea. „Scara cuvintelor”, alcătuită după modelul lui Dimitrie Cantemir, caută să restituie sensul primordial al termenilor prin operația de reetimologizare, care presupune și o lectură de tip poetic. Îmbinarea de erudiție și de vocație literară conferă lucrării o amprentă originală în peisajul cultural autohton. SCRIERI: Le Fonctionnement des concepts dans un texte inédit de Castelvetro, Padova, 1977; Anatomia suferinței. Primul pătrar, București, 1981. Antologii: Poetică și stilistică. Orientări moderne
NASTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288354_a_289683]
-
pornind de la alte premise. El ține să precizeze că viziunea pe care a conturat-o cu fidelitate („am respectat nu numai cugetul popular, dar și cuvintele lui”) este românească întrucât „ea trăiește organic și firesc, în fiecare clipă, cu multe îmbinări și nuanțe originale, în gândul ca și în gestul fiecărui țăran al nostru”, unice fiind „nuanțele și mai ales echilibrul în care se îmbină aceste nuanțe, aspectul sub care trăiesc toate organic”. Este pusă în relief „pecetea creștină” ce „imprimă
PAPADIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
și conștiința critică a autorului. În fine, de un interes aparte se bucură așa-numita viață literară - grupusculele, cenaclurile, personalitățile, revistele, inerțiile și împotrivirile subterane, eșecul marilor mașinării literare ghidate de sus. O dată în plus, criticul își manifestă predispoziția pentru îmbinarea studiului stilistic și sociologic, textual și contextual. Debutul lui Marian Papahagi (Exerciții de lectură) mi-l amintește pe acela mai vechi al lui Liviu Petrescu: aceeași critică inteligentă și cultivată, același stil academic, distant, fără familiaritatea zgomotos orală a unora
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
titlul de doctor, cu o teză despre G. Bogdan-Duică, reluată în volumul cu care debutează editorial în 1978. Colaborează la „Analele Universității București”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „România literară”, „Viața românească”. Istoria literară practicată de P. evită capcanele pozitivismului printr-o justă îmbinare a judecății din perspectivă istorică (contextualizare) cu cea din perspectiva prezentului (actualizare) și prin aplicarea unor criterii evaluative din instrumentarul criticii estetice și al istoriei de valori. Prin aceste opțiuni, ca și prin amploare, el depășește în studiul G. Bogdan-Duică
PETRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]