1,704 matches
-
a fost construit un iaz, folosit pentru piscicultură și irigații, cu adâncimea maximă de 2 metri. Roșioru este un sat adunat, cu vatra la altitudini ce variază între 70 și 78 metri. Satul s-a înființat în preajma anului 1884, prin împroprietărirea "însurățeilor" conform legii din 1879. Numele satului a fost dat în cinstea cavaleriei române participante la recent încheiatul război ruso-turc. Prin sat trece drumul județean asfaltat DJ 220, care permite legătura auto cu orașele Buzău (32 km) și Râmnicu Sărat
Roșioru, Buzău () [Corola-website/Science/301036_a_302365]
-
comunei, la începutul secolului al XIX-lea existau doar Săhăteni și Găgeni, acesta din urmă dezvoltându-se în secolul al XVIII-lea în jurul unui depozit unde se stocau mărfuri aduse de la Brașov. Vintileanca a luat ființă după 1830, iar după împroprietărirea din 1864 din timpul lui Alexandru Ioan Cuza toate aceste sate au fost grupate în comuna Găgeni-Vintileanca (denumită mai frecvent Vintileanca). În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna Găgeni-Vintileanca în aceeași plasă, cu satele Găgenii de Jos, Găgenii de Sus, Săhătenii
Comuna Săhăteni, Buzău () [Corola-website/Science/301038_a_302367]
-
comunei, la începutul secolului al XIX-lea existau doar Săhăteni și Găgeni, acesta din urmă dezvoltându-se în secolul al XVIII-lea în jurul unui depozit unde se stocau mărfuri aduse de la Brașov. Vintileanca a luat ființă după 1830, iar după împroprietărirea din 1864 din timpul lui Alexandru Ioan Cuza toate aceste sate au fost grupate în comuna Găgeni-Vintileanca (denumită mai frecvent Vintileanca). În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna Găgeni-Vintileanca în aceeași plasă, cu satele Găgenii de Jos, Găgenii de Sus, Săhătenii
Vintileanca, Buzău () [Corola-website/Science/301054_a_302383]
-
din Moscova (cu Ernő Gerő, József Révai și Zoltán Vass). În decembrie 1944 devine membru al guvernului provizoriu, ca ministru al agriculturii, și membru al Adunării Naționale din Debrecen. El a fost cel care a anunțat țării hotărârea guvernului cu privire la împroprietărire, la 15 martie 1945. Din vara anului 1945 devine membrul Sfatului Popular, care exercita provizoriu prerogativele președinției, și membru al conducerii executive al Partidului Comunist Maghiar. După alegerile pentru Adunarea Națională, din 1945, devine pentru câteva luni ministru de interne
Imre Nagy () [Corola-website/Science/301060_a_302389]
-
baptiști (4,71%) și penticostali (1,37%). Pentru 5,72% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Clima Răcășdiei este de tip continental-moderat cu influențe submediteraneene. Prima atestare documentară de așezări omenești apare în anul 1440 într-un act de împroprietărire, unde se află mențiunea: “ Nobili de Ciorna, de Dănsuș (Dampsos) și Bizere, iau asupra lor, supt regele Albert, cetățile amenințate și primesc pentru această o donație de pământuri în Banatul occidental (și la Răcășdia)“.-Nicolae Iorga, "Probleme și observații bănățene
Comuna Răcășdia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301093_a_302422]
-
se păstrează această denumire și în documentele primăriei, căci oamenii care aveau pământ acolo spuneau că merg pe Valea Baba Ana”[1]." Localitatea a luat ființă efectiv pe nucleul acareturilor sezoniere păstorești, și a fost în mod „oficial” întemeiată prin împroprietăriri în etape a unor cetățeni din comuna Ulmu[2] și din alte localități învecinate, ca urmare a reformelor agrare ulterioare Războiului de Independență, în special prin Legea pentru împroprietărirea însurățeilor pe moșiile statului (după 12 februarie 1879- 18 împroprietăriri; în
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
acareturilor sezoniere păstorești, și a fost în mod „oficial” întemeiată prin împroprietăriri în etape a unor cetățeni din comuna Ulmu[2] și din alte localități învecinate, ca urmare a reformelor agrare ulterioare Războiului de Independență, în special prin Legea pentru împroprietărirea însurățeilor pe moșiile statului (după 12 februarie 1879- 18 împroprietăriri; în 1880- 12 împroprietăriri; iar în 1882- 129 împroprietăriri[3]), drept pentru care, până în ziua de azi, multe familii își trag numele de la „strămoșii întemeietori”: "Gavrilă, Jerlăianu, Bucur, Radu, Alexandru
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
prin împroprietăriri în etape a unor cetățeni din comuna Ulmu[2] și din alte localități învecinate, ca urmare a reformelor agrare ulterioare Războiului de Independență, în special prin Legea pentru împroprietărirea însurățeilor pe moșiile statului (după 12 februarie 1879- 18 împroprietăriri; în 1880- 12 împroprietăriri; iar în 1882- 129 împroprietăriri[3]), drept pentru care, până în ziua de azi, multe familii își trag numele de la „strămoșii întemeietori”: "Gavrilă, Jerlăianu, Bucur, Radu, Alexandru" și au amplasamentul imobilelor pe „locul vechi de moștenire” prin
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
a unor cetățeni din comuna Ulmu[2] și din alte localități învecinate, ca urmare a reformelor agrare ulterioare Războiului de Independență, în special prin Legea pentru împroprietărirea însurățeilor pe moșiile statului (după 12 februarie 1879- 18 împroprietăriri; în 1880- 12 împroprietăriri; iar în 1882- 129 împroprietăriri[3]), drept pentru care, până în ziua de azi, multe familii își trag numele de la „strămoșii întemeietori”: "Gavrilă, Jerlăianu, Bucur, Radu, Alexandru" și au amplasamentul imobilelor pe „locul vechi de moștenire” prin divizarea lotului construibil originar
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
Ulmu[2] și din alte localități învecinate, ca urmare a reformelor agrare ulterioare Războiului de Independență, în special prin Legea pentru împroprietărirea însurățeilor pe moșiile statului (după 12 februarie 1879- 18 împroprietăriri; în 1880- 12 împroprietăriri; iar în 1882- 129 împroprietăriri[3]), drept pentru care, până în ziua de azi, multe familii își trag numele de la „strămoșii întemeietori”: "Gavrilă, Jerlăianu, Bucur, Radu, Alexandru" și au amplasamentul imobilelor pe „locul vechi de moștenire” prin divizarea lotului construibil originar". "În timp foarte scurt se
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
nu se realizeze. B. BISERICA DIN PLEVNA 1. Ctitori și hram Piatra de temelie („"biserica este de cărămidă, având piatră numai jos, la temelie”[1]") pentru lăcașul de rugăciune al noii comunități a fost pusă în 1887, aproape concomitent cu împroprietărirea sătenilor, fondurile bănești fiind colectate prin donații, taxe autoimpuse asupra pământului primit de la stat, prin liste de subscripții în parohie și în localitățile învecinate, grație ostenelii deosebite a enoriașilor pantahuzieri Niță Pasăre și Costea Popa Dimitriu dar și în localitățile
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
Strâns legat de punctul Straja, bătrânii satului spun că aici ar fi existat o cetate subterană situată între două vâlcele, și ele prevăzute cu diverse lucrări fortificate construite din piatră și pământ. Luând în discuție perioadă ce a precedat prima împroprietărire a țăranilor, efectuată de Alexandru Ioan Cuza, vom constată că mai toți locuitorii Brebului trăiau în bordeie de lemn și pământ, cu adăposturi pentru vite, ca expresie a principalei ocupații -păstoritul montan. Pentru iluminat se întrebuința în perioadă aceea opaițul
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,56%). Pentru 3,38% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna nu exista, satul, recent apărut după împroprietărirea unor familii provenite din zona montană a județului Buzău (de unde și denumirea satului), făcând pe atunci parte din comuna Cocora (după ce inițial fusese arondat comunei Reviga). În sat funcționa o școală mixtă. În 1925, comuna Munteni-Buzău deja apăruse: ea era
Munteni-Buzău, Ialomița () [Corola-website/Science/301246_a_302575]
-
alte grupuri de păstori între anii 1864-1866; aceștia și-au construit bordeie și colibe în preajma lacului, formând un cătun numit atunci Bășica Galbenă sau Movila Galbenă. Localitatea a luat ființă între anii 1879-1882 (când a și fost atestată documentar), prin împroprietărirea participanților la Războiul de Independență al României și a tinerilor căsătoriti. Au primit pământ atunci peste 300 de familii provenite din județele Buzău, Prahova și Ialomița. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Amara era un cătun cu 190 de familii
Amara () [Corola-website/Science/301228_a_302557]
-
datele extrase din monografia semnată de inginerul hotarnic V. Al. Maxinoiu, trimis de Sfânta Mitropolie a Moldovei și Sucevei în satul Pocreaca, în anul 1938, pentru a întocmi documentația și măsurătorile terenurilor agricole deținute de parohia bisericii din sat, în urma împroprietăririlor făcute prin Legea rurală din anul 1864 și prin Legea agrară din anul 1919. La această dată (anul 1938), autorul monografiei succinte din documentul mai sus menționat constată că “Pocreaca este un sat vechi, înstărit, format din răzeși.” Satele Pocreaca
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
în trei sectoare: Valea, Deal și Vie. Ca mărime și vechime primul loc îl ocupă satul Muncelul de Sus, fiind urmat de Mogoșești-Siret, iar pe ultimul loc e satul Tudor Vladimirescu - sat nou ce a fost înființat la 1892 datorită împroprietăririi unor cetățeni, care pun bazele acestui sat. Vecinii: Relieful comunei e unul colinar, ca formă și înfățișare având variații de la lunca (Lunca Șiretului) până la podiș, partea cea mai înaltă se află în centrul satului Muncelul de Sus (320 m.). În
Muncelu de Sus, Iași () [Corola-website/Science/301297_a_302626]
-
Toma, nepotul lui Oană Stângaciul, considerându-l “supus credincios”, pentru el și urmașii lui, in vecii vecilor. Ulterior, localitatea Tomești apare menționată în cronici ce datează din anii 1492 și 1497, când același domnitor face câteva acte de donație și împroprietărire pentru unii dintre supușii lui, de altfel boieri renumiți prin curaj, spirit de sacrificiu și înaltă ținută morală. În anul 1615, în timpul domniei lui Ștefan Tomșa al II-lea, localitatea Tomești apare din nou menționată în documentele istorice, pentru ca mai
Comuna Tomești, Iași () [Corola-website/Science/301313_a_302642]
-
trecut a exista un singur sat: "Luncani". La începutul anilor '50 din secolul al XX-lea, acest sat s-a desprins în Luncanii de Sus și Luncanii de Jos. Primele informații mai detaliate despre această zonă le avem cu ocazia împroprietăririi fraților Zărnești, prin dania regală din 22 septembrie 1365. În hotarele moșiei Icușul de Sus erau amintite anumite locuri din această zonă, reprezentând hotarul cu alte moșii: Izvorul Topla (Tuplafeu), Valea Lupului (Farkasfeu). Documentele din perioada 1365 - 1371 menționează mai
Luncanii de Jos, Timiș () [Corola-website/Science/301375_a_302704]
-
pe toți”" - Batoți. Harta austriacului Hr. Schwantz datată în 1723 este primul document cartografic care menționează numele satelor Batoți - Tismana și Scăpău, satul Dunărea Mică purtând inițial numele de Batoți - Moșneni și datând aproximativ din aceeași perioadă, fiind format prin împroprietărirea țăranilor moșneni din zona muntelui din moșiile ce aparțineau statului. Satul Mileni are de asemenea o vechime destul de însemnată, neatestata documentar, vechime anunțată pe cale orală de bătrânii satului. Astfel se spune că locuitorul Ion Buda născut în Serbia în anul
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
a creat în locul unde altădată se aflau chiliile cu o singura odaie a călugărilor iar satul Tismana poartă chiar numele fostului epitrop. Sunt sate noi ca și Bistrețu create în perioada 1896-1897 ca urmare a secularizării averilor mânăstirești și a împroprietăririi țăranilor. Bistrețu s-a creat ca sat pe fosta mânăstire Crasna în 1896 din locuitorii numiți « Noi însurăței » deoarece aici erau aduși numai tineri căsătoriți împroprietăriți cu câte cinci ha de pământ. A fost numit Bistreț după Balta Bistrețului. Satul
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
Groși a fost împroprietărită în anul 1812 de către boierul Slăvescu din com. Baia cu suprafața de 8 fălci de pământ, satul fiind până în anul 1880 pe moșia boierului din Baia. Deci secția bisericii este dată în anul 1812 înainte de marea împroprietărire. În anul 1976-1978 preotul Corduș împreună cu inimosul epitrop Ilisei V. Gavril, cu foarte mari sacrificii, izgoniți și persecutați fiind, amenințați chiar și cu pușcăria de către șeful securității jud. Neamț, Polac, au reușit cu ajutorul lui Dumnezeu și al Sfintei Cruci să
Groși, Neamț () [Corola-website/Science/301639_a_302968]
-
moșiile prințului Sturdza, ale mănăstirilor Bistrița, Bisericani și la sfârșitul sec. XIX pe Domeniile Coroanei, făcând fân pentru creșterea animalelor, alții îndeletnicindu-se cu munca la pădure, plutăritul pe râul Bicaz și vânatul. În anul 1864 când au avut loc împroprietăririle lui Alexandru Ioan Cuza, locuitorii au primit loturi în folosință pe trei categorii, după munca prestată pe moșie până la acea dată: O altă îndeletnicire a bărbaților din această zonă era munca la exploatările forestiere de pe Domeniile Coroanei și ale Societății
Comuna Tașca, Neamț () [Corola-website/Science/301684_a_303013]
-
Fulga să participe la revoluția din 1821 condusă de Tudor Vladimirescu. Înfrângerea revoluției a făcut ca țăranii fulgeni care au participat la eveniment să fie pedepsiți. Dar, Unirea Principatelor Române, la 1859, de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a condus la împroprietărirea țăranilor din Fulga în trei categorii în funcție de puterea economică, totul datorită Legii rurale, adoptată în anul 1864. Astfel, de reforma agrară au beneficiat 418 clăcași, vatra satului devenind acum proprietatea comunei, deși lacul și pădurea au rămas ale boierilor (prințesa
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
din [[regiunea Prahova]] și apoi, în 1952, raionului Mizil din [[regiunea Ploiești]]. În 1968, comuna a redevenit parte a județului Prahova, reînființat. Încheierea celui de-al Doilea Război Mondial a adus pe lângă intrarea României în sfera de influență comunistă și împroprietărirea țăranilor. Un articol din ziarul local "Virtutea" anunța în 1921 că „Marele eveniment al împroprietăririi țăranilor din Prahova se va desăvârși mâine 7 noiembrie, începând cu comuna Fulga” În plus, la 11 iunie 1948 în comuna Fulga au fost naționalizate
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
a redevenit parte a județului Prahova, reînființat. Încheierea celui de-al Doilea Război Mondial a adus pe lângă intrarea României în sfera de influență comunistă și împroprietărirea țăranilor. Un articol din ziarul local "Virtutea" anunța în 1921 că „Marele eveniment al împroprietăririi țăranilor din Prahova se va desăvârși mâine 7 noiembrie, începând cu comuna Fulga” În plus, la 11 iunie 1948 în comuna Fulga au fost naționalizate mijloacele de producție, și anume moara și presa de ulei, apărând treptat și primele asociații
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]