3,037 matches
-
CÂRLOVA, Vasile (4.II.1809, Buzău - 18.IX.1831, Craiova), poet. Se trăgea dintr-o familie de mici boieri buzoieni, care număra printre înaintașii îndepărtați un mitropolit al Ungro-Vlahiei, Luca, născut în Cipru. Tatăl, vel medelnicerul Ioniță Cârlova, a fost și ispravnic de Buzău. Mama, Sevastița, era fiica clucerului Vasile Lăcusteanu. După moartea timpurie a părinților, a fost crescut de o soră a mamei
CARLOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286110_a_287439]
-
într-o școală în care religia se afla în prim plan. în cele din urmă, elevul a obținut un certificat, pe care l-a prezentat familiei ca pe un trofeu câștigat în urma unei bătălii. Se pare că spiritul războinic al înaintașilor și al corsicanilor începea să iasă la suprafață. Elev la școala militară Cum-necum, Napollione de Buonaparte - cum se recomanda el, cu o mândrie ușor de observat - a ajuns bursier al regelui Franței, fiind primit la Școala militară din orașul Brienne
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
el nu avea să le vadă niciodată, dar nu le prea invidia. Sosi poruncă de la seniorul Ishida. Samuraiul trebuia să se ducă la Nunozawa pentru că seniorul voia să-i vorbească. Odinioară, familia seniorului Ishida se ridicase de multe ori împotriva înaintașilor Stăpânului, dar acum el avea rang înalt și era unul dintre vasalii de seamă. Samuraiul îl luă cu el pe Yozō și plecă din sat dis-de-dimineață, iar pe la prânz ajunse la Nunozawa. Cădea o lploaie înghețată și picăturile fără număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
primul care ar regurge la ele.” Își aduse aminte cu mândrie de unchiul și de rudele sale care au fost diplomați și cardinali ai bisericii. Niciodată nu i-a fost rușine că prin venele sale curgea același sânge cu al înaintașilor săi. „Pentru japonezii aceștia vicleni...” Pentru a răspândi cuvântului Domnului printre japonezi, metodele de propovăduire trebuiau să fie și ele viclene. Peste golful înțesat de luntre și de cherestea un pescăruș se înălță cu țipăt ascuțit săgetând suprafața apei. Misionarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
curge sângele bunicului meu care a ajutat la cucerirea Indiilor de Vest câștigând astfel favorurile regelui Don Carlos. De asemenea, sunt urmașul lui Vasco Balboa, stă unchiul din partea mamei, care a ajuns guvernator al arhipelagului Panama. Făcând cinste neamului nostru, înaintașii mei și-au condus insulele cu vasele și cu săbiile. La fel vreau și eu să cuceresc Japonia, dar prin cuvântul Domnului. Sângele bunicului și al unchiului curge și prin vinele mele, iar Domnul vrea să folosească acest sânge pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
samuraiul își aduse aminte de cuvintele pe care Matsuki i le strigase ca și cum l-ar fi învinuit: „În vârtejul politicii, nu te mai poți bizui decât pe tine însuți!” Tanaka întrebă dacă satele fuseseră părăsite din pricina foametei. Nu din pricina foametei. Înaintașul nostru pe nume Cortez a ras de pe fața pământului aceste ținuturi indiene cu mai puțin de o sută de ostași, zise Velasco mândru parcă de răspunsul său. „Ce rost are să mă tot gândesc?” își zise samuraiul în timp ce se legăna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
grăi astfel: — La slujba de astăzi sunt prezenți împreună cu părintele Velasco, născut în Sevilia, niște soli care au venit de peste mări și țări tocmai din Orient, din Japonia. De aceea, vrem să închinăm această slujbă solilor japonezi și Japoniei. După cum înaintașii noștri au ridicat de-a lungul anilor numeroase biserici în ținuturi străine și au făcut din ele țări ale Domnului, așa să ne rugăm și noi acum pentru ca într-o zi și țara acestor soli să-L slăvească pe Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ale seniorului Ishida erau adevărate, atunci se putea ca pământurile de la Kurokawa să fie înapoiate familiei Hasekura ca răsplată pentru călătoria asta grea. Dacă n-o să-mi primesc pământurile înapoi, murmură Tanaka parcă plângând, am să-mi pierd onoarea în fața înaintașilor mei și în fața familiei mele. N-o să mai pot da ochii cu ei. Nu-mi plac creștinii. Însă ca să-mi primesc domeniul înapoi... sunt în stare să mănânc și noroi dacă așa o să mi se spună. — O facem de dragul însărcinării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de prezent: de gospodărirea resurselor naturale, de conservarea mediului de viață, de organizarea propriei vieți. Oamenilor li se distrage atenția de la lucrurile esențiale: organizarea vieții personale, gospodărirea resurselor, conservarea mediului de viață. Ceea ce contează pentru urmași este ce au creat înaintașii lor. Creația lor trebuie conservată. Urmașii trebuie să aibă ceva de învățat din creația unui om, considerat de valoare. Creația omului trebuie să fie de valoare, pentru a merita să fie transmisă urmașilor. Se mai întâlnesc și unele false valori
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
separate: ea a luat avionul Înapoi spre San Francisco, iar el s-a dus În Mandalay să exploreze zonele de lângă Irrawaddy. Asta venise el să vadă. Undeva pe malul acestui râu stră-străbunicul lui fusese ucis. Și l-a imaginat pe Înaintașul său care semăna destul de mult cu el, pe la aceeași vârstă, având aceeași culoare a pielii, același sentiment de dezrădăcinare, Înstrăinat de soția dezamăgită, Înlănțuit de tirania unei societăți care nu Îi oferea nimic prin care s-ar fi putut distinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a preveni astfel de evenimente tragice, trebuie să se facă o dezbatere publică despre cum putem noi, ca națiune, să controlăm astfel de crize. După această experiență, trebuie să luptăm pentru ca Japonia, o țară prosperă și pașnică, construită de mâinile înaintașilor să fie păstrată și înmânată generațiilor care vor veni. Acum, pentru Japonia cel mai important lucru este să se concentreze pe înflorirea spirituală. Nu prea văd bine viitorul Japoniei dacă vom continua goana aceasta oarbă după valorile materiale. — În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
parlamentul României ca să condamne... comunismul pe baza unui raport scris de un alt jidan ajuns acum în stadiul de evreu, numit Vladimir Tismăneanu. Ia să vedem cine mama ciorilor o mai fi și acesta. Și iată ce găsim despre înaintașii săi: „Leonte Tismăneanu născut Leonid Tisminețki (n. 26 februarie 1913 - d. 1981) a fost un om politic, militant comunist și teoretician român de naționalitate evreiască, născut la Soroca, Basarabia, în acea vreme parte a imperiului rus. Aderă la Uniunea Tineretului
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
a Feliciei Vanț Ștef): "Geții (cărora romanii le vor spune daci) sunt cei mai viteji și mai drepți dintre traci". Mamăăă, ce frumos și reconfortant pentru psihicul nostru făcut varză de occidentalii ăștia nemernici, spune în scris anticul acesta despre înaintașii noștri! Dar noi nu ne-am oprit aici cu citirea Istoriei antice fiindcă urmează mai departe o serie e lucruri bune și plăcute. Ia te uită numai ce spune el, drăguțul de Herodot, în Cartea a V-a paragraful 3
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pe de altă parte, fiecare din ei a contribuit la apropierea revoluției naționaliste și a "Statului Nou" - căci naționaliștii de astăzi văd societatea portugheză din a doua jumătate a veacului trecut cu același ochi cu care au văzut-o și înaintașii lor. Parazitismul burgheziei, indiferența nobilimii, decadența clerului, apatia maselor, mediocritatea culturii, - sunt vicii reale, împotriva cărora s-a ridicat cu vehemență generația de la Coimbra, dar împotriva cărora luptau și făuritorii "Statului Nou". Antero de Quental e prin excelență poetul filosof
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
după amiază de vară; la marginea unei păduri negre, pe vârful unui copac înalt, o găină salbatică... Eram copil? Eram cu tata? Sunt imaginile unor realități? Sunt imagini de vis? Crâmpeie din delirul frigurilor din copilărie? Fragmente din viața unui înaintaș înscrise în nervii ascendenței și luptând să iasă în lumina conștiinței? Azi se împlinesc treizeci și șase de ani de la moartea mamei... Timpul vine din viitor, trece în urmă, se darmă peste ea, o acoperă, o face tot mai inexistentă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu multe metale inferioare. E ceva greoi, e o stângăcie, e o lipsă de gust, e o slăbiciune de logică la mine, care nu erau la dînsul" (p. 250). Ce înseamnă aceste "inexactități"?! Poate și modestie, și prețuire reală a înaintașilor săi, și pudoare, și autoexigență, plăcerea autochinuirii, nemulțumire de sine (ultimele două observabile în scrisori). Când vorbește de producția sa literară de la optsprezece ani din revista Școala nouă, se simte tentat să nu-și recunoască meritele actuale. Iarăși privește cugetările
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
profitând de prezența unei persoane străine, Adam a început să își toace tatăl mărunt, într-o bună tradiție de adolescent. În plus de asta, el face și studii evreiești și s-a întors la valori mult mai conservatoare: neamul, trecutul, înaintașii, care fac ca umanismul progresist al tatălui său să fie visul unei nopți de vară, o abordare renegată. Apoi a urmat un pic de terapie cu Debbie, care se apropie de vârsta critică și face depresii, se retrage în bârlog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Acum, eram în apropierea Argentinei, în Peru, hoinăream prin imensa Limă și mă întrebam, oare ce s-ar fi ales de mine dacă chiar reușeam să plecăm atunci. Ce puteam ajunge? Găseam oare drumul spre adevăr, așa cum constatam la acei înaintași ai noștri, care deveniseră puncte de referință, în care își găseau delectarea chiar și elitele lumii culturale. Nu priveam în urmă cu mânie sau cu regrete. Aveam peste 50 de ani, parcursesem un drum lung, accidentat, cu nenumărate urcușuri și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Noi nu am putea fi de acord. Dar așa e lumea alcătuită: adesea viciul este brațul virtuții, adesea faptele cele mai bune sunt săvârșite din motivele cele mai rele, iar faptele cele mai rele, din motivele cele mai bune. Astfel, înaintașul Nostru, papa Iuliu, a recurs la război pentru a înzestra sfânta noastră Biserică cu un teritoriu în care ea să se simtă la adăpost... S-a întrerupt, dându-și seama că avea să facă referire la o chestiune din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îl asculta sprijinită de frasin, fixându-l cu ochii ei albaștri. Vitellius o imploră să-i spună dacă avea să cucerească Roma și Imperiul și dacă domnia lui avea să fie lungă; dacă nu cumva îl aștepta sfârșitul teribil al înaintașilor lui, Caesar, Caligula, Nero... Fuseseră ei oare victime ale vechiului blestem al așa-numitului lapis niger, care-i lovea pe împărații nedemni de măreția morală a Romei? Blestemul avea să-l lovească și pe el? Cum putea să scape? El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să vadă și urechi să audă. Și, mai ales, de parcă n-ar fi avut creier decât ca să gătească mâncărurile preferate ale împăratului. 37 Era limpede că noul împărat voia nu doar să-i egaleze, dar și să-i depășească pe înaintașii săi în privința jocurilor. Vitellius știa că, de la Caesar până la Nero, toți împărații organizaseră munera fastuoase în cinstea zeilor, pentru a uimi poporul. Știa că, pentru a-și atrage bunăvoința Romei întrecându-i în fantezie pe cei ce locuiseră în Palatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
parc, am văzut doi câini înfipți parcă în aceeași țeapă, unul cu spatele la celălalt Stăpânii lor erau în preajmă și așteptau. Și câinii așteptau: păreau jenați, aveau un aer prostesc, dar erau răbdători Au mai trecut prin așa ceva sau, cel puțin, înaintașii lor au mai făcut-o. E periculos să încerci să-i desparți... La televizor am urmărit un documentar din viața naturii, despre șerpii cu două capete. Șerpii cu două capete sunt o raritate și nu au viață lungă. Se ceartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
importantă ființă de pe pământ. Ca și predecesorii, realizăm și noi lucrarea de față, mânați de aceleași gânduri și sentimente de respect pentru femeia mamă, soție, prietenă ori fiicele noastre. Pentru nepoate, femeia de mâin e. Mamei pentru că, au spus‐o înaintașii, o susțin și contemporanii, ca și subsemnatul, ea rămâne cel mai important om de lângă noi. Ființa care ne‐a dat viață, ne‐a alimentat ascensiunile încurajându‐ne, iar la coborâșurile întâmplătoare, adesea rezultat al pizmei răuvoitorilor, a suferit împreună cu noi
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
aluziv în O scrisoare pierdută (Pristanda era „prăpădit de obosit de la foc”) și în prima versiune a Nopții furtunoase. Din încercările dramatice ale lui Iorgu Caragiale: Criza, luxu și progresu, Clencea avocatu, Aspirant la deputăție, Năbădăile politicei fixează siluetele unor înaintași ai lui Cațavencu, Farfuridi, Dandanache. Merită cu prisosință să fie considerat printre înaintașii de seamă ai dramaturgiei originale Ion Dumitrescu-Movileanu. Comedia Două sute de galbeni sau Păhărnicia de trei zile este inspirată din evenimentele anului 1848. Intuind sensul acestor evenimente autorul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
în prima versiune a Nopții furtunoase. Din încercările dramatice ale lui Iorgu Caragiale: Criza, luxu și progresu, Clencea avocatu, Aspirant la deputăție, Năbădăile politicei fixează siluetele unor înaintași ai lui Cațavencu, Farfuridi, Dandanache. Merită cu prisosință să fie considerat printre înaintașii de seamă ai dramaturgiei originale Ion Dumitrescu-Movileanu. Comedia Două sute de galbeni sau Păhărnicia de trei zile este inspirată din evenimentele anului 1848. Intuind sensul acestor evenimente autorul satirizează tipul unui june boier, demagog și interesat, care, jonglând cu fraze revoluționare
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]