17,154 matches
-
întorcea mereu capul și dădea din mâini și din picioare. Medicul nu știa ce să spună și ridica din umeri. Stătea prostit deasupra burții umflate ca o minge ce vibra de viață înăuntru. În timpul ăsta, Levi plângea cu sughițuri și împingea mâinile mamei și ale doctorului cât mai departe de el. Printre lacrimi le mărturisea că bagheta magică așezase cuburile în formă de casă cu ferestre, horn și acoperiș, așa cum sunt casele la bunica, că floarea din burete se făcuse mare
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
lui, Levi nu mai era singur, avea acolo o căsuță cu o floare uriașă ce ocrotea un peștișor. 257 Când am ieșit din supermarket începuse deja să se însereze. Ușa imensă de tablă roșie s-a închis greu în urma mea, împingând tot frigul în nările mele. Am tras mai bine fularul și am închis și ultimul nasture de la palton. Implacable November weather. Pașii mei clipoceau în apa ce ieșea din canal și mă ducea până în stație. De jur împrejur se formase
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Dickens. Asfaltul este prea moale pentru un astfel de noiembrie. Mă uit doar la manșetele pantalonilor cu noroiul lipit hărți de el și la punga mea umflată cu Carrefour albastru imprimat la mijloc. În spatele meu un bătrân proaspăt bărbierit se împinge să prindă bara de pe scările autobuzului. — Hai, duduie, fă pași pe scăriță. Am închis ochii și mi-am ținut o secundă respirația. Un miros greu de tutun putrezit îmi bătu în ceafă. Mâna mea trăgea bara mai aproape, atingând din
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și voiam să cobor. Respiram sacadat și înghițeam des în sec. Chiar atunci cucoana cu crizanteme se ridică din scaunul ei și începu să înainteze cu buchetul în sus ca o sorcovă. M-am luat după ea, gata s-o împing dacă nu mă lăsa să cobor, și cred că până la urmă am împins-o, că am auzit-o vociferând în spate, dar nu-mi păsa. Mă uitam prin geamul din ușă și vedeam chipul meu lipit ca un abțibild pe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cucoana cu crizanteme se ridică din scaunul ei și începu să înainteze cu buchetul în sus ca o sorcovă. M-am luat după ea, gata s-o împing dacă nu mă lăsa să cobor, și cred că până la urmă am împins-o, că am auzit-o vociferând în spate, dar nu-mi păsa. Mă uitam prin geamul din ușă și vedeam chipul meu lipit ca un abțibild pe întunericul de afară. — Chiar trebuie să coborâți? Bătrânul îndrăzni de undeva din spate
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Îndatorirea vendetei resimțită ca absolut valabilă, Îl ucide pe cel dintâi mai bun din neamul ucigașului pe care Îl Întâlnește, acționează „moral”, indiferent care ar fi judecata noastră asupra acestui obicei și asupra valorii lui. Sau asasinatul politic. Dacă cineva Împins de dragoste fierbinte pentru poporul său și resimțind necesitatea morală ucide un om, nemaiputând suporta vederea unui asupritor al dreptului, unui distrugător al moralei, al prosperității poporului său, el este justificat În modul său de a gândi: cine face ce
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
toate elementele sau instituțiile gravitează, este caracteristică procesului de formare istorică a dreptului În general. Dar, alte tendințe, Într-un sens contrar, se opun acesteia, așa cum În natura fizică, forța centrifugă se opune forței centripete. Astfel, numeroase sunt motivele care Împing formațiunile juridice particulare să-și conserve și să desfășoare o autonomie proprie, rezistând astfel atracției unei sinteze unitare mai vastă și mai completă. De aici contrastele și eforturile permanente care disting și opun viața Dreptului și cea a Statului, fără de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
mai mari!... - Dragă Adela, îți mulțumesc... te-ai dovedit a fi o bună prietenă... Văzând că Ina intenționează să plece, Adela ținu să o avertizeze pentru a nu știu câta oară: - Am convenit încă de la început, nu cumva te-o împinge păcatul să faci un scandal, să mături biroul soțului tău cu părul micuței roșcate? O fi ca un fum, se mai întâmplă uneori, e posibil ca nici să nu se fi aprins bine focul... Poate se laudă, mai știi!? Fetele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
și-au pus mâna - unul pe a altuia. Dacă cineva ar fi luat în studiu actele de indentitate ale amândurora, ar fi constatat,cu ușurință, că ea are 34 de ani, iar el, 57 de ani. Ce ne-o fi împins, oare, pe unul, în nenorocirea celuilalt?, se întrebă, involuntar, în șoaptă. Da, tu, soart-o, ai cauzat tot ce a urmat. Căci, cei doi, s-au trezit că se ridică, se iau de braț și plecă.Unde? La femeie acasă. S-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
-i mai alunecară picioarele, ca de pe sofa, ori, ca de pe bătrânul pat de țară, fără cap și fără coadă, cum zicea, el, mereu, că e. La momentul potrivit, își înșurubă picioarele în metalul din partea din spate, a patului, și se împinse cu atâta putere, încât, ea, gemu: he! nebunule, că o să pătrunzi cu totul în mine. Nu chiar, nu te teme. și se opinti din nou. Apoi se liniști. De fapt, se liniștiră amândoi. Căzură, unul lângă altul, osteniți, după care
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de altă dată, să-l camuflezi mai bine. Să nu ne mai deranjezi! A ieșit, fără să mai dea bună-ziua. A fost condus până la ieșire. Dincolo de aceasta i-au dat drumul. Câțiva mascați l-au și apucat, și l-au împins într-o mașină luxoasă, cum nu mai văzuse el până atunci. Unde mă duceți? Unde trebuie. La marginea pădurii, l-au abandonat. și valea! Hai. Bijuteriile? Rămân la noi. La care noi? La hoți! Clar? Arpagica Era prin decembrie. Un
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nu fii, doamne ferește, și a altcuiva. și, dacă am hotărât astfel, i-am dat întâlnire aici. La Pisc. Ea, proastă, n-a prevăzut nimic. A venit la întâlnire. Când a întins mâinile către mine, ca să mă îmbrățișeze, eu am împins-o, de piept, în prăpastie. A zis, doar,a!, și gata. S-a dus. De-a rostogolul, mai bine de șaizeci de metri. Am auzit, doar, buf! Când am privit acolo am văzut că se mai zbate. Am coborât iute
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nu era mai răsărit decât o palmă a celui care l-a smuls, fără inimă și suflet, de la mamela hrănitoare. A guițat, subțire și neajutorat, sau, poate mai mult a mieunat decât a guițat, dar, neavând încotro, s-a lăsat împins în căciula de miel în care era băgat. și, stăpânul, s-a dus cu el acasă, unde l-a pus într-un coteț, cât toate zilele, zicând: o să ieși, de pe mâinile mele și din acest coteț, cât un dulău bun
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dansă în sunetul flautului îmblânzitorului de șerpi, la lumina torței. Mișcările pe care le făcea mama erau armonioase, încărcate de o semnificație profundă; aluneca și se răsucea ca o cobră. După ce s-a terminat dansul, tata și unchiul au fost împinși în celula în care i se dăduse drumul reptilei. În locul strigătului așteptat, se auzi o lamentație întreruptă de înfricoșătoare hohote de râs, apoi un urlet nebun. Ușa se dechise, unchiul ieși. Fața îi îmbătrânise brusc, iar părul... Frica, zgomotul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ce n-aș da să știu ce gîndești! Ce gîndești? Spectatorul (va răspunde ceva) Actorul : Vii des la teatru? Spectatorul ( va răspunde ceva) ș.a.m.d.” ...Și se sfîrșesc, identic : „Hamalul : Nici o nebunie nu e mai firească decît alta! (iese, Împingînd roaba sau bucățile de scenă, de munte, de piramidă, de tablou)”. De ce zic „riscant”? Fiindcă, la un moment dat, spectatorul/cititorul real, nu cel de pe scenă, Începe să pre vadă ce va urmă. De asemenea, În interiorul scenelor acțiu nea e
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
spun, da' n-are, dom'le, zvâc, nu-i și ea un pic fâșneață. N-are nerv, nu sesizează cum se mișcă treburile, nu nimic. O fraieră! O să treacă viața pe lângă ea și, dacă nu o să fie cineva s-o împingă de la spate, tot o amărâtă de lector o să rămână și, mai mult ca sigur, n-o să înjghebeze amărâta de nicio idilă. Acum e momentu' să umble să-i puie pirostriile pe cap lu' unu', indiferent cum. I-am și zis
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să accelerez tropăitul devenit vacarm, minute în șir spre disperarea mătușii, până decidea unul din tutori ca să-mi distragă atenția și eventual, să mă aducă de acolo. Atunci plângeam și-i făceam pe toți cei din jur proști sau îi împingeam împroșcându-i cu vorbe de aur (ceva cu p. m.) așa cum mă învățase o colegă de salon de la spital, unde fusesem internat la vârsta de doi ani. Atât de mult mă fascinaseră vorbitorii cutiei miraculoase, încât mai târziu, făceam ce făceam
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aprinzi chibrituri sau bricheta. Aprindea țigara de la chiștocul care era pe terminate. Trăgea fumul cât încăpea în cavitatea bucală și mai apoi adânc în piept, fără să piardă niciun firișor aiurea, după care, cu buza superioară, aproape lipită de dinți, împingea, într-un jet spontan, tot fumul spre tavan prin șuvița sârmoasă și căruntă ce-i umbrea ca o frunză de palmier, fruntea lată. Pe vremea aceea nu eram fumător, dar, stând cu el la masă, la o cafea, pofteam la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Anul Nou. Replica aceasta sunase ca un deșteptător pentru o trezire din somn. Îmi năvăliră automat, în minte, întâmplările prin care trecusem în noaptea de revelion, la cumpăna dintre 1976 și 1977, cea cu depanarea statuetelor făcute cioburi. Ceva mă împingea să-i povestesc, spre rușinea mea, despre cele întâmplate în acea noapte și despre toate repercursiunile, inclusiv despre noua mea achiziție feminină. Desigur, ar fi trebuit să mai știe Regizorul ceva și despre ce femeie e vorba. Ceea ce trebuia cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aveam impresia că echilibrul o caracterizează în orice privință. Și în gestică. Sau în zâmbetul pe alocuri forțat naiv. Cred că este și o modalitate a femeii, în general, de a cuceri și prin astfel de tertipuri, bărbatul. Să-l împingă spre sentimentul de milă, spre tentația de ocrotire, ca mai apoi, să se declanșeze valul iminent al Iubirii. În anumite privințe, Relia îi seamănă Iozefinei, și aceasta nu numai pentru că ele se întâlneau atât de frecvent în mine, în lumea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
plasele pline și cu o sticlă de ceai subsuoară. Se scuză. Apoi aranjă pe un taburet, un șervețel alb și ceea ce ținea de micul dejun: jumări, telemea, o felie de pâine, un ou fiert și cana cu ceai în care împinse e pe o farfurioară, discret o felie de lămâie. Cam multe alimente pentru o bătrână - își făcu curaj Karin - tantepe care de fapt, o caută moartea pe unde poate și care se face că plouă. Hai, Pruncule, dă-te cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
am dorit noi, evenimente care te transformă, secunde care te dărâmă, etc. Viața este făcută astfel încât să ne solicite la maximum energia emoțională. Viața este astfel croită, încât atunci când credem că am ajuns la limita suportabilității, o forță invizibilă ne împinge de la spate, să trecem peste limitele suportabilității, determinându-ne să spunem că trebuie să mergem înainte și că ... așa este viața. Această energie care ne împinge de la spate, este forța din interiorul nostru și este motorul nostru cel de toate
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
croită, încât atunci când credem că am ajuns la limita suportabilității, o forță invizibilă ne împinge de la spate, să trecem peste limitele suportabilității, determinându-ne să spunem că trebuie să mergem înainte și că ... așa este viața. Această energie care ne împinge de la spate, este forța din interiorul nostru și este motorul nostru cel de toate zilele. Această energie este energia emoțională sau Dumnezeu, și noi apelăm de fiecare dată la ea în mod conștient sau incon știent. Această energie interioară fără de
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
de creștere, iar ca rezultat am adus moarte în celulele mele și o deteriorare considerabilă a psihicului și fizicului meu. Abia când am conștientizat că viața nu este o luptă ci mai degrabă un joc, nu am mai risipit energia împingând din greu la pereți. Acum, îmi permit să mă joc lejer și să fiu conștientă că viața poate fi într-adevăr frumoasă în complexitatea ei. Acum, iau viața ca pe un joc. Unii joacă jocul eforturilor intense. Alții pe cel
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
această situație plătind mereu o cotă sistemului de sănătate, totul a fost premeditat, deci atras ca și cum cineva știa că ne vom îmbolnăvi. Nimic mai adevărat, asta este societatea, sistemul și ne conformăm lui. Dar mereu avem de ales, chiar dacă suntem împinși de la spate sau forțați de schimbările permanente ale vieții în general. Eu doar încerc să explic că în viață, mereu avem de ales și diferențele între oameni se văd tocmai după aceste alegeri. {i când unul reușește să joace un
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]