1,835 matches
-
plană. Biserica păstreaza icoane din secolul al XVIII-lea realizate de zugravul Ioan Pop din Românași, care a pictat și interiorul lăcașului. Pe icoana "Deisis", de format mare, este cioplit în lemnul ramei, cu chenar în "frânghie", anul 1797. Ușile împărătești, pictate de popa Toader Faur în 1805, dezvăluie prin analogie autorul altor icoane: "Maria cu pruncul" - 1815, "Sfântul Nicolae" - 1816 și "Arhanghelul Mihail". Biserica a fost sfințită pentru prima dată de către Episcopul Vasile Coman al Oradei în data de 22
Biserica de lemn din Chichișa () [Corola-website/Science/309791_a_311120]
-
De asemenea, pe mijlocul bolții, în medalioane sunt reprezentați Dumnezeu Tatăl și Isus Hristos. Ușile diaconești, care în prezent nu se mai găsesc în biserică aveau reprezentați pe patriarhul Petre (ușa spre proscomidiar) respectiv pe patriarhul Aron (ușa spre diaconicon). Ușile împărătești, decorate cu motive vegetale cuprindeau șase medalioane în care erau reprezentați probabil Sf. Maria, Arhanghelul Gavriil precum și cei patru sfinți evangheliști. Iconografia absidei, care cuprindea pe lângă sfinți patriarhi și chipurile a două sfinte mucenițe: Ioana și Ana sau scena Răstignirii
Biserica de lemn din Cehei () [Corola-website/Science/309792_a_311121]
-
pus subt altar o căldure de bani. Masa proscomidiei stă din o scândură acoperită cu o față lagiată. Altarul are două ferestri mici, pe păreți sunt zugrăviți patriarchii Alessandru, Petru, Ioan, Macarie și îngroparea lui Christos; are două uși, una împărătească, care se deschide în două laturi, pe cealaltă umblă sfeții, mai sunt două scaune și 10 rânduri de haine bisericești mai toate nouă, zece feștnice și cărți preoțești. Naia bisericei (a bărbaților) e de 5 metri lată și lungă are
Biserica de lemn din Zalnoc () [Corola-website/Science/309788_a_311117]
-
și de coloritul diferit al îmbrăcămintei. În naos și în absida altarului, la acel moment încă se mai vedeau urme de pictură, dar fiind prea deteriorate, programul iconografic nu putea fi descifrat. Iconostasul, cu cele două uși cuprindeau obișnuitele icoane împărătești. În partea superioară se regăseau cei 12 apostoli, având în mijloc pe Isus Hristos, deasupra fiind trei cruci, la mijloc Isus iar în cele două părți cei doi tâlhari răstigniți. Sub aspect contructiv, biserica prezintă un plan dreptunghiular terminat cu absida
Biserica de lemn din Podișu () [Corola-website/Science/309826_a_311155]
-
intrării în biserică. În peretele ce desparte pronaosul de naos sunt practicate spații delimitate de mici stâlpi profilați. Trecerea din naos în absida altarului se face prin intermediul a celor trei deschideri, anume cele două perechi de uși diaconești respectiv ușile împărătești. Pentru a se obține mai mult spațiu util, în jumătatea vestică a naosului a fost construit corul. Acoperirea spațiului interior se realizează prin intermediul unui tavan de scânduri pentru pronaos, o boltă semicilindrică pentru naos iar pentru absida altarului prin intermediul unei
Biserica de lemn din Lozna () [Corola-website/Science/309842_a_311171]
-
sunt așezate în rând tablouri ce prezintă scene din patimile Mântuitorului. De remarcat faptul că în partea inferioară a tabloului este scris în limba română, cu caractere chirilice și în limba latină versetul din evanghelie reprezentat. Iconostarul conține, pe lângă icoanele împărătești obișnuite, un singur nivel în care sunt reprezentați cei doisprezece apostoli având la mijloc pe Isus Hristos. Deasupra este redată Răstignirea, Sfânta Fecioară Maria și Sfântul Apostol Ioan fiind reprezentați de o parte și de alta a acesteia. Modelul utilizat pentru
Biserica de lemn din Lozna () [Corola-website/Science/309842_a_311171]
-
un singur nivel în care sunt reprezentați cei doisprezece apostoli având la mijloc pe Isus Hristos. Deasupra este redată Răstignirea, Sfânta Fecioară Maria și Sfântul Apostol Ioan fiind reprezentați de o parte și de alta a acesteia. Modelul utilizat pentru ușile împărătești a fost preluat și pentru realizarea ușilor diaconești, toate acestea fiind realizate sub forma unor traforuri, fiind reprezentată astfel vița de vie cu ciorchini ce susține medalioane pe care sunt pictate figuri de sfinți. În absida altarului nu se mai
Biserica de lemn din Lozna () [Corola-website/Science/309842_a_311171]
-
e scutită de orice impozite. 1826: A fost introdusă matricola pentru evidența născuților, morților și cununaților. 1822-1836: Construirea și pictarea bisericii, care dăinuie și azi — monument arhitectonic de inestimabilă valoare artistică. Pisania din partea interioară a fruntariuiui altarului de deasupra ușilor împărătești, spune: Această sfântă bisiarică, cu mila și cu ajutoriul pria î(n)ălțatului, și atotputiarnicului milostivului Dumnezău sau zidit, și cu tot lucrul ce era de lipsă sau gătit de la î(n)ceputul lui maiu, al anului 1827, până la sfârșitul
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
patru evangheliști redați în medalioane circulare în partea superioară a bolții. În centrul ei este redat Isus Cristos binecuvântând, Sfânta Treime și Maica Domnului. Iconostasul are în registrul inferior trei icoane, Sf. Ioan Botezătorul, Maica Domnului și Isus Cristos. Ușile împărătești sunt realizate din lemn traforat și aurit fiind redate elemente vegelate. În centrul fiecărei uși, într-un medalion romboidal este pictat câte un serafim. În registrul superior al iconostasului sunt redații sfinții Apostoli avându-l în centru pe Isus Cristos
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
cu carele. Biserica a suferit pe parcursul timpului mai multe intervenții, în anul 1965 aceasta fiind acoperită cu tablă zincată. În timpul epicopului Vasile Coman de la Oradea, biserica a fost pictată de către Vasile Gherman din Sânpetru Almașului, icoanele prăznicare de pe iconostas, ușile împărătești și icoanele Mântuitorului și Preacuratei fiind făcute de către Emilian Nicula-Andreica, lucrarea fiind realizată cu sprijinul material benevol al credincioșilor din Adalin. La acel moment protopop al Zalăului era pr. Marcel Andreescu, paroh pr. Nicolae Lăpuște iar coratori Augustin Cristea, Ieremia
Biserica de lemn din Borșa, Cluj () [Corola-website/Science/309944_a_311273]
-
face cu ajutorul scării de lemn de după ușa de la intrare. Datorită lipsei de spațiu, peste jumătatea vestică a naosului a fost construit corul. Trecerea spre absida altarului se face prin spațiile consacrate: cele două uși diaconești pe laterale și prin intermediul ușilor împărătești din centru. Spațiul absidei este acoperit de o boltă mai înjustă și mai joasă terminată cu un timpan decorat cu pictură.
Biserica de lemn din Borșa, Cluj () [Corola-website/Science/309944_a_311273]
-
pe la mijlocul secolului 18. Conform tradiției locale lemnele fuseseră doborâte dintr-o pădure seculară, Dumbrava, dispărută de multă vreme. O inscripție de pe iconostas păstra anul 1757, ăn în care interiorul fusese pictat, probabil că la puțin timp după terminarea construcției. Icoana împărăteasca a lui Iisus era de asemenea datata din același an 1757, marcând efortul făcut de comunitate pentru înzestrarea interioară a lăcașului. Lăcașul a fost consemnat într-o conscripție din anul 1762, în care doi preoți neuniți serveau cele 79 de
Biserica de lemn din Peceiu () [Corola-website/Science/309981_a_311310]
-
Duh, iată eu robul stăpânului meu Iisus Hristos, Io Petru Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Ștefan Vodă cel Bătrân, a binevoit domnia mea cu buna mea voie, în al patrulea an al stăpânirii (mele) împărătești, a zidit acest hram întru numele arhiereului și făcătorului de minuni Nicolae, fiind egumen kir Grigorie, în anul 7038 oct(ombrie) 16."" (1530). Se pare că domnitorul a fost îndemnat să ctitorească această biserică de către vărul său, Grigorie Roșca, care
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
Baba Novac. Acesta urmează drumul prin Candreni, peste Mestecăniș, spre Câmpulung și apoi spre Suceava, în urmărirea domnului Moldovei Ieremia Movilă. După anul 1775, Dorna intră sub stăpânire austriacă, împreună cu restul Bucovinei, iar locuitorii din Dorna devin iobagi ai domeniului împărătesc Câmpulung. Faptul generează conflicte care durează aproape un secol. Locuitorilor li se iau drepturile la cârciumărit, pescuit, morărit, li se pus taxe pe fânețe și păduri și sunt obligați să presteze munci neplătite la diferite lucrări edilitare inițiate de coroană
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
cu o propunere de relativă sistematizare a lor. Din scrierile și rapoartele doctorului Plusch rezultă că, în forma lor primară, băile se făceau cu apă scoasă de bolnavi din fântâna Izvorului Ioan, situată la numai 200 de pași de drumul împărătesc. Prepararea băilor se făcea la domiciliul bolnavilor. Din acest motiv doctorul Plusch propune amenajarea stațiunii pe proprietatea particulară a numitului Cratzer, cu ajutorul tehnic și material al proprietarului minelor din Iacobeni, Manz de Mariense. Proiectul de amenajare al băilor propus de
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
cu o capacitate de 60 de kw/h, dar aceasta nu a asigurat capacitatea suficientă și degrabă a fost uitată. În vechea seliște, spun bătrânii, a existat și o mică bisericuța de lemn. Că era foarte mică, ne dovedesc „Ușile Împărătești” foarte mici și care, ca prin minune, s-au păstrat până astăzi. La 1793 este consemnata existența unei biserici de lemn, acoperită cu paie care e legată de un anumit Macarie, al cărui nume se pare că stă la baza
Măcăreuca, Drochia () [Corola-website/Science/305228_a_306557]
-
pe moșie răzeșească, iar dacă-i așa, înseamnă că existase secole în șir și nu putea să apară pe moșie cumpărată de la boieri sau dăruită de Imperiul Rus. Se întâmpla, de fapt, altceva: statul rus confis¬ca în folosul haznalei împărătești moșiile satelor mai mici din nordul și sudul Basarabiei, declarând că le-a cucerit de la tătari. Dar statul recurgea și la alt vicleșug: confisca și moșiile satelor mari, dacă se constata că printre băștinași au trăit cândva măcar câțiva tătari
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]
-
gresie sau un inel, din care răsare un munte, repectiv un zid, inescaladabil. Aproape întotdeauna, Calul Năzdrăvan efectuează toate muncile intelectuale și fizice dificile sau insolite, necesare eroului. Sunt cazuri de funcționalitate multiplă: încălzirea sau răcirea, cu nările, a băii împărătești, transportul terestru, aerospațial sau cel puțin prin glisare relativistă între tărâmuri; alteori, Calul Năzdrăvan devine car de luptă care se autopilotează abil, în lupinguri iuți împrejurul vrăjmașilor (Zmeul, Scorpia, Ghionoaia), asigurând călărețului său cele mai avantajoase poziții strategice. Există și
Calul năzdrăvan () [Corola-website/Science/306302_a_307631]
-
a Moldovei, orașul Suceava. Autoritățile habsburgice au desființat mănăstirea de călugărițe din Ițcani în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților "„sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri”". După anexarea Bucovinei, Imperiul Habsburgic a adus în localitatea de frontieră Ițcani funcționari de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. Aceștia au fost colonizați pe teritoriile mănăstirii de maici
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
Sfântul Ioan Gură de Aur. Biserica Mănăstirii Tismana își etalează statutul de „monument de artă” prin tot ceea ce reprezintă și există în ea: "catapeteasma" din stejar executată în 1766 în stil post-brâncovenesc cu ornamente florale, suflată în aur, cu icoanele împărătești (1844); "iconostasul" mic sculptat în lemn de tei, aurit, executat de Ghenadie monahul (1741-1742); stranele (tetrapoadele) sculptate de călugări în anul 1731 și 1735; "policandrul" mare din alamă lustruită din secolul XIX; toaca metalică de forma vulturului bicefal - stema domnitorilor
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
solicitat să se înființeze gărzi naționale românești, înarmate de către armata austriacă așa cum aceasta le-a înarmat pe cele maghiare, constituite deja de multă vreme. Avram Iancu s-a aflat printre semnatarii procesului-verbal al adunării, care în final a proclamat "„constituțiunea împărătească austriacă”", deci opunerea și mai dură față de revoluția ungară și revenirea la situația dinainte de 25 aprilie 1848. La 30 septembrie Iancu a plecat de la Blaj înapoi în munți, însoțit de moții săi. La 10 octombrie 1848 Kossuth Lajos adresează românilor
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
originară din China, cunoscută de peste 4000 de ani. Pictori și sculptori l-au reprezentat în operele lor așa cum este astăzi. Se numește așa după Pekin, fosta denumire a capitalei Chinei, Beijing. În China străveche a fost rezervat în exclusivitate palatului împărătesc, fiind îngrijiți de eunuci, iar furtul sau vânzarea unui pechinez erau pedepsite cu moartea. Era cunoscut după trei nume: câinele soare (datorită culorii galben-roșiatice), câinele leu (datorită coamei bogate) și câinele mânecă (pentru că era atât de mic încât putea fi
Pechinez () [Corola-website/Science/313141_a_314470]
-
teme literare și medicale. 2000 apare volumul “Dictatură iubirii” editură Mirabilis - prezentat de Dan Stâncă. 2002 Apare volumul “Strigat spre lumină” editură Mirabilis 2005 Apare volumul “Memoria statuilor” editură Tempus - prezentat de Prof Univ Ion Rotaru 2006 Apare poemul “Iubirea Împărăteasca” ediție bilingva (romana-engleza) cu o prefață de Dan Bodea și postfața de Traian Stanciulescu -Editură Mirabilis 2006 -Participa la concursul de poezie “Una favola per la pace” de la Lugo, Italia organizat sub egida universității din Bologna și primește un atestat
Elena Armenescu () [Corola-website/Science/314568_a_315897]
-
sud se deschide o altă intrare ce este precedată de un pridvor mic, închis. Câteva mențiuni despre existența unei picturi vechi de la 1798, se pot face prin semnătura abrudeanului, de adopție, Simion Silaghi, lăsată pe una dintre cele patru icoane împărătești ale noului iconostas de lemn realizat în 1993. Actualele imagini religioase îmbină pictura în ulei cu aplicații în relief și redau Judecata de Apoi, Cei patru evangheliști și zece prooroci, aparțin pictorului Iosif Groiu din Pécs și au fost realizate
Biserici din Abrud () [Corola-website/Science/314714_a_316043]
-
a naosului citate din Evanghelie multilingve: în latină, germană, maghiară și în caractere chirilice. În patrimoniul bisericii existau cărți vechi: Strastnic (1773), Mineu (1784), Liturghier (1797), Evanghelie (1765), Penticostar (1768) duse probabil în colecția arhiepiscopiei. Clopotele bisericii vechi și ușile împărătești au fost adăpostite în altă parte, în siguranță. Biserica se află într-o stare avansată de degradare și necesită o intervenție urgentă.
Biserica de lemn din Silivaș () [Corola-website/Science/313494_a_314823]